Conform uneia dintre acestea, care se bucură de o mai largă răspândire, faptele s-au petrecut în 1346 în timpul unei fastuoase serbări la curtea regală engleză. În timpul unui dans, contesa de Salisbury şi-a pierdut jartiera albastră de pe piciorul stâng. Cavalerul ei, regele Eduard al III-lea al Angliei, a ridicat-o curtenitor şi a înmânat-o posesoarei. Câţiva dintre martori, amuzaţi şi surprinşi de neprevăzutul situaţiei, nu s-au putut abţine de a nu face unele aluzii ironice la cele întâmplate. Regele, auzindu-le, a exclamat aproape ameninţător: Honny soit qui mal y pense! (Afurisit fie cel ce se gândeşte la rele!), adăugând apoi pentru a o consola pe contesă, că intenţionează să acorde acelei panglici albastre un asemenea prestigiu încât să-i facă pe cei prezenţi nespus de fericiţi dacă voe avea dreptul să o poarte. După un timp (în 1348), regele a instituit Ordinul Jartierei, căruia i-a dat drept deviză amintitele cuvinte: Hony soit qui mal y pense.
Dacă această variantă surprinde prin inedit pitoresc, cealaltă ipoteză nu este creionată atât de plastic, însă nici în privinţa ei nu se poate da vreo garanţie, nefiind confirmată de vreun document istoric. Această versiune presupune că, în bătălia de la Crécy, din 1346, unde acelaşi Eduard al III-lea a repurtat o victorie hotărâtoare asupra francezilor, el ar fi dat semnalul de atac printr-o jartieră albastră înfiptă în vârful unei suliţe. Astfel, spre a consfinţi amintirea acestei victorii, Eduard a instituit apoi Ordinul Jartierei Albastre, adăugându-i acea deviză mult discutată, probabil cu intenţia de a preveni orice interpretare greşită în privinţa alegerii acestei panglici.
Nici istoricii timpului şi nici statutul ordinului nu oferă un punct de sprijin cu privire la verosimilul acestor două versiuni. Dimpotrivă, în statutul întocmit chiar de regele Eduard se precizează cu toată claritatea că, a instituit acest ordin spre cinstirea lui Dumnezeu, a Sfintei Fecioare, şi a Sfântului martir Gheorghe (George), patronul Angliei, în al 23-lea an al domniei sale.
Sursa: revista Magazin Istoric nr. 8(77), august 1973
Sursa foto
Daca n-au initiat si Ordinul Portjartierului degeaba...:))
RăspundețiȘtergereAm putea sa avem si noi Ordinul Siretului de Tenisi Chinezesti.
Păi da...chinezesc, nici ăla 100% românesc, că nu mai avem (ca în vremea copilăriei) tenişi de Drăgăsani ;))))
ȘtergereȘtii ce-s curios, Centurioane? Dacă a ta colecție de reviste "Magazin Istoric" are vreo sumă corectă sau este de neprețuit. Ești un privilegiat că ai așa ceva pe acasă. Și vorbesc serios.
RăspundețiȘtergerePrivilegiat, favorizat, ce mai... cu adevărat fericit, păi tot nu am timp şi nici răbdare să citesc beletristică... Evident că numai şi pentru acest motiv (lectură, ziare nu obişnuiesc) este "priceless" ;) :P
ȘtergereBună, Centurion! Când am citit prima dată că bărbaţii poartă jartiera la genunchiul stâng, am zis, clar, e o greşeală. Ea, jartiera e de fapt o decoraţie, o emblemă colea, nu ce-mi trecea mie prin minte...noroc că ai venit cu istorioarele amuzante despre acest petic năbădăios :D şi-ai făcut lumină. Ce ţi-e şi cu istoria asta!
RăspundețiȘtergereBună, Antonela! :) Vezi ce modalitate ingenioasă a găsit Eduard să se "răzbune" pe aceia care se distrau oarecum nepoliticos pe seama unui episod, e drept destul de hazliu... A ridicat în rang acea neînsemnată bucăţică de catifea, făcând nobilimea să-şi dorească s-o poarte, nicidecum să facă "glumiţe" ;)
ȘtergereNici nu am stiut de existenta unui asemenea ordin. Si cam ce fapte marete ar trebui sa duci la bun sfarsit pentru a intra in randurile sale?
