sâmbătă, 8 iunie 2013

Ardenii în flăcări

Batalia din Ardeni WW2
La 16 decembrie 1944, (în zorii zilei, 5:30, după regula generală a Wehrmachtului, de la care se abătuseră o singură dată, pe frontul de est, în bătălia de la Kursk), forţele celui de-al treilea Reich, lansează o puternică ofensivă în Ardeni, spărgând frontul pe o lărgime de peste 100 de km. Planul german urmărea ocuparea podurilor de pe Meuse, cucerirea oraşului Liège, nod de comunicaţii vital pentru aliaţi şi înaintarea spre Schelde pentru cucerirea
portului Anvers, despre care germanii ştiau că este punctul de aprovizionare pentru fronturile engleze şi americane, iar dacă reuşeau să-l captureze, Armata a 2-a britanică şi Armata 1 canadiană ar fi fost izolate de forţele americane din sud. Astfel, anglo-canadienii izolaţi puteau să fie atacaţi de trupele de paraşutişti masate la nord pe cursul inferior al Rinului, printre canalele Olandei.

Comandantul forţelor germane, feldmaresalul Gerd von Rundstedt, a fost foarte aproape de a ajunge la Meuse şi a-şi îndeplini scopul, forţele sale fiind stopate la doar 4 mile de obiectiv. Pentru aceasta, Eisenhower s-a văzut nevoit în momentul critic, să-l transfere pe Montgomery la comanda sectorului american, (în ciuda animozităţilor reciproce dintre cei doi şi generând nemulţumirea unor generali din forţele S.U.A.), pentru a putea stăvili ofensiva germană. Feldmaresalului von Rundstedt i se puseseră la dispoziţie toate mijloacele posibile, trupe şi material de luptă, sub comanda sa fiind două armate de blindate şi o a treia motorizate, dispunând de mari rezerve de combustibil şi muniţie (12.000.000 litri de benzină şi 15.000 tone de muniţie) depozitate în zona Ardenilor. De asemenea Göring promisese să sprijine ofensiva cu 3.000 de avioane ale Luftwaffe, însă Hitler, de data aceasta mai realist, se baza pe doar 2.000. Însă principalul atu al lui von Rundstedt era Armata a 6-a blindate, masată în secret în spatele "liniei Siegfried".

În cea mai rece din ultimii 50 de ani, germanii înaintează şi reuşesc încercuirea trupelor de paraşutişti americani (celebra Divizie 101 aeropurtată) care apărau oraşul Bastogne. Din 21 decembrie 150.000 soldati germani asediau Bastogne dar nu reuşeau să-l cucerească. La 22 decembrie von Rundsttedt adresează un ultimatum trupelor americane, declinat imediat de generalul de brigadă Anthony C. McAuliffe, comandantul Diviziei 101 paraşutişti. Trupele americane rezistă atacurilor susţinute din 23 decembrie, apoi din 24 decembrie. Împotriva oraşului se năpusteau 6 divizii germane sprijinite de unităţi blindate, însă tunurile antitanc îsi făceau datoria din plin; în zilele de asediu scoseseră din luptă 148 de blindate germane. La 25 decembrie forţele aeriene americane profitând de cerul senin declanşează atacul în valuri asupra infanteriei şi blindatelor lui von Rundstedt. Este prima ripostă veritabilă împotriva trupelor naziste. A doua zi coloanele blindate americane din sud îşi fac apariţia în orasul asediat pentru a acorda sprijinul atât de necesar greu încercatei Divizii 101 aeropurtată.

Pentru bătălia din Ardeni, această încleştare decisivă care ar fi trebuit, în viziunea lui Hitler, să asigure victoria finală, germanii concentraseră în zonă Armata 5 blindate comandată de von Manteuffel, Armata 6 Panzer SS, a lui Sepp Dietrich şi Armata 7, sub comanda lui Erich Brandenberger, adică aproape 24 de divizii dintre care 10 blindate. Hitler spera ca trupele sale să ajungă în 2 zile la Meuse iar la Anvers în 3 săptămâni. De asemenea, spera să încercuiască cele 38 de divizii aliate şi să deturneze epilogul devenit evident. Montgomery cu paraşutiştii săi şi cu Divizia 51 scotieni (eroii de la El-Alemein) a aplicat lovituri puternice trupelor germane. Aventura lui Rundstedt a costat Germania 250.000 de soldati; la scurt timp după eşecul ofensivei din Ardeni, von Rundstedt este înlocuit de felmaresal von Kesselring, rechemat din Italia pentru a încerca să ţină piept presiunii crescânde a trupelor aliate. Timp de 10 zile soarta războiului era în cumpănă, lumea întreagă aşteptând deznodământul încleştărilor din Ardeni cu sufletul la gură, apoi a răsuflat uşurată. La începutul lunii ianuarie 1945, după eşecul primei tentative, germanii au încercat un nou atac în aceeaşi regiune, în paralel cu o acţiune ofensivă în Alsacia pentru recucerirea oraşului Strasbourg. Însă această ultimă acţiune de anvergură nu avea cum să aibă sorţi de izbândă, deoarece la 12 ianuarie sovieticii trec la vaste ofensive pe tot frontul central, între Vistula şi Oder şi în Prusia Orientală. Istoria fusese scrisă, după mai puţin de patru luni, cel de-al treilea Reich înceta să mai existe.


