Destinaţii de vacanţă - Cairo

Egiptul este, foarte probabil, una dintre cele mai vechi destinaţii turistice din lume. Într-una din primele sale scrieri  de călătorie Herodot spune: "Nicăieri nu sunt atât de multe lucruri minunate şi în lumea toată nu se mai găsesc aşa de multe lucruri de nespusă măreţie". Privit din satelit, Egiptul este o întindere imensă,
de culoare galbenă, străbătută de o singură venă albastră, care se ramifică într-un evantai înainte de a se întâlni cu marea. Dar, acum nu discutăm istorie sau geografie, fiindcă aşa cum am promis într-un articol anterior, am de gând să vă trimit în vacanţă. Aşadar, să vorbim despre ce oferă Egiptul turistului avid de cunoştere, evident, în afară de nisipul dunelor şi de soarele dogoritor al deşertului.

Cairo se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 450 kmp, adică jumătate din suprafaţa New Yorkului, dar având de două ori mai mulţi locuitori. Într-o călătorie de plăcere, nu rataţi:

Muzeul Egiptean – deşi multe muzee din Occident deţin colecţii impresionante de obiecte străvechi din anticul Egipt, nici unul nu poate rivaliza cu bogăţiile expuse la Muzeul Egiptean din Cairo. Dedicat moştenirii faraonilor, muzeul are peste 120.000 de exponate, de la podoabe măiastru meşteşugite la coloşi de granit, înfăţişând regi.

Khan al-Khalili – cel mai mare bazar din Orientul Mijlociu, aflat în în zona islamică a oraşului. Ca regulă generală, să nu fii niciodată de acord să plăteşti primul preţ pe care-l cere vânzătorul, poate fi de trei ori mai mare decât preţul pentru care vei bate palma în cele din urmă. În plus este oarecum nepoliticos să nu oferi şansa comerciantului de a-şi scoate în evidentă calităţile de negociator, iar ambii veţi fi câstigaţi.

Cafeneaua Fishawy – cea mai veche şi mai îndrăgită cafenea din Cairo. Deşi despre Cairo se spune că este oraşul celor o mie de minarete, există însă o "instituţie" mai bogat reprezentată decât moscheea, aceasta este ahwa sau cafeneaua. Cafenelele egiptene au mai multe funcţii, servind pe post de bar, club de socializare, sau colţ de stradă, fiind un loc unde oamenii stau de vorbă, află ultimele zvonuri, citesc ziare sau se uită la televizor. Sunt rezervate aproape exclusiv bărbaţilor, femeile au acces, dar s-ar putea să se simtă prea puţin, spre deloc, în centrul atenţiei, deoarece în Egipt, domeniul femeii este casa, tot restul fiind apanajul bărbatului. Femeile căsătorite se vizitează între ele, dar soţii lor se strâng la cafenea cu prietenii.

Moscheea Al-Azhar – întemeiată în anul 970 ca loc de rugăciune şi învăţătură, moscheea este chiar şi azi unul dintre principalele centre de teologie islamică. De asemenea, este un exemplu de arhitectură tipică, deoarece de-a lungul veacurilor, o serie de sultani şi emiri şi-au pus amprenta asupra arhitecturii sale.

Oraşul Morţilor – marea necropolă din Cairo s-a format în epoca mamelucilor, familiile bogate şi-au îngropat aici morţii veacuri întregi. Acum mormintele şi arhitectura lor uluitoare au devenit sălaş permanent nu numai pentru morţi, ci şi pentru vii, câteva sute de mii de săraci adăpostindu-se aici tot timpul.

Parcul Al-Azhar – timp de 500 de ani, locuitorii din Cairo şi-au aruncat gunoiul menajer peste zidurile oraşului şi astfel s-a format o grămadă gigantică care a umbrit fortificaţiile în degradare. Acum, această zonă s-a transformat într-un spaţiu de recreere, un adevărat „plămân verde” atât de necesar marii metropole, care s-a deschis în 2005. Parcul se întinde pe 30 de hectare de la Moscheea Al-Azhar în jos până la Citadelă, fortăreaţa a cărei construcţie a fost începută în 1176 de celebrul general musulman Saladin.

Muzeul Gayer-Anderson – numele vine de la un fost ofiţer britanic pasionat colecţionar de antichităţi, căruia în jurul anului 1930 i s-a îngăduit să locuiască în acele clădiri, cu condiţia de a le întreţine şi restaura. În cei mai bine de zece ani cât a locuit acolo, a reparat şi reconstruit, adăugând o gamă variată de picturi, antichităţi modeste de pe vremea faraonilor şi artefacte pentru a umple labirintul de încăperi. Când s-a întors în Anglia, şi-a donat colecţiile guvernului egiptean. Una dintre legendele locului spune că fântâna din curte este un pasaj care duce la sultanul Watawit, "Stăpânul Liliecilor".

Străvechiul Nilometru – încă din epoca faraonilor şi până în zorii secolului XX, ritmul vieţii egiptenilor a fost marcat de inundarea periodică a solului de apele revărsate ale Nilului. De acest fenomen depindea prosperitatea, dar inundarea solului nu trebuia să ia proporţii catastrofale. Din moment ce trebuia să ştii să descifrezi fluxul ca să ştii la ce să te aştepţi, pe Valea Nilului s-au construit câteva nilometre, cel mai elaborat fiind situat pe insula Roda din Cairo. Insula a fost locuită încă din vremea piramidelor, a fost port şi şantier naval, iar romanii au construit aici o fortăreaţă, pereche a celei din Babilon.

Piramidele de la Gizeh şi Sfinxul – despre Piramida lui Khufu (pe numele grecesc, Keops) am scris recent într-un articol dedicat celor şapte minuni ale lumii antice. Celebrul Sfinx se pare că a fost sculptat dintr-o singură bucată de piatră de var (de aici deteriorarea pronunţată din zilele noastre, cu toate eforturile depuse de-a lungul timpului pentru conservarea sa), fiind cel mai vechi monument de sculptură al Egiptului antic.

Sursa foto