Să ne amuzăm

Este duminică, probabil momentul cel mai prielnic pentru a ne amuza înainte de luni, zi în care, mie cel puţin, numai de zâmbete şi cu atât mai puţin de râs, nu-mi arde. Nu ştiu vouă, oricum învioararea spiritului nu dăunează nimănui. Aşadar, poate aşa vă place istoria.

• Savant pe cât de înzestrat, pe atât de modest, matematicianul de origine elveţiană Jacques Sturm, preda studenţilor săi o lecţie despre ecuaţiile diferenţiale. La nu moment dat, a spus cu un aer cam încurcat: - Mă văd nevoit să abordez acum teorema al cărei nume am cinstea să-l port...

• Regele Prusie, Frederic cel Mare nu permitea medicului său să-i pună prea multe întrebări. Exasperat, acesta i-a spus într-una din zile: - Maiestate, eu încerc să vă îngrijesc sănătatea cât mai bine, dar dv. nu-mi permiteţi să vă întreb nimic. De aceea vă sfătuiesc să vă angajaţi un medic veterinar: este un fapt obişnuit ca acestă să nu întrebe nimic şi pacienţii să nu-i răspundă în caz că ar face-o.

• Unui general austriac de pe timpul împăratului Francisc II i se atribuie următorul ordin: Indiferent de situaţie, e bine ca bateriile nostre de artilerie să-şi continue tirul, pentru a nu permite inamicului să-şi dea seama că nu mai avem muniţii.

• Cato cel Bătrân scriitor şi om de stat roman, autor al primei opere istorice scrise în limba latină şi al unui tratat de agricultură era renumit pentru severitatea, dar şi pentru modestia sa. Într-o zi s-a întâlnit în for cu un prieten care l-a întrebat: - Cum este posibil ca un bărbat atât de ilustru ca tine să nu aibă o statuie, în timp ce atâtea mediocrităţi au? - Prefer ca romanii să se întrebe de ce nu am statuie decât să-şi pună întrebarea de ce am; a răspuns Cato.

• Pierre Augereau, mareşal al Franţei în vremea lui Napoleon I, era un strălucit comandant de oşti, dar complet ignorant în chestiunile de cultură. Aflând că unul dintre aghiotanţii săi urma să meargă în Egipt, i-a cerut să-i aducă la întoarcere o mumie. Peste un an ofiţerul s-a întors cu un sarcofag, pe care la prezentat mareşalului. Augereau l-a privit cu atenţie şi, după câteva momente de reflexie, i-a reproşat aghiotantului: - Bine, dar mi-ai adus una moartă!

• Duval, bibliotecarul regelui francez Francisc I era recunoscut pentru erudiţia sa. Într-o zi, un oarecare i-a pus o întrebare la care Duval n-a putut să răspundă. - Dar regele te plăteşte ca să ştii; s-a auzit imediat reproşul. - Nu, regele mă plăteşte pentru ceea ce ştiu. Dacă ar trebui să mă plătească pentru tot ceea ce nu ştiu, nu i-ar ajunge toate comorile Franţei; a venit prompt replica bibliotecarului.

• Scriitorul american William Faulkner a fost întrebat odată care a fost părerea asupra operei sale care l-a impresionat cel mai mult. Scrisoarea unui scoţian, în care acesta îmi spunea: Ultima dv. carte mi-a plăcut atât de mult, încât era cât pe-aci s-o cumpăr.

• Compozitorul Rossini, autorul a 39 de opere, printre care şi Bărbierul din Sevilla, a fost invitat la masă de către un admirator. Prânzul fiind cam sărăcăcios, muzicianul a rămas aproape flămând. La desert, anfitrionul s-a adresat oaspetelui: - Sper că o să-mi faceţi onoarea să mai luaţi masa la mine, cât de curând. Cu plăcere, dacă se poate chiar imediat; a răspuns celebrul compozitor.

• Scriitorul Oscar Wilde şedea de vorbă într-o iarnă la o cafenea, cu mai mulţi prieteni. La un moment dat, unul dintre aceştia i-a atras atenţia că scrumul ţigării îi cade pe pantaloni. După un timp prietenul l-a întrerupt din nou din discuţie, pe acelaşi considerent. Când lucrul acesta s-a repetat pentru a treia oară, Wilde i-a ripostat supărat: - Te rog să nu mă mai întrerupi! Paltonul dumitale, atârnat în cuierul de lângă sobă, arde de un sfert de ceas şi eu nu mi-am permis să te deranjez cu o singură vorbă...

• George Bernard Shaw nu îngăduia nimănui să modifice textul pieselor. Într-o zi, directorul unui teatru londonez, care pregătea premiera unei comedii aparţinând lui Shaw, i-a trimis o telegramă: Îngăduiţi scurtarea, altfel spectatorii pierd ultimul autobuz. Răspunsul dramaturgului a fost: Nu admit nicio scurtare; modificaţi mersul autobuzelor.

Eu nu doar că admit, mai mult, îmi impun stoparea în acest punct al acestui nou episod din ciclul: Aşa vă place istoria?

Sursa: revista Magazin Istoric, nr. 9, 10 , 11, 12 din 1973