Articol de debut

Zi istorică, nu atât pentru mine, cât mai cu seamă pentru prietenii şi amicii care de ceva vreme mă tot "presează" şi "pisează" sistematic şi mărunt ca să intru şi eu în lumea virtuală a comunicării online, recte, a blogului.

Conform lor, adică celor mai înainte menţionaţi, nu exişti dacă nu eşti prezent în mediul virtual, şi nu se refereau exclusiv la blog. Insistenţele lor se refereau de asemenea şi la aşa numitele reţele de socializare, Facebook, Twitter, Linkedin, Myspace, precum şi altele asemenea. Am luat notă şi imediat ce mă "prind" cum stă "chestia" cu blogul, promit să-mi corectez "lipsurile", să renunţ la "a-ul" din termenul asocial, pentru mă transforma dintr-un fel de "lup singuratic" într-un tip sociabil căruia nu-i este incomod de a socializa cu oameni necunoscuţi pe care în proporţie de 99,99% nici nu-i va întâlni fizic vreodată.

Aşadar, azi au învins, după un "război" lung, istovitor şi devorator de energii de ambele părţi combatante. M-au convins, prin urmare m-am conformat şi după o informare de câteva zile, timp în care am lecturat cu maximă atenţie câteva bloguri de top, pentru a înţelege ce este şi mai ales cum se face, am purces cu hotărârea şi optimismul ce mă insoţeste implacabil cel puţin în faza de start a unui nou proiect, la editarea, construcţia, lansarea (sau cum s-o fi numind această acţiune) a prezentului blog personal.

Desigur, am ceva emoţii, practic m-am aruncat constient şi voluntar, în cele din urmă, într-un "ocean" de alte bloguri, editate ori deţinute (oare care este termenul corect?) de persoane experimentate unele cu "background" în sfera comunicării, sociologiei, jurnalisticii etc. Totuşi, cine s-a născut învătat? Voi învăta, desigur voi face şi inerentele greşeli (dar oare nu greşim uneori tocmai pentru a învăţa?) şi până la urmă numai cine nu munceşte, a se citi, scrie, nu greşeşte. În acest sens, mă bazez chiar pe comentariile voastre, ale cititorilor, puţini sau mulţi, câţi veţi reuşi să găsiţi acest blog şi veţi avea în plus bunăvoinţa de a-l lectura.

Apropo, nu mă căutaţi deocamdată pe reţelele de socializare mentionate undeva pe la începutul prezentului articol, încă nu sunt prezent, dar nu vă impacientaţi, lucrez la asta, planurile sunt la mine. Deocamdată "exist" doar pe G+ unde chiar am învăţat ce se poate face cu şuvoiul interminabil de fotografii (unele extrem de artistice), ba chiar am vreo 2000 de persoane în cercuri şi alte vreo 400 mă au la rândul lor în propriile cercuri.

Gata, nu mă mai laud, nici nu ştiu sigur dacă am vreun motiv întemeiat pentru a face asta. Închei mulţumindu-vă pentru răbdarea dovedită dacă aţi ajuns cu lectura până în acest punct de final al primului meu articol postat vreodată pe vreun blog.

Mă înclin şi vă zic deja cu simpatie, la bună vedere / citire.

Vă aştept cu drag pe blog, în casa mea virtuală.