Sursa: revista Magazin Istoric nr. 5(62), mai 1972
Sursa foto

18 comentarii:

  1. Intotdeauna m-a pasionat istoria celui de al 2-lea razboi mondial!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesant ... ca de obicei :)
    Ma gandesc tot mai des in ultimul timp, urmarind situatia dezastuoasa prin care trece Europa, ca omenirea, si mai ales Europa, nu a invatat nimic din cele doua razboiae mondiale. Si e trist. Calca in aceleasi strachini.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Tina :)
      Normal ar fi ca omenirea să înveţe ceva din trecut...şi pentru asta e bună istoria.
      Din păcate, uneori credem că dacă ne facem că nu vedem primejdia, ea dispare sine die... şi nu-i chiar aşa... uite cazul WW2: din '33 până în '39, marile puteri ignorau pericolul reprezentat de că Germania nazistă, cu toate acestea... Iar dacă istoria războiului nu ar fi fost marcată de numeroasele erori ale caporalului ajuns Führer, (deschiderea frontului estic de exemplu si legat de bătălia Ardenilor, decizia de a disloca tocmai principala forţă de elită, Armata 6 Panzer SS, în Ungaria pentru apărarea câmpurilor petroliere, inutil căci era un obiectiv deja pierdut, rezultatul fiind doar ulterioara glumă amară, "De ce se numeste Armata a 6-a? Deoarece este formată din 6 tancuri", desigur o exagerare, însă oricum a fost decimată la propriu pe câmpiile Panoniei), viitorul ar fi fost mult mai sumbru azi.

      Ștergere
    2. Si cu toate astea, Europa se face ca nu vede in continuare. Exista o vorba: Prima data cand ma inseli, a fost vina ta, a doua oara cand ma inseli, a fost tot a ta, dar daca ma inseli si a treia oara, e deja vina mea ca n-am invatat nimic.
      Hitler a gresit punandu-se cu toti in acelasi timp, parerea mea, daca o lua metodic, cate unul pe rand, cine stie ce Europa de arieni ar fi fost astazi. Sa zicem merci ca a facut asta, dar n-am invatat nimic.

      Ștergere
    3. În rezumat: să greşeşti de două ori e permis (greşeala e omenească şi facem greşeli pentr a avea de unde să învăţăm), dar dacă greşeşti şi a treia oară esti prost

      Ștergere
  3. Noroc cu tine că îmi aduc aminte toată istoria în cele mai mici detalii. Apropo de ce spunea şi Tina, că deşi am trecut prin două războaie dezastruoase, n-am învăţat nimic, spun şi eu o frază celebră (nu ştiu cui aparţine): dacă n-am învăţat nimic din istorie, suntem condamnaţi să o repetăm.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. NIci eu nu ştiu sigur cui aparţine constatarea, de altfel logică şi întotdeauna de actualitate, cred că era un filosof spaniol... Oricum, există şi o continuare, anume: "iar cei care nu cunosc deloc istoria sunt condamnaţi din start", poate de asta ţin eu neapărat să citesc tot ce-mi cade în mână referitor la trecutul omenirii (desigur am unele epoci preferate).

      Ștergere
    2. Apropo, care-s epocile preferate. Una e cea a Imperiului Roman, cred, daca am priceput bine ... ori ma insel????

      Ștergere
    3. Da, este incredibil cum de la un oraş, o cetate s-a ajuns la un imperiu care a dăinuit peste 1000 de ani dacă consideram şi imperiul de răsărit, apoi încă 1000 sub haine grecesti, în cadrul imperiului bizantin, până la căderea Constantinopolului pe la vreo 1400 şi ceva (mi-e lene să caut anu' ;D)
      Apoi ar mai fi imperiul britanic care în perioada de glorie domina 75% din uscat şi mare (mai ales). Interesul pt. ww2 este exclusiv din punct de vedere militar, e "revoluţie" a tacticii pe câmpul de luptă. Ah, să nu uit era Napoleoniană şi Japonia medievală .... cam atât... Sper să nu dezamăgesc pentru că n-am inclus istoria noastră ;)

