Fiasco de România

Într-o oarecare măsură înţeleg pornirea cosmopolită de a împrumuta "sărbători" zile mai mult sau mai puţin semnificative în şi pentru cultura socială a naţiei, provenind din larga zare, fără o prea mare legătură cu obiceiurile locale. Ce nu pricep însă nici în ruptul capului, este motivul pentru care ne încăpăţânăm să luăm de la alţii câte ceva de genul Black Friday, cu toate că este evident faptul că nu vom reuşi să atingem taman scopul propus.

Tocmai s-a încheiat a 2-a ediţie a ceea ce începând de anul trecut se cheamă şi noi ca prin alte părţi, Black Friday, doar se cheamă, pentru că la noi ca la nimeni. N-am să intru aici şi acum în amănunte despre ce şi cum e privită prin alte ţări această Vinere Neagră, dacă citiţi aceste rânduri este clar că aveţi conexiune la internet şi la fel de limpede, mai bine de o săptămână aţi putut citi mai peste tot de această găselniţă a comercianţilor.

N-ar trebui să vă spun nici despre fiasco-ul răsunător al acestei zile, negre la propriu pentru aceia care si-a pus prea mari speranţe, fără a rememora istoria recentă. Totuşi o fac, nu din sadism pentru voi cititorii, care aţi sperat să daţi lovitura prin discount-uri masive, ci dintr-o pornire vecină masochismului, prin care încerc să trag învăţăminte pentru cea de-a 3-a ediţie Black Friday.

Recapitulând succint istoria acestui fiasco de România, amintiţi-vă mult trâmbiţatele super oferte ce va să vie (get the picture), toţi ne frecam mâinile de satisfacţie, iar de încurajare puneam evenimentele de anul trecut pe seama lipsei de experienţă (eh, a fost primul an, era aproape firesc să apară deficienţe), dar acum s-a înteles cum stă treaba şi totul va merge şnur.... N-a fost să fie. Ştiu că unora le voi răsuci stiletul în inimă, dar trebuie să menţionez numeroasele cazuri în care super reducerile au însemnat procente deloc extraordinare, ba izolat, mai deloc, (asta mai ales la produse foarte dorite din game electronicelor şi IT), totul graţie "mânărelilor" nesimţite ale retailerilor, care în cvasitotalitate lor au urcat preţurile exact înaintea evenimentului, pentru a le "pica" bine după reduceri. Iată cum revine în actualitate populara zicere conform căreia, "la pomul lăudat să nu te duci cu sacul". Vinerea neagră, n-ar fi fost cu adevărat neagră dacă la "mica" inadvertenţă referitoare la preţurile scăzute aidoma apelor Dunării pe timp de secetă, n-ar fi apărut colac peste pupăză, (de altfel aşteptata, deloc uimitoarea), necooperare a serverelor, care rând pe rând intrau în colaps, nefiind în stare să gestioneze fluxul imens de date, care năvăleau peste ele. Acum, eu pot pricepe că posibilităţile tehnice ale magazinelor online n-au cu să se ridice la nivelul serverelor băncilor, ori paypal-ului, dar totuşi aceiaşi actori principali din această tragi-comedie, recte comercianţii nu mai pridideau dând asigurări că de spre deosebire de anul trecut (când nu se aşteptau la un asemenea aflux de clienţi online), acum totul este pregătit în aşteptarea doritorilor, oricât de mulţi ar fi acestia..., şi au fost, ei însă se vede treaba că s-au bătut cu cărămida-n piept degeaba, n-au fost deloc pregăţiti.

Cam asta e istoria Black Friday-ului românesc, concluzia este la îndemâna oricui. Multă nesimţire, neprofesionalism, conduită de bişniţari de colţ de stradă, pe scurt, bătaie de joc la adresa consumatorului, dându-se uitării sloganul atât de persuasiv repetat de vânzătorul ori prestatorul de servicii,  "clientul nostru, stăpânul nostru". Vorbe goale..., tipic pentru România şi nu doar în ceea ce-i priveste pe retaileri... se aplică cu mici variaţiuni la temă şi vânzătorilor de iluzii, ştiu că veţi face deducţia logică pentru a afla cine sunt acestia din urmă, deci n-am să vă răpesc plăcerea desconspirându-i.

Vă las acum să vă "lingeti rănile" emoţionale după week-endul acesta negru, spunându-vă: la bună recitire.