Nordul Franţei

Unele dintre cele mai bune vinuri franţuzeşti, cele mai impunătoare şi mai vechi catedrale gotice şi cele mai apreciate colecţii de artă se găsesc în cele cinci regiuni  din nord: Nord-Pas-de-Calais, Picardie, Champagne-Ardenne, Alsace şi Lorraine. Un amestec de limbi, culturi şi tradiţii stau mărturie pentru mobilitatea graniţelor Franţei. Calais, de pildă, a aparţinut cândva Angliei, Alsacia şi mare parte din Lorena au fost periodic încorporate Germaniei, iar Flandra a fost inclusă în statul medieval
care cuprindea mare parte din Belgia de azi.

Ferestrele cu vitralii ale Catedralei din Reims înfăţişează cultivarea viţei-de-vie şi producerea vinului, asta fiindcă Reims este capitala regiunii Champagne, locul unde se produce vin încă de pe vremea romanilor şi totodată locul în care se spune că s-a născut şampania. Champagne este cea mai nordică regiune viticolă a Franţei, iar clima specifică zonei reprezintă un  factor important pentru calitatea vinurilor locale. Champagne este străbătută de de mici drumuri care fac legătura între sate încântătoare, abaţii, biserici şi castele, o zonă denumită de unele hărţi turistice „Route Touristique du Champagne”. De-a lungul acestui traseu de aproximativ 70 km care duce până în inima provinciei, cu opriri la podgorii şi sate istorice, pline de minuni arhitecturale, se ajunge în liniştitul oraş Épernay. Prestigioasa Avenue de Champagne este mărginită de somptuoasele magazine de producător, printre care şi gigantul comercial Moët & Chandon, fondat în 1743. Vizavi este Palatul Trianon – două pavilioane şi o livadă de portocali înconjurate de tipice grădini formale franţuzeşti – construit la începutul anilor 1800 de către Jean-Rémy Moët pentru a-l primi cum se cuvine pe prietenul său, Napoleon Bonaparte. Impresionantul Château Perrier, construit în secolul al XIX-lea de către Charles Perrier, fost primar al oraşului Épernay, găzduieşte un muzeu local, unde se pot afla multe despre producerea şampaniei. Al muzeu este găzduit de Maison de Castellane, uşor de recunoscut după turnul său decorat. Maison Pol Roger este sediul central al firmei cu acelaşi nume, fondată în 1849 (şampania lor fiind preferata lui Winston Churchill).

Şi în Alsacia se face vin tot din vremea romanilor. Poţi merge pe „Route du Vin” circa 200 de km, de-a lungul unui pitoresc drum care străbate dealurile de la poalele Munţilor Vosgi, printre podgoriile presărare cu minunate oraşe şi sate străvechi, biserici şi castele.

Nordul Franţei este leagănul arhitecturii gotice, numai în Picardia existând şase mari catedrale. Fostul palat episcopal, abaţiile medievale şi bisericile se înghesuie încă de jur împrejurul Catedralei din Stasbourg şi al Catedralei Notre-Dame, în stil gotic timpuriu, din străvechiul oraş Laon.

