duminică, 9 iunie 2013

Poate nu ştiaţi că...

Stiati că
  • Unul dintre primele canale pentru alimentarea cu apă a fost construit la Roma, la începutul secolului al III-lea î.e.n. Sistemul de alimentare cu apă, cunoscut sub numele de Via Appia, avea o lungime de 17 km. Pe timpul lui Iulius Caesar, Roma era supranumită "Regina apelor", posedând 11 apeducte, care aprovizionau oraşul cu marea cantitate de apă necesară unei aşezări aflate în plină ascensiune demografică.
  • Asirienii foloseau în secolul al VI-lea î.e.n. ceasornicul cu apă. Străbunicul ceasornicelor de azi era format dintr-un vas înalt şi îngust, din care picura apa printr-o mică deschizătură, iar un crainic dădea de ştire când vasul se golea.
  • Iniţiativa de a organiza concursuri de muzică nu aparţine timpurilor moderne. Primul concurs muzical a avut loc la Roma, în anul 17 e.n. Până la Nero, concursurile de gen aveau un caracter ocazional, împăratul roman a încercat să creeze o instituţie specială, organizând competiţii, sub denumirea de Neronia, la un interval de 5 ani. Ideea nu s-a dovedit însă viabilă, renunţându-se la aceasta până când iniţiativa a fost reluată de către Domiţian, în anul 86, care a instituit concursuri muzicale din 4 în 4 ani. Aceste concursuri erau pentru chitară şi flaut, solo sau ansambluri, iar pentru desfăşurarea lor a fost construit pe Câmpul lui Marte, o sală specială, care putea să găzduiască până la 10.000 de spectatori.
  • În timpul lui Mircea cel Bătrân, câţiva oşteni din Ţara Românească au participat la un turnir dat în cinstea regelui Poloniei, Vladislav Iagello, de către regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Cronicarul polon Dlugosz menţionează: "O sută de cavaleri s-au luptat în palestră timp de două zile, de dimineaţă până seara. La aceste jocuri au participat oşteni greci, italieni, francezi, poloni, bulgari, valahi şi sârbi".
  • Lisip – sculptorul lui Alexandru cel Mare – a modelat din ordinul acestuia, 25 de călăreţi din aramă, în mărime naturală (garda personală a Cuceritorului), care au murit în lupta de la Granicos, apărându-şi regele.
  • Inginerul belgian, Joseph Plateau, bazându-se pe fenomenul persistenţei retiniene (ochiul continuă să "vadă", un timp limitat, o imagine, chiar după ce aceasta a dispărut), a inventat strămoşul cinematografului, un aparat care purta cuidatul nume de fenakistiscop. Jucăria consta dintr-un disc crenelat, pe care erau desenate diferite personaje, aflate într-o mişcare descompusă în 12 poziţii succesive. Învârtindu-se, discul reflecta prin crenelurile sale cele 12 siluete într-o oglindă, dând astfel iluzia însufleţirii personajului respectiv, care executa o mişcare continuă. Aparatul a fost perfecţionat ulterior de englezul Horner şi de francezul Emile Reynaud. Acesta din urmă a realizat în 1890 un praxinoscop cu proiecţie: un cilindru crenelat, având în interior o bandă cu 12 figurine şi tot atâtea oglinjoare în centru. Adaptat la o lanternă, praxinoscopul a oferit publicului la 28 octombrie 1892, primul desen animat din lume – Bietul Pierrot – o pantomimă cu trei personaje.


Sursa: revista Magazin Istoric, nr. 3(60), 8(65), martie, august 1972
Sursa foto

6 comentarii:

  1. Neata, Centurion, cu siguranta nu stiam aceste fapte istorice, cel care mi-a atras atentia in mod deosebit, pentru ca nici nu m-am gandit la asa ceva pana acum este fenomenul persistentei retiniene. :D
    Mi-ar fi placut sa tina mai mult, nu doar un timp limitat, si chiar si acum sa pot "vedea" imagini din iubitul meu Dubrovnik. :P
    Duminica placuta in continuare! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Neaţa (de la ora 15:45 trecute fix), Nice! ;)
      Păi, dacă persistenţa retiniană nu prea ţine mult, pentru asta s-au "inventat" amintirile, la tine şi fotografiile, închizi ochii şi visezii ;). Da, Dubrovnik... şi mie îmi surâde mereu ideea să trec pe acolo, peisaje mirifice şi de ce nu în amintirea centurionilor autentici din antica cetate.
      Duminică plăcută şi relaxanta, urmează alte 5 zile de foc :P :D ;)

      Ștergere
  2. Habar nu aveam de ceasornicul cu apa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Recunosc, nici eu nu-mi imaginam că ar fi existat o astfel de metodă de măsurat timpul (destul de incomodă de altfel) :D
      Nu ştiam nici de strămoşul Eurovizionului de azi, oricum nu bănuiam că vine tocmai de la NEro... fire de artist totuşi, sau cel puţin el sustinea că lumea pierde un mare artist odată cu moartea sa ;) :))))

      Ștergere
  3. Asta cu ceasornicul cu apa e tare ciudata, era o adevarata filosofie pentru a sti cat este ceasul

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi pentru mine este de neînţeles... oricum e mult spus, cât e ceasul, presupun că era ora sistemul de referintă, ci pur si simplu durata constanta in care se golea apa din respectivul vas... imposibil să-mi imaginez măsurarea timpului după acest model :))

      Ștergere