RăspundețiȘtergereVezi daca domnii respectivi s-au gasit sa faca glumite pe seama episodului... Eduard a facut de asemenea o "gluma" limitand pana si numarul celor care pot avea onoarea de a purta bentita albastra... :)))
ȘtergereBuna seara. :D Sunt dragute ambele legende create in jurul acestui ordin. Si deloc imposibile. De aceea adoram sa citim aceste istorioare, pe langa faptul ca sunt savuroase, ne fac sa ne intrebam cat e mit si cat adevar in ele. Oamenii iubesc speculatiile. :P
RăspundețiȘtergereO saptamana frumoasa si usoara iti doresc, Centurion. :)
BUna, Nice! Eu prefer prima legenda, cum ii spuneam lui Robert, mai inainte, domnii aceia au tinut neaparat sa fie spirituali, facand glume pe seama ineditului intamplarii... Cine rade la urma, rade mai bine, nu-i asa... Deciya regelui de a institui Ordinul respestiv i-a facut probabil sa-si muste degetele ori sa-si infiga unghia in gat... Uite ce ravnita poate sa ajunga pana la urma o simpla bucatica de catifea albastra ;)
ȘtergereO saptamana minunata si tie Nice (sau Nais, vazusem la tine pe blog cum te alinta un comentator, Tury, parca)
Deocamdata, e o vreme de toamna (inclusiv ploaia specifica) si doar 14 - 15 grade :)
Si eu o prefer pe prima(ca sa vezi ce coincedenta :D). Chiar am vrut sa mentionez in primul comment, dar nu stiu de ce am omis. :P
ȘtergereDa, se citeste nais(probabil Tury ma alinta, dar eu nu prefer asa), insa vine de la numele meu real, e prescurtarea lui, un pic fortata totusi, Narcisa. :D
Initial, cei de pe blog, nu pot sa-mi explic de ce, credeau ca Nice se pronunta Nis. Eh, e o peveste lunga, nici nu conteaza. :)) Poti sa-mi spui in continuare Nice. :)
Merci mult, a plouat si pe aici(putin nu mult), apoi a iesit soarele in toata splendoarea sa. :)) Dar tu stii ca iunie e cea mai ploioasa luna a anului. Cel putin asa spun statisticile meteorologilor. :P
*coincidenta
ȘtergereAsadar, Narcisa... încă un motiv pentru care esti pasionata de fotografierea florilor :))
ȘtergereAhh, cei care pronunta NIS se gândesc si visează probabil asemeni mie la sudul Frantei, nu neapărat Nisa ;)
Înseamna ca astazi ai fost favorizata la mine n-a fost deloc soare... dar câtiva tei mai grabiti au înflorit (asta apropo de penultimul tău articol) :) ;)
Noapte bună, Narcisa ;)
:)) Ambele variante sunt fascinante si ... romantzioase. Habar nu aveam despre asta.
RăspundețiȘtergereMie prima versiune mi se pare cea mai "siropoasă", păi dacă domnii aceia n-au găsit altceva mai bun de făcut în afară de glume maliţioase, n-aveau acum să tânjească după dreptul de a purta aşa ceva ;))
Ștergere:)) stii ca majoritatea barbatilor e ... putin mai mult misogina, asa ca sa nu ne miram de glumele proaste. Acum, insa, banuiesc ca le face placere jartiera :))
Ștergere:)))) Ca reprezentant al bărbaţilor... nu recunosc nimic, doar că da, acum lorzii britanici râvnesc la amintita bucăţică de catifea albastra, numai că numărul fericiţilor este limitat ;)
Ștergeream aflat prima oara despre acest ordin britanic citind romanul "Cei trei muschetari" al lui Dumas,cand eram copil....m-a intrigat si am citit destule despre asta...se spune chiar ca ordinul regelui Charles II nu a mai fost gasit niciodata.de unde si legenda care planeaza in jurul executiei sale,impletita si cu celebrul sau ultim cuvant:"Remember!".legende de care s-a folosit si Dumas...oricum,super interesant blog...nu e prima oara cand intru dar e prima oara cand las si un comment
RăspundețiȘtergereBine ai venit (cu primul comentariu) :)
ȘtergereMersi pentru cuvintele apreciative... După câte ai observat sunt pasionat de istorie (între altele, multe sau puţine depinde de perspectivă).
Recunosc că te-mam mai vizitat şi eu periodic de când ti-am descoperit "casa virtuală" pe ToateBlogurile (comentariu încă n-am lăsat dar, niciodată nu-i târziu)