Expresia intrată în istorie, L'Etat c'est moi! (Statul sunt eu!), corespunde pe deplin firii Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea, însă până azi, nu s-au adunat suficiente dovezi privind exactitatea acestor cuvinte devenite celebre.
Se povesteşte că, într-o zi de aprilie a anului 1655, regele, care nu împlinise 17 ani, şi-a făcut apariţia în clădirea Parlamentului, îmbrăcat într-un costum de vânătoare, încălţat cu cizme
cu pinteni şi ţinând în mână o cravaşă. Membrii Parlamentului tocmai refuzaseră să execute anumite ordine regale, iar Ludovic al XIV-lea s-a adresat atunci preşedintelui care se declara apărător al intereselor statului cu emblematica expresie: L’Etat c’est moi, Monsieur!
Documente demne de luat în seamă dovedesc însă că scena nu s-a desfăşurat câtuşi de puţin în împrejurări atât de spectaculoase. Un "ziar" de epocă, scris de mână, menţionează cele petrecute: "După ce M.S. s-a ridicat grăbit de pe locul său, fără ca cineva din cadrul adunării să spună vreun cuvânt, s-a înapoiat la Luvru şi de acolo s-a îndreptat spre pădurea Vincennes, de unde sosise dimineaţa şi unde era aşteptat de domnul cardinal".
Fireşte, cardinalul Mazarin, căci despre el este vorba, îl aştepta pe rege pentru a afla cum decursese întâlnirea şi cum tânărul rege îşi recitase lecţia pe care, fără îndoială, cardinalul însuşi i-o întocmise. Este oare cu putinţă ca în această "lecţie" ticluită de Mazarin şi din care elevul nu avea dreptul să omită măcar o singură virgulă, să se fi strecurat o expresie precum "statul sunt eu"? Ar fi fost la fel de îngrijorător pentru puterea nemărginită a cardinalului, care era şi ministru, pe cât era de ameninţător pentru prestigiul Parlamentului. Altfel spus, puţin probabil ca aceste cuvinte chiar au fost rostite, de vreme ce, statul nu era Ludovic, ci vicleanul cardinal Mazarin.
Se povesteşte că, într-o zi de aprilie a anului 1655, regele, care nu împlinise 17 ani, şi-a făcut apariţia în clădirea Parlamentului, îmbrăcat într-un costum de vânătoare, încălţat cu cizme
cu pinteni şi ţinând în mână o cravaşă. Membrii Parlamentului tocmai refuzaseră să execute anumite ordine regale, iar Ludovic al XIV-lea s-a adresat atunci preşedintelui care se declara apărător al intereselor statului cu emblematica expresie: L’Etat c’est moi, Monsieur!
Documente demne de luat în seamă dovedesc însă că scena nu s-a desfăşurat câtuşi de puţin în împrejurări atât de spectaculoase. Un "ziar" de epocă, scris de mână, menţionează cele petrecute: "După ce M.S. s-a ridicat grăbit de pe locul său, fără ca cineva din cadrul adunării să spună vreun cuvânt, s-a înapoiat la Luvru şi de acolo s-a îndreptat spre pădurea Vincennes, de unde sosise dimineaţa şi unde era aşteptat de domnul cardinal".
Fireşte, cardinalul Mazarin, căci despre el este vorba, îl aştepta pe rege pentru a afla cum decursese întâlnirea şi cum tânărul rege îşi recitase lecţia pe care, fără îndoială, cardinalul însuşi i-o întocmise. Este oare cu putinţă ca în această "lecţie" ticluită de Mazarin şi din care elevul nu avea dreptul să omită măcar o singură virgulă, să se fi strecurat o expresie precum "statul sunt eu"? Ar fi fost la fel de îngrijorător pentru puterea nemărginită a cardinalului, care era şi ministru, pe cât era de ameninţător pentru prestigiul Parlamentului. Altfel spus, puţin probabil ca aceste cuvinte chiar au fost rostite, de vreme ce, statul nu era Ludovic, ci vicleanul cardinal Mazarin.
Sursa: revista Magazin Istoric nr. 7(76), iulie 1973
Sursa foto
Vicleanul Mazarin... Vezi tu, Centurion, tocmai aici a fost marea problema. Si inca este. Oamenii astia din umbra, care de fapt ne conduc destinele, sunt mai mereu vicleni, fatarnici, egoisti, manipulatori, lipsiti de scrupule. Nu intamplator se spune ca pentru a intelege prezentul trebuie sa consultam istoria.
RăspundețiȘtergereFoarte usor demontat mitul asta. :D
Vezi, d-aia sunt eu pasionat de istorie, mă ajută să înţeleg cum am ajuns unde suntem si de asemeanea, fără a mă erija într-un alt Nostradamus, sa prevăd oarecum, prin părţile esenţiale, viitorul... din păcate e sumbru... da poate greşesc... m-aş bucura să n-am dreptate.
ȘtergereDar văd că nici tu nu stai departe de istorie, sa fie oare alt punct de interes comun... ;)
Subscriu,daca nu iti cunosti trecutul,nu itelegi prezentul si cu atat mai putin viitorul
ȘtergereAşa-i, Colecţionarule... da' uite că omenirea se încăpăţânează în a extrage învâtămintele de rigoare şi de a acţiona în consecinţa... sau dacă vrei, înspre o evoluţie a civilizaţiei (mă referi inclusiv politică, cultură, societate în genere). Da' poate (cine ştie) avem undeva "plantată" în ADN gena autodistrugerii...
ȘtergereE interesant cum, de fapt, regii Frantei au fost niste marionete ale cardinalilor. Mazarin, Richelieu
RăspundețiȘtergereParcă numai regii, nu doar cei ai Franţei. Cred că nici conducătorii moderni, chiar actiali nu sunt chiar în afara unor "influenţe", desigur nu neapărat a vreunui cardinal, acum mai degrabă a celor care controlează lumea d.p.d.v. financiar... zic si eu, se poate să mă însel.
ȘtergereNici azi nu e prea diferit, Henry Kissinger sau Zbigniew Brzezinski sunt doar doi dintre papusarii americani,la noi cred ca cel mai de succes ar fi Guzganul Rozaliu (Viorel Hrebenciu)dar si SO Vantu pentru o perioada ca dupa aia cand a inceput sa i se urce puterea la cap si a devenit necotrolabil au avur grija baietii sa il deraieze.Daca ar fi scrisa istoria reala ar fi foarte diferita fata de cea oficiala.
ȘtergereAhhh..."eminenţa rozalie" :))) Cred că niciun un lider de partid nu e atât de naiv încât să creadă că el "ţine frâiele", întotdeauna există cineva în umbră, posibil să existe şi în spatele celor numiţi de tine cineva mai "influent" de care să nu auzim vreodată... sună a teoria conspiraţiei, dar totuşi plauzibil.
ȘtergereSi fiindcă tot spuneai de americani (Kissinger), hai să ne gândim la numele celor care conduc imperiile financiare (băncile SUA)... un indiciu, terminatia numelui, fie "-berg", fie -"mann" ;)
Recunosc ca nu mi-a placut niciodata istoria dar postarile tale le citesc cu placere.La cat mai multe.
RăspundețiȘtergereMersi, Alina... sau cum se spune la Roma, grazie mille! :)))
ȘtergereDepinde mult si de episodul istoric, eu le aleg pe cele mai inedite :)
Bine ai venit pe blog, te mai astept :D