După atâta umblat poate vă este foame şi sete. Haideţi atunci să vedem ce ne oferă bucătăria franceză din nord. Alsacia şi Lorena sunt coloşii gastronomici ai nordului, locul natal al quiche lorraine, foie gras, purcelului de lapte şi altor preparate de gâscă. Bucătăria alsaciană uneşte eleganţa franceză cu specialităţi nemţeşti ca varza murată, găluştele şi tocăniţele. Lorena este renumită pentru murăturile sale şi pentru tartele cu fructe (afine, prune, şi coacăze roşii), iar jambon d’Ardennes se numără printre cele mai bune sortimente de şuncă afumată din lume. Pentru vegetarieni, legume delicioase provin din grădinile mlăştinoase de pe Somme şi din Flandra, Champagne pune la dispoziţie feluri extraordinare de mâncare pe bază de varză, iar Ardennes şi pădurile din M-ţii Vosges oferă o uimitoare varietate de ciuperci, inclusiv trufe, dar şi iepure, potârniche şi mistreţ. Amiens este renumit pentru plăcinta cu raţă şi pentru produsele de patiserie, Arras şi Troyes oferă specialitatea numită andouillettes (cârnăciori încreţiţi şi picanţi). În privinţa băuturilor din nord, reputaţia Franţei ca mare producător de vinuri este umbrită de preferinţa pentru bere şi cindru, care deşi este o băutură tipică Normandiei şi Bretaniei se produce şi la Champagne de către Cidrerie Geoges Maeyaet şi în Milly-sur-Thérain de către Beauvais. Referitor la bere, nordul Franţei are o lungă tradiţie, însă numai aproximativ 40 de berării nonindustriale mai există astăzi, susţinute de un grup care militează pentru berea tradiţională, Les Amis de la Bière. Deşi Strasbourg este un mare oraş al berii, cea mai bună bere se face lângă Lille, în inima Flandrei. Alsacia are şi ea câteva berării independente, printre care Fischer în Schiltigheim, care produce berea Adelscott (aromatizată cu malţ de whisky) şi Meteor, care fabrică bere pilsner nepasteurizată.

Acum după ce ne-am delectat cu specialităţi culinare şi am băut bere, cindru sau vin, să ne continuăm călătoria imaginară prin nordul Franţei. Lille este un oraş de frontieră, de-a lungul istoriei sale de o mie de ani, a aparţinut pe rând Flandrei, Burgundiei, Olandei, Franţei şi Germaniei. Una dintre clădirile cele mai bine conservate este Citadelle (în formă de stea), un fort construit în 1667 de Vauban, inginer în armata lui Ludovic al XIV-lea, pentru apărarea împotriva spaniolilor din Olanda. De văzut este minunata Place Génerale de Gaulle din inima oraşului, înconjurată de case flamande vechi, cu acoperişuri ascuţite în formă de triunghi. O altă clădire atrăgătoare este Vieille Bourse (bursa veche), construită între anii 1652-1653 în stil renascentist flamand. Muzeul Palais des Beaux-Arts, cuprinde lucrări ale maeştrilor flamanzi, francezi, olandezi, italieni şi spanioli, începând cu veacul al XV-lea şi până în secolul al XX-lea, precum şi o renumită colecţie de lucrări semnate Goya. Villeneuve-d’Ascq, o suburbie aflată la nord-est de Lille se mândreşte cu uluitorul Musée d’Art Moderne, având o colecţie respectabilă de artă cubistă.

Amiens, pe râul Somme, a fost puternic bombardat în 1918, iar atacul din 1940 a distrus mare parte din centrul istoric. Totuşi marea catedrală a supravieţuit secolelor de războaie şi revoluţii. Cathédrale Notre-Dame, construită între 1220-1236, este un exemplu de stil gotic francez, fiind cea mai înaltă catedrală din Franţa şi constituind motivul principal pentru a vizita Amiens. Alte obiective turistice sunt: Musée de Picardie, Hôtel de Berny, construit în secolul I, astăzi muzeu cu exponate de artă locală, organizate pe perioade şi Maison à la Tour, casa scriitorului Jules Verne (Rue Charles Dubois nr.2).

Faimos cândva pentru dantela sa, Chantilly este renumit astăzi pentru castelele sale, situate pe o insulă în mijlocul unui lac şi înconjurate de grădini realizate de André Le Nôtre. Petit Château şi Grand Château formează Musée Condé. Fostele grajduri din veacul al XVIII-lea sunt acum Musée Vivant du Cheval (Muzeul Cailor Vii).

Unul dintre cele mai vechi oraşe din Franţa, Senlis a fost ridicat înainte ca romanii să cucerească Galia. Zidurile sale galo-romane se întind de-a lungul oraşului, iar 16 din totalul celor 28 de turnuri sunt încă în picioare, deşi ascunse printre case.

