V-aţi întrebat vreodată de când, noi oamenii, obişnuim să folosim batista. Spun obişnuim, întrucât, desigur sunt şi excepţii, doar există multe alte metode menite a înlocui cu succes batista. De pildă, degetul, mâneca hainei etc. Dar nu despre „tehnologiile” alternative mi-am propus că scriu. Prin urmare, să ne întoarcem câteva veacuri în istorie, mai exact în antichitate, când de fapt a fost inventată batista sau batistele, pentru că erau diferite,
funcţie de destinaţia care le era atribuită.
Membrii aristocraţiei greceşti şi romane utilizau batista exclusiv în scopul uscării pielii transpirate, operaţie realizată prin uşoare şi repetate tamponări. De aici, primul ei nume: „sudarium” (latină). În acele timpuri, obiceiuri precum ştergerea gurii ori suflarea nasului uzând de batistă erau considerate drept semne de lipsă de educaţie.
Ulterior, romanii inventează batista utilizată la ştersul gurii şi buzelor, numită „orarium”, Acesta putea fi folosită şi pentru semnalizarea unui rămas bun. Iată, aşadar, că obiceiul fluturării batistei în semn de despărţire este vechi de două milenii. Era însă cu desăvârşire interzisă fluturarea sudariumului, doar orariumul fiind acceptat pentru un asemenea gest.
Uzul batistei – pierdut pentru un moment în Evul Mediu timpuriu – cunoaşte o reînflorire în oraşele italiene şi în Flandra, începând din secolul al XIII-lea. De astă dată batista, numită fazoletto, servea la ştergerea feţei de grăsime şi transpiraţie.
Abia în timpul domniei regelui francez Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1313), batista cunoaşte o adevărată revenire la rangul pe care l-a avut cu secole înainte, în societatea romană. Scopul ei principal devine însă... alungarea muştelor prin fluturare. De aici provine numele dat de francezi, anume: „mouchoir”.
Ca fapt divers, vă mai spun că batista a fost multă vreme un apanaj al nobilimii, folosirea acesteia fiind îngăduită doar celor „de sânge albastru”. Astfel, municipalitatea din Augsburg (Germania), a decretat în 1530 interzicerea folosirii batistelor de către oamenii de rând.
Batista intră în uzul general abia la mijlocul secolului al XVII-lea. Mai nou s-au inventat batistele (şerveţelele) de hârtie, pe care, oricât de barbar ar suna pentru unii, le prefer celor clasice. Mai ales în momentele în care sunt răcit, asta fiindcă tot anunţau meteorologii o iarnă grea.
funcţie de destinaţia care le era atribuită.
Membrii aristocraţiei greceşti şi romane utilizau batista exclusiv în scopul uscării pielii transpirate, operaţie realizată prin uşoare şi repetate tamponări. De aici, primul ei nume: „sudarium” (latină). În acele timpuri, obiceiuri precum ştergerea gurii ori suflarea nasului uzând de batistă erau considerate drept semne de lipsă de educaţie.
Ulterior, romanii inventează batista utilizată la ştersul gurii şi buzelor, numită „orarium”, Acesta putea fi folosită şi pentru semnalizarea unui rămas bun. Iată, aşadar, că obiceiul fluturării batistei în semn de despărţire este vechi de două milenii. Era însă cu desăvârşire interzisă fluturarea sudariumului, doar orariumul fiind acceptat pentru un asemenea gest.
Uzul batistei – pierdut pentru un moment în Evul Mediu timpuriu – cunoaşte o reînflorire în oraşele italiene şi în Flandra, începând din secolul al XIII-lea. De astă dată batista, numită fazoletto, servea la ştergerea feţei de grăsime şi transpiraţie.
Abia în timpul domniei regelui francez Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1313), batista cunoaşte o adevărată revenire la rangul pe care l-a avut cu secole înainte, în societatea romană. Scopul ei principal devine însă... alungarea muştelor prin fluturare. De aici provine numele dat de francezi, anume: „mouchoir”.
Ca fapt divers, vă mai spun că batista a fost multă vreme un apanaj al nobilimii, folosirea acesteia fiind îngăduită doar celor „de sânge albastru”. Astfel, municipalitatea din Augsburg (Germania), a decretat în 1530 interzicerea folosirii batistelor de către oamenii de rând.
Batista intră în uzul general abia la mijlocul secolului al XVII-lea. Mai nou s-au inventat batistele (şerveţelele) de hârtie, pe care, oricât de barbar ar suna pentru unii, le prefer celor clasice. Mai ales în momentele în care sunt răcit, asta fiindcă tot anunţau meteorologii o iarnă grea.
Ah, evident, batista mai este şi un accesoriu al eleganţei masculine, dar nu-s eu cel mai în măsură să scriu despre asta. Oricum, dacă vă chinuie curiozitatea, vă explică mult mai pertinent decât aş fi eu capabil s-o fac vreodată, Cezar Ionaşcu, pe "Domni de România". Vizitaţi-l, mie mi-a plăcut, în plus, lectura s-a dovedit utilă, cel puţin pentru întru verificarea cunoştinţelor de cultură generală (nu umblu foarte des "la patru ace").
Si eu tot pe cele de hartie le prefer. :D Cele clasice nu prea mai sunt la moda, nu stiu daca le mai foloseste cineva in ziua de azi. Nici macar ca accesoriu masculin...
