luni, 24 iunie 2013

Filozofia de luni

Filozofii personale
Pentru că încă este luni, astăzi nu călătorim niciunde, (după trei zile în Egipt se cere un respiro înainte de a lua la pas Europa), nici măcar virtual, cu degetul pe hartă. Eventual, călătorim prin propria minte, tema v-o propun aici, dar aşa cum v-am avertizat încă din titlu este din sfera filozofiilor mele de luni, adică… exact precum ziua, mohorâte…


Azi, de la primele ore, un gând nu-mi dădea pace. Mă gândeam în drum spre serviciu la viaţă, da, chiar aşa la existenţa noastră de zi cu zi, mai mult sau mai puţin anostă. Şi tocmai pentru că e luni ce altceva putea să-mi treacă prin minte decât că viaţa nu-i decât suma propriilor întrebări, cu sau fără răspuns. Derivat din aceste întrebări, evident din rândul acelora pentru care găsim răspunsul (dar nu limitat la acestea), se naşte decizia de a acţiona sau dimpotrivă de a renunţa. Apoi, deciziei îi urmează acţiunea sau non-acţiunea, cu rezultatele venite pe cale de consecinţă, benefice sau nu, depinde de cât de corectă a fost evaluarea din fază iniţială. Dacă cumva te aştepţi acum la închiderea "cercului" vei avea parte de o surpriză, rezultatelor le urmează alte întrebări, desigur de cele mai multe ori lipsite de logică, căci care ar sensul, atât de uzitatului dacă. Dacă aş fi procedat aşa şi nu invers, dacă se întâmpla altfel decât… dacă

Sigur, pot apărea regrete, iar în spiritul "filozofiei de luni" (dar poate nu numai), pot spune că regretele, părerile de rău sunt ilogice, prin înşăşi caracterul tardiv al acestora, căci, nu-i aşa, apar abia după şi evident dacă cursul evenimentelor nu a fost cel pe care l-am fi dorit. Vă povesteam într-o postare destul de recentă, despre unele ezitări personale, care m-au făcut să pierd timp preţios. Azi am realizat că e bine să poţi lua decizii rapid, fără gânduri ori analize alambicate, cât mai simplu, se pun balanţă avantajele, propriile aspiraţii, pe un taler, iar pe celălalt prezentul. Nimic mai simplu, dacă prezentul e prea uşor, decizia devine simplă, de domeniul evidenţei, nici măcar nu mai e nevoie de demonstraţie. Dar, cum spuneam atunci, probabil sunt mult prea analitic, unii ar spune ezitant, eu aş spune mai degrabă, rigid, conservator, prea puţin maleabil. Încerc să înţeleg necunoscutul, să verific adâncimea apei înainte de a plonja, iar acest lucru nu-i totdeauna posibil şi uneori (de fapt de cele mai multe ori), nu face altceva decât să ne facă să pierdem timpul, care este şi va rămâne ireversibil. Uite aşa, am irosit, din februarie anul trecut, timp preţios, mai exact un an şi patru luni. Urăsc să pierd timpul, tocmai pentru că, aşa cum spunea un înţelept, "o altă viaţă ne este necunoscută, deci s-o trăim pe aceasta cum se cuvine".

Tot din volumul "filozofiei de luni" ar putea face parte (pseudo)disertaţia despre fericire (ca stare simţită permanent), foarte probabil intangibilă multora şi bucurie (ca stare de moment), pe care o simţim adesea (sau poate nu, depinde de evaluarea fiecăruia). Dar despre toate astea, probabil într-o altă zi de luni cu filozofia-i aferentă. Acum, tocmai pentru că făceam referire la timp pierdut, mă opresc (deja mi-am prins urechile), nu de alta dar poate nici voi nu agreaţi, asemeni mie, să vă pierdeţi timpul şi nu ţin cu tot dinadinsul să vi-l ocup, fie chiar şi cu înţeleptele ori poate ineptele filozofii de luni.