Reims se mândreşte cu faptul că în anul 498, prima catedrală din oraş, St. Rémi la uns pe Clovis rege al triburilor france din susul Rinului pe care le-a cucerit. Ca urmare, aproape fiecare rege al Franţei, de la Filip al II-lea în 1189 şi până la Carol al X-lea în 1825, a fost încoronat aici. Maiestuoasa construcţie a Cathédrale Notre-Dame a început în 1211, după ce focul a distrus-o pe cea dinainte menţionată, fiind special concepută pentru încoronări. Deşi construită în etape între secolele al XII-lea şi al XV-lea, catedrala păstrează un stil unitar, reprezentând apogeul maturităţii stilului gotic francez. Palis du Tau, palatul episcopal de lângă catedrală, etalează obiectele ritualului de încoronare, sculpturi şi statui originale. La capătul de sud al oraşului, Basilique St.-Rémi (Place du Chanoine Ladaine), construită în secolul al XI-lea, este cea mai mare biserică romanică din nordul Franţei.

Châlons-en-Champagne este cel de-al treilea oraş, alături de Reims şi Épernay, al triunghiului de oraşe ale vinului, fiind străbătut de canale pitoreşi, dominate de case din lemn. Poarta oraşului, Porte Ste.-Croix, a fost ridicată pentru trecerea Mariei-Antoaneta în drumul său spre Curtea Franţei, unde urma să se căsătorească cu Ludovic al XVI-lea.

Jumătate podiş, jumătate lanţ muntosîmpădurit, jumatate nemţeşti, jumătate franceze, regiunile Alsacia şi Lorena împărtăşesc o istorie, un peisaj şi o identitate culturală unice în Franţa. La est, se întind de-a lungul graniţei cu Germania, marcată de râul Rin, iar la vest de la Lauterbourg până la Basel, punctul de întâlnire al Alsaciei cu Germania şi Elveţia. Ele au o istorie comună, fiind parte a statului german din secolul al IX-lea şi devenind parte a regatului Franţei abia în secolul al XVII-lea, respectiv al XVIII. De atunci au fost cucerite de Germania în mai multe rânduri, apoi returnate Franţei. Influenţele franceze şi germane au dat naştere unui amestec interesant în arhitectură şi artă, dar care este şi mai evident în mâncare şi băutură, folclor şi festivităţi.

Strasbourg este cel mai mare port riveran al Franţei şi al şaselea cel mai mare oraş, având un farmec şi o frumuseţe aparte. Construit acum mai bine de 2.000 de ani, oraşul s-a întins peste terenurile mlăştinoase dintre braţele râului Ill, care străbate acum pitorescul său centru vechi. Portul pe Rin şi celelalte cartiere sunt puternic industrializate, dar Stasbourg se bucură de vitalitatea unui oraş studenţesc – universitatea sa, fondată în 1566, este una dintre cele mai vechi din Franţa. Catedrala din Strasbourg este una dintre cele mai impunătoare construcţii de acest gen. Catedrala Notre-Dame şi străzile medievale din împrejurimi au supravieţuit teribilelor bombardamente din 1944. Lângă catedrală şi vizavi de Place du Château se află Palais Rohan, datând din veacul al XVIII-lea, fostă arhiepiscopie, acum găzduind principalele muzee ale oraşului: Musée des Beaux-Arts şi Musée des Arts Décoratifs et d’Arhéologie. În apropiere, este Pharmacie du Cerf, construită în secolul al XIII-lea, una dintre cele mai vechi drogherii din Europa (închisă în anul 2000). La vest de centrul oraşului, în Place Hans Jean Arp,  se află Musée d’Art Contemporaine.

