Lumea violenţei

Uitaţi-vă în jur, totul este violent/agresiv, vedem mereu ştiri despre crime, tâlharii, violuri, alte fapte reprobabile ale unor semeni dezaxaţi, filmele cu procent mare de audientă sunt preponderent violente (sub diverse forme), traficul cotidian este la fel, accidente, comportament agresiv, gândiţi-vă numai la câte sunete de claxoane ati auzit doar astăzi, campania electorală (fiindcă tot este de actualitate), pe posturile TV discuţii aprinse, agresive, război în toată regula, în afişele care împânzesc deja ţara, ele însele în război pentru ocuparea celor mai vizibile locaţii, acelaşi text agresiv,

fie şi numai considerând trimitere la "noi vom face, vom drege ceea ce cei dinainte n-au reuşit. Exemplele dovedind violenta Omului, luat individual, ar putea continua tinzând spre infinit.

Umanitatea a fost şi încă este într-un perpetum conflict, cu  ceva momente de respiro, ici-colo. Încercaţi să număraţi războaiele din antichitate, duse pentru clădirea unor imperii, căzute ulterior în faţa noilor veniti (mai agresivi, mai antrenaţi pentru luptă). Atunci luptele erau pentru cucerirea de noi teritorii, deh, asta ea la ordinea zilei, primitiv, veţi spune, azi războiul se duce pentru resurse, şi pentru justificare, pentru a nu cădea în păcatul primitivismului, motivaţia este eliberarea unor teritorii (interesante din punct de vedere al resurselor deţinute), de sub dominatia autocrată a unui dictator, protecţia în faţa unor pericole globale ca, eliminarea ameninţărilor teroriste ori acelora referitoare la state neagreate care dezvoltă propriile arme de distrugere în masă. Toate în numele păstrării democraţiei şi protecţiei umanităţii.

Extinzand subiectul, observaţi violenţa Universului însuşi, naşterea şi moartea stelelor, o stea explodeză, formând o supernovă pentru a "rade" cam totul împrejur, o alta mai distructivă va imploda, generând aşa numitele găuri negre, "fiarele flamânde" şi agresive de care nici măcar lumina nu trece, înghiţită fiind de neant. Elemenentele primordial necesare vieţii, aşa cum ne este nouă cunoscută, locuitori ai "Mamei Terra", anume Apa şi Aerul sunt corozive. Până şi Timpul e agresiv, inscripţia de pe unele vechi orologii, < Omnia vulnerat, ultima necat >, în traducere, "Toate rănesc, ultima ucide", referind secunda, ca unitate de măsură a timpului, spune totul. Naşterea este tot un proces violent, durerea mamei aducând-şi pe lume copilul, menit încă din acea primă secundă să devină agresor sau agresat.

Moartea, de care unii se tem, iar pe care alţii o privesc cu detaşare ca pe un implacabil şi firesc sfârsit al tuturor fiinţelor, este singura noţiune non-violentă. Singurul eveniment aducător de Liniste şi Pace, ce duce la dispariţia răului şi pe cale de consecinţa, a binelui, ce transpune totul dincolo de bine şi rău, intr-o lume impersonală, unde cu toţii devenim praf de stele, ori poate într-un neant infinit.

Păreri, opinii, comentarii sau critici? Oricum, mulţumesc pentru că m-ati citit şi pentru răbdare.