Sursa foto

17 comentarii:

  1. Decizii rapide se pot lua si de catre oameni profund analitici, insa depinde de domeniu. Cand vine vorba de job si de viata intima mai greu. Cand vine vorba de schimbarea orasului sau a tarii, mi se pare si mai dificil. Decizii usoare implica scrierea unui articol pe blog, alegerea unei destinatii de vacanta, petrecerea intr-un anumit mod a unei seri, un film la cinematograf.

    Nu ne dai foarte multe detalii despre domeniul in care intentionezi sa iei decizia. :D Regretele apar si sunt firesti mai ales atunci cand e vorba de comportamentul nostru vis-a-vis de anumiti oameni (din familie de ex) cu care ne-am comportat gresit, urat. Regretam ca i-am ranit. Macar atat putem face, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Nice! :) Tocmai ce am trecut pe la tine...să-ţi transmit că la mine plouă. Nu mă invidia prea tare... în ultima vreme a fost teribil de cald...

      Ar fi excelent dacă ar trebui să iau decizii legate de unde să-mi petrec concediul... articolele pt blog nu-s nici pe departe o problemă. Cum spuneam, de ceva vreme ştiu că am ajuns la capăt de drum şi deşi nu-mi place, se pare că m-am complăcut într-o situaţie pe care puteam să o schimb..., uşor, doar făcând uz de puţin curaj... riscând controlat (desigur). Aşa se întâmplă dacă eziţi, pierzi "trenul", apoi aştepţi în staţie să vină altul... şi evident te întrebi dacă mai vine... Mai este şi presiunea timpului care niciodată nu prea îţi este aliat, mai ales mie (mă rog tuturor celor trecuţi de 30... să zicem... pe la 40 e mai frustrantă situaţia)

      Ai dreptate, uneori (cazul prezentat de tine) regretel sunt fireşti (aproape, dar tot tardive rămân).

      O seară minunată, sper răcoroasă şi să ajungă ploaia de la Reşiţa până dimineaţă la tine ;) :))

      Ștergere
  2. interesant, dupa ce am fost prin Egipt...atat de lin si placut,ai venit cu postarea asta sa ma dai peste cap:) E prea mult de scris,de gandit! Si pe mine m-a apucat o leeeneee de ceva timp...incat nu ma iau dupa inteleptul din postare ci imi spuneam mereu ca eu am timp...dar oare timpul cat ma are pe mine?
    Felicitari inca o data pentru postari,mie personal tare imi plac, incat am ajuns sa intru o data pe saptamana pe blogul meu si zilnic pe al tau:) Imi dai idei:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi, Liviu! Spre ruşinea mea, în ultima vreme aloc cam puţin timp internetului. Aş putea da vina doar pe canicula asta de-a dreptul infernală, care mă toropeşte de tot şi mă face să n-am chef de nimic, dar nu-i doar atât, mai e şi un fel de presiune a timpului şi desigur gândurile din ultime vreme, gânduri care uneori mai răzbat şi pe aici pe blog (deşi nu-i tocmai locul cel mai potrivit pentru aşa ceva).
      promit că reluăm călătoriile, ce spui de Franţa...
      O seară minunată şi optimism (să nu cazi în pesimismul toropelii unor zile caniculare de vară, parcă egipteană nu românească)

      Ștergere
  3. La faculta, am facut extrem de multa filozofie politica. A fost pur si simplu oribil. Imi place politica, insa filozofii care se ocupa de ea, sunt extrem de batuti in cap :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am scăpat de filozo(o)fi(li)e politică. Întotdeauna mi-a plăcut filosofia (evident după ce am aflat ce înseamnă), ba chiar aş spune că prefer un filozof, fie el bătut în cap (dar să nu se ocupe de politică) oricărui politruc din politica românească.

