Despre politica noastră

Păi dacă tot se spune în popor, că la politică (şi fotbal), toată naţiunea se pricepe, de ce n-aş scrie şi eu despre. Nu de alta, dar să nu par nepriceput într-ale sale taine (la politică mă refer), să nu care-cumva să fac notă discordantă cu restul lumii. Bine, presupun cu un procent de minimă majoritate, adică barem 50% + 1 că prin acest articol voi fi privit de majoritate tot drept un "afon" incapabil de a percepe linia melodică a politicii. Eh, şi..., alt rău să nu fie, mai concis, să nu-mi
ia Creatorul minţile, ducându-mă până acolo încât să consider că mă pricep atât de bine încât să mă şi înscriu în vreun partid nutrind chiar şi la o candidatură, minoră pentru început (până capăt experientă), apoi, de ce nu, să încerc promovarea în "Liga Mare".

Booon..., dacă nu sunt nelămuriri, trecem mai departe. O prima constatare, aşa de chibiţ de la marginea terenului ori a tablei de sah (pen' ca tot vorbim de eşicher politic), sau ca să par ceva mai elevat, de fin observator al fenomenului, vreme de câteva legislaturi, este dezbinarea, împărţirea în două tabere beligerante, PRO (nici o legătură cu postul TV) şi CONTRA (nu fostul fotbalist actual antrenor), învrăjbite mai ceva decât ultraşii stelişti versus dinamovişti. Deci cam asta este măreaţa şi desigur unica realizare a politicii noastre barbare, care de 20 si ceva de ani se zbate încă să depăşească epoca, când primatele îndrăzneau să coboare din copaci, iniţiind după unii evoluţia spre omul preistoric. Este deja un fapt arhicunoscut că din patru în patru ani se formează două alianţe, una mai eterogenă decât cealaltă, cu o denumire cât mai pompoasă, inventată de "laboratoarele socio-lingvo-psihologia maselor" de pe lângă principalele partide, prin care se speră atrângerea sufragiilor necesare pentru ascederea la guvernare. Lăsăm deoparte deja perimatele lozinci gen "dreptare şi adevăr", "revoluţie portocalie" şi restul, pentru a ne concentra pe actualitate, cum ar veni revenim la "oile noastre", (din nou, nici o aluzie la cel mai celebru oier al ţării), mai exact USL, am citit un coment undeva în care erau rebotezati, peiorativ de către unul din tabăra adversa, "uslamisti", (cu trimitere la islam, o subtilitate, presupun de a se ajunge la talibani), mie parcă imi sună mai muzical "uslasi", de la temutele ante-decebristele unităţi USLA (pentru cei mai tineri, unităţi de luptă antiteroristă), asta pentru că tot pozează în eliberatorii care vor alunga definitiv de pe eşicherul politicii "teroriştii" din cealaltă alianţă, de altfel o creatură atipică, bizară, fără ideologie comună şi la fel de monstruoasă, numită ARD, conform unor hâtrii de pe internet, "ARDegeaba", evident formula prescurtată a expresiei "ARDe gazul degeaba".

Aceste fiind spuse şi acesta fiind tabloul de ansamblu al "marelui eveniment", (evident pentru ei, actorii principali şi nu pentru, masa de figuranţi, recte noi alegătorii, electoratul, într-o exprimare academica, des folosită de primii, tocmai pentru a insufla celor cărora li se adresează o falsă impresie de că acestia chiar ar conta şi ar avea ceva de câstigat din toată mascarada organizată precum Olimpiadele), de peste exact 3 săptămâni, EU, figurantul, potenţialul, alegător, rămân cu o mare dilemă, asemeni personajului din atât de actual devenitul Caragiale, "dar eu cu cine votez?". Asta dacă nu cumva decid să nu le fac jocul şi îmi găsesc altceva de făcut pe 9 decembrie. Dar despre această posibilitate, vă povestesc amănunţit cu altă ocazie.

Acum la final vă zic "să vă fie de bine", (ştiu că v-am servit un meniu literar ceva mai greu digerabil), lecturi plăcute pe blog (ăsta sau altul, n-are mare relevantă, important este să ne citiţi pe oricare dintre noi, mai vechi sau mai noi, seniori ori juniori, să nu facem şi noi tabere şi să nu ne învrăjbim precum au reuşit cei anterior menţinaţi sub titulul generic de clasă politică) şi evident desertul, adică comentarii inspirate, vă doresc (şi iar nu contează unde le postaţi, la mine ori altundeva, doar postaţi).