duminică, 8 septembrie 2013

Recomandări duminicale

Recomand bloguri
A trecut ceva vreme de când nu mi-am mai făcut cunoscute preferinţele (evident, deloc imparţiale) în legătură cu blogurile pe care intru, de obicei din obişnuiţă, pentru că m-au atras din momentul în care le-am descoperit, alteori din întâmplare, momit de titlu ori de recomandările altora. Încerc să revin la vechiul obicei, ba mai mult, să iniţiez o rubrică săptămânală (să zicem în fiecare duminică), în care să menţionez acele articole care mi-au plăcut de-a lungul săptămânii.
Nu voi face un top „five” sau „ten”, nici măcar nu voi stabili un număr maxim sau minim de articole. Pur şi simplu voi prezenta succint câteva articole, numele autorului (dacă-l ştiu), altfel al blogului, un scurt comentariu şi un citat care mi se pare relevant din cuprinsul articolului, asta pentru a prinde esenţa. Astăzi sunt şapte, câte unul pentru fiecare zi a săptămânii tocmai încheiate, data viitoare, habar n-am, zece sau doar cinci, depinde în ce toane sunt şi cât de părtinitor vreau să fiu.

Adelina se întreabă, dar încearcă deopotrivă şi să răspundă la întrebarea: blog sau drog?
“Realizez de la o vreme ca blogul e ca rebusul, sahul, tutunul, cafeaua sau alcoolul. Adica da dependenta. De ce scriem pe bloguri cred ca stiu. Stiu in cazul meu nu si al altora , nu si al vostru. E greu de explicat dar e asa o nevoie de a ma aseza la calculator si a-i da drumul degetelului sa zburde pe taste carand dupa el niste ganduri aproape negandite, izvorate spontan de undeva, sigur nu din strafundurile materiei cenusii.”

Dragoş ne scrie despre un imaginar sau real (încă nu m-am prins), el spune că-i pamflet (unul savuros, zic eu) curs de dans.
“Poti gasi oferte pe zidurile sau stâlpii orasului, pe internet sau poti afla de la cunostinte despre o sala de dans care e, cu siguranta, cea mai buna si mai profesionista. Alegi una. Platesti abonamentul si intri. Ai ajuns insa prea devreme, in sala evolueaza ‘avansatii’. Nasul incepe sa-ti freamate. Cum, dintotdeauna, la cursurile de dans sunt cam de 3-4 ori mai multe fete ca baieti, ai parte de un spectacol neoficial, dar incântator: fete dansând cu fete.”

Adrian are o obsesie pentru versuri, iar din fotografia care le însoţeşte, bănui că şi pentru dans, poate chiar pentru pasionalul tango, dar n-am aflat dacă a frecventat cursul de dans invocat de Dragoş.
“Unde-aş putea să mă ascund,
Să scap de-a ta obsesie,
Căci lumea e atât de mică,
Poate în inima-ţi de gresie!”

Adela Anca descoperă nici mai mult nici mai puţin decât: cheia vieţii – prezentul, şi scrie un articol atât de bine ticluit încât pe mine m-a convins.
“Mi-am promis că nu voi mai trăi nici în trecut, nici în viitor, ci doar în prezent! Am învăţat că am nevoie de prezent şi că el are nevoie de mine. Am înţeles că, fără prezent, viaţa nu poate exista. Nu poate exista în trecut, pentru că deja s-a dus...este doar amintire; nu poate exista în viitor, pentru că nici măcar nu ştiu cum arată; este doar o plăsmuire a minţii mele! Viaţa poate exista doar aici şi acum, în prezent. Este singura certitudine pe care o am!”

Din Cronica Rezervistului, adică de la Zorin Diaconescu aka Bill Diaconescu, cum se prezintă în pagina about, am am aflat cine este micul conspirator din spatele frunților noastre… aproape că m-am şi lămurit.
“Și uite așa, zi de zi, încă de cînd suntem copii, prin “educație”, “tradiție” și alte metode, în spatele frunții noastre se naște și crește un personaj virtual care are tendința sa puna stăpînire pe noi, să ne conducă si să ne spuna mereu ce avem de făcut sau de ce nu e bine ceea ce facem. Acest maestru mic al conspirației vrea să ne determine să intrăm cu forța în niste tipare produse de societate și care poate se potrivesc unora, dar la fel de bine e posibil să nu se potriveasca de loc, la fel ca hainele de-a gata.”

