La 5 noiembrie 1939, ataşatul naval britanic de la Oslo a primit o scrisoare însoţită de o schemă a focosului unui proiectil antiaerian. Textul conţinea câteva revelaţii senzaţionale cu privire la folosirea viitoare a avionului Junkers 88 pentru bombardamente în picaj, progresele tehnice realizate de germani
în domeniul radarului şi al rachetelor. Cele câteva pagini erau semnate: “Un savant german care vă doreşte binele”; identitatea autorului nu a putut fi stabilită nici până în ziua de azi.
în domeniul radarului şi al rachetelor. Cele câteva pagini erau semnate: “Un savant german care vă doreşte binele”; identitatea autorului nu a putut fi stabilită nici până în ziua de azi.
Scrisoarea cunoscută ulterior sub numele de “Raportul de la Oslo”, a fost privită iniţial la Londra cu mult scepticism. Unii puneau la îndoială autenticitatea documentului, alţii îl considerau drept o manevră de “intoxicare” cu date false a serviciilor de spionaj naziste. Unul dintre puţinii care au luat respectivul raport în serios, a fost prof. dr. R.V. Jones, şeful Serviciului secret al Ministerului aerului, dar vocea sa n-a prea fost luată în serios. Până când…
În zorii zilei de 13 iunie 1944 primele bombe germane V1 cad asupra Londrei, prima în cartierul Bethnal Green, pe bulevardul Grove. Presa a botezat aceste proiectile “Avioane robot”, apoi “Bombe bâzâitoare” sau “Bondari”, după zgomotul inconfundabil al propulsorului cu jet care pulsa de 50 de ori pe secundă, asemănător cu cel produs de motocicletele cu cilindree mare şi fără ţeavă de eşapament. Germanii le numeau simplu V1, prescurtare pentru Vergeltungswaffen Eins, adică, Arma de răzbunare nr. 1.
Proiectul iniţial al bombei zburătoare purta numele de cod Kirschkern (sâmbure de cireaşă), iar primul prototip a fost realizat pe 30 august 1942, testarea acestuia efectuându-se pe 28 octombrie la baza de la Peenemünde. Un alt test s-a efectuat pe 10 decembrie 1942, scoţând la iveală puţinele aspecte care mai rămăseseră de remediat.
Caracteristicile bombei V1 erau următoarele:
- Greutate: 2.150 kg
- Lungime: 8,32 m
- Lăţime: 5,37 m
- Încărcătură explozivă: Amatol-39; 850 kg
- Propulsie: Argus As 109-104
- Rază operaţională: 250 km
- Viteză: 640 km/h la o altitudine de 600-900 m
- Cost de producţie: 5.090 RM (Reich Mark)
Au fost fabricate peste de 10.000 de bombe V1. Asupra Marii Britanii au fost lansate un număr de 9.521 de bombe V1, dintre care 2.419 au atins Londra, provocând moartea a 6.184 civili şi rănirea altor 17.918. Antwerp a fost lovit de 2.448 bombe V1, în perioada octombrie 1944, martie 1945. Atacurile de la Peenemünde au fost stopate definitiv la 29 martie 1945, odată cu distrugerea ultimei baze de lansare de către trupele Aliate.
Contramăsurile britanice au constat în bateriile antiaeriene, baraje formate din baloane meteorologice care desfăşurau între ele o reţea de cabluri şi acţiunile aviaţiei de vânătoare, care a folosit în scopul interceptarii şi anihilării bombelor V1, avioane de tip P-51, Spitfire Mk XIVs şi Mosquitoes. Astfel, englezii au reuşit să doboare în aer, nu mai puţin de 4.261 dintre bombele V1 care se îndreptau spre teritoriul britanic.
Ulterior la baza de la Peenemünde se dezvoltat şi alte tipuri de “bombe zburătoare” precum aceea purtând numele de cod Phi7 şi racheta A4 (Agreegate 4), din care a derivat varianta finală a rachetei V2.
Sursa: revista Magazin Istoric, nr. 6(159) iunie 1980
Sursa FOTO
Sursa FOTO
Cateodata stau si ma intreb, daca Wernher von Braun nu construia V2, am mai fi zburat pe Luna!? De multe ori mari progrese tehnologice sunt platite cu vietile a mii de oameni. Merita?
RăspundețiȘtergereCam toate descoperirile din a doua jumătate a secolului 20 au la bază cercetări sau prototipuri germane. Și asta mai ales pe plan militar. Motivația faptului că oamenii au sclipirile de creație doar în astfel de momente cred că ține de autoconservare.
ȘtergereDar mă rog...racheta V2, bomba ghidată Fritz X, avionul Ho 229 sau Me 262, toate astea au stat la baza marilor pași în domeniul aviație, zborului spațial etc.
@ Ionicame - Presupun că dacă nu era von Braun, apărea altcineva, oricum în proiecte asemănătoare erau implicaţi mulţi alţii, doar că germanii au fost mai rapizi :)
ȘtergereNu ştiu dacă merită... progresul înseamnă uneori şi distrugere... forţa atomului, de pildă ne dă elecricitate ieftină, dar şi arme de temut.
@ Săndel - Ahh, dar nu numai în istoria modernă, invenţii distructive au apărut mult înainte, praful de puşcă, de pildă, a fost inventat de chinezi, ei folosindu-l pentru artificii, europenii mult mai târziu pentru flintele care au cucerit Lumea Nouă
ȘtergereMessersmitt 262, a fost primul avion cu reacţie operaţional (mixt vânătoare/bombardament o idee modernă), din fericire producţia sa a început abia prin vara lui '44 şi s-au construit prea puţine pentru a avea un cuvânt de spus, altfel era superior oricărui avion din acea vreme.
Păi, cam toate descoperirile au avut iniţial scop militar. DE fapt este o vorbă, care spune că atunci când apare ceva "nou" pe piaţa civilă, "acel ceva" este deja învechit în armată (vezi telefonia mobile, internetul etc.)
Eu aş adăuga pe lângă autoconservarea pomenită de tine şi faptul că omul este un "prădător" înnăscut, atât de multe războaie încă din antichitate, încât nu se poate să nu te gândeşti că avem cumva dorinţa de a distruge undeva în ADN..
Am avut norocul sa vad la fata locului bombele si locatiile unde au facut cele mai mari distrugeri. Au facut prapad.
RăspundețiȘtergereDe la 850 kg "amatol-39" (care era o combinaţie de TNT şi nitrat de amoniu) nici nu te puteai aştepta la altceva decât... prăpăd
ȘtergereDin toată povestea cu V1, am rămas în timp cu imaginea pe care Anglia a ştiut extraordinar să o transmită (documentare etc), o imagine de popor puternic, mândru, care a trecut cu hotărâre peste momentele grele, deşi a existat la un moment dat teama de invazia nazistă.
RăspundețiȘtergereDacă nu-i venea lui Hitler ideea de a deschide frontul estic, foarte posibil ar fi avut loc operaţia Leul de Mare (Seelöwe) (un articol mai vechi) şi zic eu, cu destule şanse de reuşită...
Ștergere