RăspundețiȘtergerePreviziunile sunt ale meteorologilor rusi, iar cei romani s-au grabit azi sa-i contrazica. Nu de alta, dar se anunta o noua isterie nationala. :P
Noapte frumoasa, Centurion. :)
Păi, nu ştiu dacă sunt ori ba la modă, însă dacă eşti răcit, îţi avariezi nasul de tot :D
ȘtergereCa accesoriu probabil încă se mai poartă (din de am văzut la Domni de România), dar cum spuneam, nu sunt foarte des pus în situaţia de a mă conforma "tendinţelor" (ba chiar uneori am tendinţa de a le eluda cu premeditare :D)
Vise plăcute, Nice :)
Te si vad fluturand batista :)
RăspundețiȘtergere:)) Tocmai am dat peste o carte (uitată undeva prin bibliotecă) cu titlul "Cine ştie răspunde". Am găsit nişte chestii tare interesante din diverse domenii. Era păcat să nu le împart cu voi. :))
ȘtergereNoapte bună, Tina :)
Eu unul inca folosesc batista clasica cel putin de cate ori imbrac un costum. Evident dublate de clasicele servetele! :)
RăspundețiȘtergereAşadar, în cazul tău, pagina lui Cezar este o recomandare extrem utilă. La mine este doar pt teorie, dat fiind faptul că port costum rar, spre deloc :))
ȘtergereMai primesc şi eu câte un premiu micuţ din ce în ce mai rar! :(
ȘtergereUn cadou excelent, o batistă de calitate... şi eu primesc (nu prea des, evident), dar chiar mă şi bucur şi parcă-mi pare rău să le folosesc :)))
ȘtergereEu stiu o batista...batista pretext.
RăspundețiȘtergere"Ce poate sa insemne o batista,
Decat un amanunt intr-un razboi ?
Dar, vai, in spatiul incomunicabil,
Din ea decurge moartea celor DOI !
Si, totusi,...trebuia vorbit cu Shakespeare,
Sa tempereze EL, acest cosmar
Ca mor si Desdemona si Othello,
Atuncea cand, in locul lor vorbeste...
Un simplu amanunt ...vestimentar..."
Adrian Paunescu-Batista lui Iago
...și mai știu una,batista a inocentei
"Am pierdut o batistuță
Mă bate mămica
Cine află să mi-o deie
Că-i sărut gurița!
Să ai un frumos sfârșit de săptămână!
Mulţumesc, Maria, pentru versurile care completează, o postare altfel destul de anostă, aducându-i un plus de sensibilitate. :)
ȘtergereWeekend minunat!
Am patit-o si eu cu soacra-mea, ca mi-a cerut sa-i aduc o batista si eu i-am adus una obisnuita, de sters nasul. Nu, nu era buna, voia o batista "de cap" adica un baticut mai mic pe care si-l lega pe sub basma. De unde sa stiu eu sofisticaturi de-astea?:)
RăspundețiȘtergereAm mereu in poseta o batista de panza dar de folosit folosesc numai din cele de hartie ca nu suport sa se intinda mucii la spalat.:)
Da, atât de multe întrebuinţări pentru o simplă bucăţică de pânză... normal, de unde să ştim toate tabieturile (mai ales pe acelea ale soacrei :D)
ȘtergereAha, deci tu porţi batista clasică, doar aşa de fandoseală. :))) Deştept tipu' care a avut ideea batistelor de hârtie :)
Weekend fain, Adelina.
:) Ai punctat foarte bine treaba cu asa-zisa "cultura generala", atunci cand vine vorba despre "a fi la patru ace". Nici eu nu umblu prea des la patru ace, insa atunci cand o fac ar trebui sa tin cont (totusi) de o parere a unuia care se pricepe la a da astfel de sfaturi. Ma bucur sa vad ca "Domni de Romania" a fost o lectura utila.
RăspundețiȘtergereLa fel de util a fost si felul in care ne-ai povestit despre intrebuintarea batistei de-a lungul istoriei.
Păi şi nu-i aşa? Dacă tot vrei să fii "la şpiţ" păi fă-o după toate regulile artei. Altfel, mai bine mergi casual, la blugi, sau ca Piţi în trening (da' obligatoriu Adidas :D)
ȘtergereAcu' serios, deşi umblu rar la costum, am pretenţia că ştiu "bazele" portului, ba chiar puţin mai mult, însă tot am avut ce învăta citindu-l pe Cezar. Apropo, pe "Domni de România" la tine pe blog i-am descoperit :) (deci cam ar fi cazul să-ţi mulţumesc pentru asta).
Eu am scris despre istoria batistei, dar am găsit vreo 2-3 siteuri care îţi arată cum modul de împăturire, pfff... o droaie de tehnici ;) :D
Nu cred că mai găsesc prin casă batistuţe din acelea clasice. Când eram copil aveam buzunarele pline de aşa ceva. (1314 :) )
RăspundețiȘtergereEh, pe vremea aia la şcoală fiind şi eu eram un "clasic". Mi-aduc aminte că în clasele primare, d-na învăţătoare (pe atunci tovarăşa, nu ştiu de ce n-am suportat niciodată termenul, iar în gimnaziu şi liceu foloseam totuşi apelativul doamna), făcea control la batistuţe (parcă şi la unghii) :))
ȘtergereNu m-as fi gandit niiciodata sa fac un studiu al batistei dar, uite ca s-a dovedit a fi unul interesant! Am si aflat lucruri noi referitor la subiect, felicitari!
RăspundețiȘtergerePS: s-ar fi gandit vreodata membrii aristocratiei grecesti si acelei romane ca o simpla batista va ajunge sa aiba atatea intrebuintari, cu atat mai mult una de igiena intima spre ex.? :D
Şi când te gândeşti că este doar o simplă bucăţică de pânză... şi uite câte se pot spune despre batistă :))
ȘtergereO zi faină, Rodica :)