      Ștergere
  4. Deci luni ai relash la agentia de turism!:))
    Tu esti cu filozofia de luni, eu cu nervii de marti.
    la analize stau prost, de ce compar si disec mai mult un subiect de-aia iau o decizie mai proasta.La mine totul e dupa intuitia de moment, face cat toata logica la un loc.Si daca e sa apara regretele sa fie ca am facut ceva pripit decat ca n-am facut nimic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. După cele trei zile de bătut în lung şi-n lat Egiptul era necesară o pauză, dar ca să nu lâncezească neuronii, le dăm ceva de rumegat... ;) Ahh, am văzut pe blogul tău motivele nervilor de marţi :D

      Drept ai! Decât să regreţi ceea ce n-ai făcut deşi ai fi putut, mai bine regreţi ceva ce ai făcut chiar dacă a ieşit prost ;))

      Ștergere
  5. Prea grea tema pentru o zi de Luni ... Lunea nici iarba nu creste :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noroc cu ploaia asta... iarba mai are o şansă, spre deosebire de mine :)))
      Mă întorc la călătoriile cu degetul pe hartă... măcar atât ;)

      Ștergere
  6. Filozofia de luni e înfiorătoare: întrebări cu sau fără răspund, acţiune sau non-acţiune, rezultate ori regrete, un dacă şi cu-un parcă al dilemelor existenţiale. Ce nu-ţi dă pace, om între oameni, dar nu şi dintre ei? Eu spun că încă nu a venit târziul tău, mai are de aşteptat sau tu mai trebuie să-l aştepţi (ca să fac un joc de cuvinte, cu sau fără logică, printre algoritmii din mintea ta). Ia ridică-te, da, ridică-te, dă-ţi un pumn în piept, bate din picior (tareee, aşa), curăţă armura şi înfige-i una vieţii ăsteia de tot... Dacă tu "filozofezi" aşa luni, marţi, când sunt (cică) alea 3 ceasuri rele, ce faci? Pentru mulţi "fericirea" rămâne o noţiune din dicţionar, dacă stăm şi doar medităm asupra ei. Filozofia asta de luni îmi pare a fi à la recherche du temps perdu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. DA, în căutarea timpului pierdut... mai degrabă rememorarea timpului în care am pierdut tren după tren, din varii motive, însă toate legate de obiceiul despicării firului în patru(ştrei), a instinctului de conservare care mă împidica să mă arunc cu capul înainte, fără a verifica în prealabil cît este apa de adâncă, trebuia să aflu dinainte dacă inot sao trec la pas ;))) Eh, şi uite aşa trece vremea degeaba, şi cum ziceam mai am 1/3 la dispozitie.
      Observ că mi-ai citit profilul de pe MEGA Blog, parcă acolo scriam că, "trăiesc printre dar nu sunt dintre".
      Doar luni "filozofez" sau cel puţin încerc să par că am gânduri profunde, marţi călătoresc... din Egipt în Franţa (dacă nu miercuri tot ajung acolo) ;) :D

      Ștergere
  7. Hei, le-ai rupt creierele cu tema asta. Bine ca n-am intrat luni ca imi nenoroceam toata saptamana. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai fost inspirată :D
      La fel cum sunt şi eu în zile de după luni ;) :))
      Mă bucur că ai rămas cu feng-shuiul interior intact :)))
      Precum se vede, m-am întors la harta turistică, da' ai grijă nu se ştie când revin la istorie sau mai rău... filozofia de luni

      Ștergere
    2. Nu are deloc de-a face cu inspiratia. Am zacut. Se pare ca organismul meu a fost inspirat :))

      Ștergere
    3. Oh, asta nu-i deloc vesel... Aş fi preferat să aflu că ţi-am dereglat zen-ul (care se poate regla cu o călătorie de plăcere, fie ea şi imaginară) decât să-mi spui că ai fost bolnavă. Sper că acum eşti bine.

      Ștergere
    4. :)) sa nu te legi de zen-ul meu, te rog.
      Sunt mai bine, merci.

      Ștergere