Proporţiile uriaşe ale zidurilor de apărare din Metz spun multe despre importanţa acestui oraş, pe vremuri una dintre cela mai mari fortăreţe de graniţă ale Franţei. Un pod fortificat face legătura dintre Porte des Allemands, cu turnurile sale sale semeţe şi crenelate, şi cele două bastioane imense de pe malul opus al râului Seille. Aşezat la confluenţa strategică dintre râurile Seille şi Moselle, centrul oraşului plin de biserici este traversat de o mulţime de poduri. Despre St.-Pierre-aux-Nonnains, construită pe locul unei bazilici romane din veacul al IV-lea, se crede că este cea mai veche biserică creştină din Franţa. Catedrala St.-Étienne, construită între secolele XIII-XVI din piatră de gresie de culoare ocru de la Jaumet este de asemenea un punct de atracţie pentru turişti. Mănăstirea Petites-Carmes, situată între catedrală şi unul dintre braţele Mosellei, a devenit muzeu în 1839, în timpul extinderii din anii '30, dedesubtul ei au fost descoperite ruinele băilor romane.

Nancy, capitala Lorenei este un oraş comercial modern, însă centrul său istoric a rămas încă în secolul al XVIII-lea. Oraşul s-a dezvoltat în veacul al XII-lea, în jurul fortăreţelor ducilor de Lorena, dar transformarea sa a venit abia în secolul al XVIII-lea, când planurile oraşului au fost refăcute şi a fost elegant reconstruit sub Stanislas Leszczynski, regele detronat al Poloniei. În 1738, Leszczynski a fost numit duce de Lorena de către regele Ludovic al XV-lea, ginerele său, iar el a făcut din Nancy locul strălucitoarei sale curţi. Acest oraş încântător are, pe lângă râul Meurthe, parcuri şi grădini pline de verdeaţă. Place Stanislas, dominată de statuia lui Stanislas Leszczynski care are de-o parte şi de alta două fântâni splendid decorate şi este înconjurată de un frumos gard din fier forjat se află în centrul oraşului, aşa cum era şi în planurile urbanistice de odinioară şi este cuprinsă în patrimoniul UNESCO. Un hotel ocupă o parte a pieţei, iar cealaltă parte este ocupată de Musée des Beaux-Arts. Palatul ducal din secolul al XVI-lea, situat la vest de Parc de la Pepinière, adăposteşte acum Musée Historique Lorraine, conţinând bijuterii, arme, armuri, manuscrise, dar şi o secţiune dedicată mobilierului, textilelor şi chiar a pietrelor de mormânt ce au aparţinut comunităţii evreieşti a oraşului.

Importantă fortăreaţă a Evului Mediu, Colmar, păstrează încă multe din vechile sale biserici şi mare parte din centrul său medieval. Casele din lemn cu acoperişuri din ţiglă colorată şi străduţele întortocheate din cartierul Petite Venise sunt intersectate de canale care fac legătura cu râul Ill, ce trece prin oraş inainte de a se vărsa în Rin. Una dintre cele mai vizitate clădiri din Franţa este fosta mănăstire dominicană de la Unterlinden (denumită după teii din apropiere), construită în secolul al XIII-lea şi transformată în muzeu în 1849, luând denumirea de Musée d’Unterlinden. Aici s-au strâns operele de artă provenite de la instituţiile religioase din împrejurimi. Cel mai cunoscut exponat este remarcabilul altar pictat la Isenheim, la 22 km de Colmar, lucrare de mare inspiraţie, fiind una dintre puţinele picturi existente, realizate în veacul al XVI-lea de marele artist Mathias Grünewald, pictorul Curţii din Mainz. La sud-est de muzeul Unterlinden se află Basilique St.-Martin, construită între secolele XIII-XIV. În apropiere se află Maison Adolphe, construită în jurul anului 1350 şi Corps de Garde, cu al său balcon renascentist, ambele situate pe Rue Mercerie. Alte atracţii turistice sunt: Maison des Têtes, cu al său balcon-foişor închis, Ancienne Douane (vechea vamă), care datează din secolul al XV-lea, casa natală a sculptorului Frédéric-Auguste Bartholdi, acum Muzeul Bartholdi, un muzeu de istorie locală unde sunt expuse studiile sale pentru Statuia Libertăţii şi Fontaine du Vigneron, o fântână dedicată proprietarilor de podgorii din Alsacia.

Sursa FOTO