Elodia - reloaded

Popular se numeşte praf în ochii lumii, în termeni militari, perdea de fum, iar în accepţiunea băsistă a termenului se cheamă "hai să-i mai prostim încă o dată pe ăştia că doar ne-a mers de atâtea ori până acum". Cam asta se petrece acum, de fapt s-a petrecut ieri, când magistraţii au decis arestarea preventivă a lui Cristian Cioacă, poliţistul suspectat de uciderea soţiei sale, Elodia Ghinescu, în vara lui 2007.

Nu ştiu cum se face că de fiecare dată, tocmai în preajma alegerilor ori atunci când mass-media insistă prea mult pe un subiect deranjant

pentru Băse şi şleahta de hoti naţionali pe care o patronează din înalta sa funcţie, apare câte un subiect "bombă". Pentru aceste zile premergătoare alegerilor parlamentare s-a mers pe redeschiderea cazului Elodia, şi eu care credeam că subiectul a fost demult epuizat de televiziunea de buzunar a ingeniosului, de altfel, Dan Diaconescu.

Taman acum în prag de alegeri, procurorii au găsit noi probe care-l incrimează pe poliţistul Cioacă. Luni de zile, ani chiar, nimic şi dintr-o dată "pac-pac", conform exprimării unui "clasic" în viaţă, îl legăm pe tip, dăm televiziunilor subiect de comentarii şi astfel deturnăm atenţia naţiei, care prea ia în serios varianta detronării şi tragerii la răspundere a celor care până mai ieri, alaltăieri se considerau descendenţi ai zeilor. Concluzia este evidentă, fie e vorba de crasă incompetenţă a celor care se ocupau de investigaţia misterioasei dispariţii a avocatei Elodia, ceea ce nu este tocmai întru totul plauzibil, prostie multă există şi printre anchetatori, dar parcă mai viabilă pare ipoteza unei comenzi venite de undeva sus. De ce aş crede în independenţa justiţiei pe ale noastre mioritice plaiuri, când s-a dovedit de atât de multe ori până acum total aservită voinţei zeului de la Cotroceni cât şi celorlaţi "zeişori".

În sprijinul teoriei, poate conspiraţionistă pentru unii dintre dvs., vin cu argumentul agitaţiei din ultimele zile, a înşuşi preşeditelui (pardon, nu ma este de la referendum încoace), în fine a lui "Le Grand Ordinateur", care ieri a avut a 3-a sau poate a 4-a ieşire pe "sticlă", cică pentru a transmite comunicate importante pentru naţiune. Eh, de unde..., n-am nervii necesari să-l ascult perorând aberaţiile bine cunoscute, totuşi printre rânduri am reţinut negarea vehementă a insinuărilor ce-i dezvăluiau trecutul de ofiţer de securitate sub acoperire, ironiile specifice adresate lui Tăriceanu şi Rus, cum că n-ar fi pe lista sa în vederea nominalizării în fruntea noului guvern, ceva despre fraudarea alegerilor, asta era ca şi cum vorbea de funie în casa spânzuratului şi alte câteva de'ale lui dintre zei descendentul. Pentru cine este interesat şi pregătit psihic pe a lectura cuvântarea lui Traian Magnificul, click Aici. Dacă aveti dorinţa să-l şi auziţi, poftim Calea, spre Nirvana.

Am rămas totuşi cu o nelămurire, oare pentru cele aproape 17 minute, chiar era nevoie să se afişeze, nu era suficient un comunicat trimis mass-mediei, sau tocmai ăsta era planul, să coboare el însuşi de pe piedestal, în scopul amplificării clasicei diversiuni a perdelei de fum, pe principul: "ţine-i ocupaţi cu fraze irelevante, că poate pierd esenţialul", mai pe româneste: "aruncă-le ăstora un os, cât timp îl rod n-o să vadă carnea". Eh, asta-i şcoală veche, de "C.I.-ist", eficientă încă..., oare...