      Ștergere
  4. Ca tot ma intrebai tu pe un articol precedent, da, mi-a placut istoria, s-o invat, in generala si liceu. Erau informatii pe care le puteam retine usor. Eram chiar pasionata de Primul Razboi Mondial, la al doilea deja am avut mari probleme, nu stiu de ce, poate prea multe batalii, prea complicat totul. Insa acest fragment m-a atras pentru ca se petrece intr-o regiune draga sufletului meu. :) Nu m-as satura niciodata de Belgia si Franta, de zonele hercinice bine impadurite in general. :D Mi se par teribil de pitoresti(mai ales din punctul de vedere al fotografului amator entuziast). :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie, Primul Război Mondial mi se pare prea static, o luptă din tranşee fără multe episoade notabile d.p.d.v. al strategiei militare... hai să spunem că poate doar folosirea clorului ca gaz de luptă, ar fi o inovaţie, în rest plictiseală şi noroi ;)
      Zona Ardenilor a fost si este de un pitoresc aparte, probabil că în acele vremuri un foto-reporter de război ar fi putut surprinde instantanee de exceţie...dar mă îndoiesc că cineva şi-ar fi dorit să fie pe acolo atunci...
      Fiindcă ai adus vorba despre Franţa, un banc destul de răutăcios explică existenţa, platanilor pe celebrul Champs-Elysées, ca fiind o necesitate pentru ca francezii să poată capitula la umbră :D ... Dar, dacă ne gândim că "oficial" au luptat de partea Aliaţilor mai puţin decât noi, iar noi n-am fost consideraţi ţară cobeligerantă, îmi place gluma... bine nu înseamnă că noi char am fi meritat, orice s-ar spune ceea ce s-a petrecut pe 23 august, se cheamă trădare, cel puţin din punctul meu de vedere.

      Ștergere
  5. Si chioara si cu mintea dusa! Eu am citit Ardelenii in flacari! si nu stiam ce incendiu o fi fost ca stiam ca inundatiile sunt pe ordinea de zi...:)
    Cat priveste istoria descopar ca foarte multe lucruri nu sunt deloc asa cum le-am invatat noi, ca invingatorii scriu istoria asa cum le place si cum ii avantajeaza iar noi inghitim orice galusca.Sper sa aflam odata si istoria adevarata, fara propaganda si indoctrinari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai că-i bună..... Iartă-mă că râd încă chiar si acum când tre' să mă concetrez să apăs pe tasta corectă să nu scriu cine ştie ce bazaconii :))))
      Asta îmi aduce aminte de un banc în care oltenii strigau la piaţă, "ardeiaşu' ardeiaşu' neamule!" (evident să-şi vândă marfa nişte banali ardei), iar toţi moldovenii prezenţi au intrat în alertă de gradul zero la gândul că le arde "capitala" Iaşi... :)))
      Păi nu ştiai? Învingătorul ia totul, inclusiv dreptatea, chiar dacă a mai încălcat şi el regulile... Ca să rămânem la WW2 un singur exemplu din multe altele, oraşul Dresda, declarat "oraş spital", a fost transformat în ruine fumegânde de Aliaţi, deşi era o încălcare gravă a Convenţiei de la Geneva, pt că au învins nu au avut un Nürnberg al lor... la fel şi în cazul unei vechi mănăstiri din Italia, Monte Casino, un monument istoric, distrus la rându-i, zic unii total nejustificat.
      P.S. încă nu mă pot opri din râs amintindu-mi despre ardelenii tăi în flăcări :)))

      Ștergere
  6. Dresda a fost o razbunare pentru Coventry,oras distrus de Luftwaffe in timpul "Bataliei pentru Anglia"...iar Monte Cassino nu stiu cat de justificata moral o fi fost,dar militar clar trebuia distrusa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. în război nu există sau nu se respectă reguli (de nicio parte). După, invinsul va răspunde întotdeauna pentru "păcatele" sale, pentru cele mai mici încălcări ale convenţiilor... învingătorul niciodată. Încă un motiv pentru care întotdeauna trebuie să învingi altfel singura salvare e uitare, până şi a speranţei (valabil nu doar în război). Uite-te la noi...la situaţia generală din România, la trecut şi poate la viitor... mi-e îmi pare cam sumbru...

      Ștergere
  7. iar cat despre francezi,imi vine in minte un banc bun:
    "Doi nemti la aeroport in Paris.Vamesul ii intreaba:
    -Ocuppation?
    -No,just visiting!"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună gluma :))))

      Iar francezii şi-au creat toate condiţiile plantând platanii de pe Champs d'Elysees...

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.