Răzvan, în concediu fiind, (asta am aflat citind unul din răspunsurile lui la comentarii), are o revelaţie despre ce-ar fi dacă aș trăi 5000 de ani
“Voi trăi de 70 de ori mai mult ca un om obișnuit. Ceea ce făceam până ieri într-o zi, voi face de astăzi în 70 de zile. În sfârșit simt cu adevărat că am timp să fac orice. În sfârșit sunt convins de faptul că nu voi mai face nimic în grabă. Am să fac totul natural. Sunt convins că fără povara timpului totul îmi va ieși perfect. Iar dacă nu se va întâmpla așa, am tot timpul din lume să mă perfecționez.”

Ionuţ scrie un articol referind o întâmplare reală, care demonstrează, cui încă n-a fost informat, că oamenii nu au fost, nu sunt şi nici n-au să fie vreodată egali (aşa cum idealiştii nu prididesc în a portretiza omul şi societatea).
“Dacă ar fi avut un minim de decență, Prostela și Parșivnel n-ar fi reacționat în halul ăsta. OK, ai tras niște sfori și ai primit un rinichi mai repede decât alții. Pentru că ești șmecher, ai banuțul și relații cât cuprinde. Și te doare la bască de cei din jurul tău. Da’ măcar să taci din gură după aia. Să pleci capul și, toată viața ta, să pupi fiecare palmă de pământ a țării ăsteia. Pentru că dacă nu era o țară de căcat, ca și tine, ai fi stat la coadă pentru organul ăla, dragul meu arlechin!”

Săptămână plăcută vă doresc, şi până data viitoare, lecturi plăcute.


Sursa FOTO

10 comentarii:

  1. Neata, Centurion, ma bucur mult ca ai apreciat articolul lui Dragos (ma rog, tu ai facut-o inca de la bun inceput), eu mereu am spus ca el e geniul de pe blog, ca e este cel talentat, pacat ca oamenii ii cam evita articolele, nu le citesc, nu le comenteaza. Poate pentru ca sunt prea lungi, poate nu agreaza stilul lui spumos, amuzant?
    Am niste cititori care evita cu obstinatie articolele lui in schimb pe ale mele le comenteaza pe toate. Sa inteleg ca intra pe bolog numai si numai pentru mine? Oricum poate voi scrie pe tema asta cat de curand...

    Saptamana buna, cu multe reusite iti doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Neaţa, Nice (mai spre seară :D)

      Da, este talentat, îmi place felul în care pune totul în pagină... Dar nici tu nu duci lipsă de talent, mai mult, ai unul în plus: fotografia, m-am ferit să spun "arta fotografică" să nu pară că exagerez cu aprecierile şi desigur să nu te las să "te culci pe lauri" :)))

      Mie mi se pare normal, cred că "lumea" asociază blogul "Discuţii în jurul unui cappuccino" cu tine... eu cam aşa văd lucrurile, cel puţin de când am descoperit eu blogul, Dragoş a scris cam rar (nu ştiu în trecut, dar chiar prin arhivă cred că domină articolele tale), deci probabil este perceput ca un "guest" cu toate că nu-i chiar aşa. Oricum, eu vă citesc cu plăcere pe amândoi.

      O seară aşa cum ţi-o doreşti :)

      Ștergere
    2. Este adevarat ca adminul blogului sunt eu. In plus, blogul este inregistrat pe numele meu, domeniul este cumparat pe viata, tot eu platesc lunar si hostul. Dar Dragos a fost de la bun inceput alaturi de mine, m-a sprijinit cum a putut el mai bine, cu articole si comentarii. Fara el nu as fi ajuns aici. Iar in primul an, cand nu era domeniul meu, el a platit in totalitate hostul.
      Datorita lui nu m-a simtit niciodata singura in blogosfera... Cel putin la inceput cand nu ma cunoastea nimeni.

      Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase, si da, poate ai dreptate, unii identifica summerday cu Nice. :D :)

      Ștergere
    3. Cu plăcere, Nice, dar n-ai pentru ce să-mi mulţumeşti, sunt cuvinte sincere, defectul meu, spun ceea ce gândesc, evident cu nota inevitabilă de subiectivism... cum de altfel am şi promis în motoul blogului, să fiu sincer, nu însă imparţial. :D

      Ștergere
  2. Îţi mulţumesc pentru recomandare, Centurion!
    Pe Adela Anca o citesc, cu Adelina m-am mai intersectat, iar pe ceilalţi nu îi ştiam. M-a amuzat foarte tare pamfletul lui Dragoş. Ca să "rezolv" bănuiala ta: îmi place să dansez, am tatonat foarte puţin cu dansuri populare în şcoala generală. Şi când ceva îmi place....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Adrian :)
      Plăcerea este de partea mea. Ah, Dragoş scrie mai rar dar de fiecare dată vine cu ceva deosebit... Însă nu ignora articolele lui Nice, colega lui de blog, scrie la fel de bine şi mai pune si nişte fotografii faine.
      Deci, tu eşti un "dansator", eu am două picioare stângi, aşa că mai bine stau deoparte... spre binele partenerei de dans, mai precis întru proteţia piciorelor ei :D

      Seară faină!

      Ștergere
  3. Mulţumiri pentru recomandări. Pe Adelina o plac foarte mult, cred că pe la începuturile tale în acest spaţiu, noi două ne-am intersectat pe coridoarele casei tale, iar de atunci o caut zilnic pentru harul ei de a face din orice o poveste bine spusă. Lui Dragoş îi citesc articolele cu acelaşi interes cu care i le citesc şi pe-ale lui Nice, chiar ultimele două articole m-au dat gata, mai ales cel cu părerile istoricului Boia, dar n-am avut îndrăzneala să intru pe un tărâm nesigur mie, deşi cunosc cartea "De ce este România altfel?" Pe Adrian îl citesc de ceva vreme, poezia lui e un vis comprimat cu inima(o exprimare care nu-mi aparţine, dar care i se potriveşte). Pe Adela promit s-o buchisesc mai mult, ştiu că e un suflet sensibl, pe Răzvan l-am răsfoit din când în când, merită insistat, Cronica Rezervistului trebuie bifată, iar Ionuţ, eh, Ionuţ e "plăcerea mea nevinovată". ;-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucură faptul că avem preferinţe asemănătoare. Cum îi spuneam lui Ionuţ pe FB, n-am găsit bloguri noi, aşa că am apelat la articole de pe bloguri pe care deja le cunosc. Nu pot să vă recomand chiar orice, numai de dragul ca să fac ceva. Oricum, se-nţelege, propunerile mele sunt 100% părtinitoare. Din ce am înţeles de la Nice, Dragoş e puţin cam ocupat cu dezbaterile politice pe FB, fapt care explică mai rarele-i apariţii. Ştiu şi de unde vine "poezia ca un vis comprimat cu inima, Homer Maldoror, aka "Grădina cu ghimpi" (un alt magician al cuvintelor). Cronica Rezervistului, o citesc demult, îmi place modul în care sunt expuse ideile. Ah, Ionuţ, ce aş putea spune...îmi place atitudinea (evident şi respectul pentru limba română, dar asta e ceva valabil pentru toţi pe care îi citesc şi recomand :D )

      Ștergere
  4. Stima senior,
    Cum toate lucrurile frumoase se mai si termina, iata-ma printre cei normali din nou :)

    Multumiri pentru recomandare, sa ne citim cu voie buna.
    Sa stii ca eu inca astept telefonul ala de la domnul doctor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a surâs ideea ta, dar apoi m-am gândit că există un risc, întrucât pentru mulţi ar interveni delăsarea, vor spune întotdeauna "am suficient timp" şi se vor trezi taman în anul 4999 zicând "vai ce multe mi-au rămas de făcut... şi nu mai am timp"...
      În ceea ce mă priveşte, parcă dau rezultate mai bune (la serviciu de pildă) atunci când lucrez sub presiunea timpului, de multe ori mi se întâmplă să-mi spun, "las' pe mâine, e vreme" (şi poate până atunci nu ma trebuie:D) dar odată cu apropierea termenului "death-line", parcă am mai mult spor.
      Oricum, mă gândesc la nişte analize... cine ştie, poate îmi dă dom' doctor şansa experimentării :)))
      O zi faină, Răzvan :) (poate te sună azi, mâine :D :P)

      Ștergere