duminică, 23 iunie 2013

Destinaţii de vacanţă - Luxor

Luxor
În zilele sale de glorie, Teba avea o populaţie de aproape un milion de locuitori. Tebanii au ridicat numeroase şi elaborate lăcaşe de cult dedicate zeului Amun (zeul local) pe care l-au unit cu Ra (zeul Soare) şi astfel au început să se închine la Amun-Ra. Teba a fost o forţă vreme de cinci secole,
până la sfârşitul Regatului Nou şi a lui Ramses (1069 î.e.n.), după care puterea s-a întors la Menphis, în nord. Oraşul a rezistat în epoca greco-romană, dar câţnd arabii au cucerit Egiptul, în veacul al VI-lea, intrase deja în uitare. Abia în secolul al XVIII-lea, odată cu expediţia lui Napoleon în Egipt, templele au fost redescoperite, iar antica cetate a Tebei, cunoscută din consemnările clasice, a fost identificată. Ţăranii arabi care locuiau printre ruinele îngropate în nisip, numeau locul Al-Uqsor (Palatele), nume pe care europenii l-au înţeles greşit, astfel că a devenit Luxor.

Când se potoleşte canicula, Promenada, bulevard paralel cu Nilul, este locul ideal pentru o plimbare de seară. Trăsurile trase de cai trec pe o parte, ambarcaţiunile străbat fluviul, trecând pe malul vestic, iar în copaci încep să strălucească luminiţe atunci când soarele apune spectaculos în spatele dealurilor din Teba. Atmosfera se umple de aerul epocii victoriene atunci când paşii te poartă pe lângă Winter Palace Hotel, ridicat în 1880, fiind destinat aristocraţiilor care fugeau de iernile reci din nordul Europei pentru a se adăposti pe tărâmurile calde din sudul Egiptului.

Mergând mai departe dai peste Templul Luxor. Aşezat lângă Nil este astăzi înconjurat de oraşul modern, dar în vremurile faraonilor se afla în inima capitalei Teba. Clădit în vremea lui Amenhotep al III-lea (1390-1352 î.e.n.), "regele soare" din Dinastia a XVIII, când puterea şi prestigiul Egiptului atinseseră apogeul. Pentru a surprinde o atmosferă unică, vizitează-l după apusul soarelui când lumini teatrale inundă şi însufleţesc spaţiul. În incinta templului şerpuieşte strada Al-Karnak, principala arteră comercială din oraş. Puţin mai departe, spre nord, se află o moschee, lângă un parc triunghiular, de unde poţi vedea direct Aleea Sfincşilor, până la pilonul principal al Templului din Luxor. Imediat la vest este o stradă lăturalnică, îngustă, cu un umbrar, sub care se adăpostesc de soare caii trăsurilor pentru turişti. În punctul în care strada se întâlneşte cu Promenada, este situat Muzeul mumificării. Continuând plimbarea spre nord ajungi la Muzeul Luxor, despre care se poate afirma că este cel mai bun muzeu din Egipt. Urmează apoi Casa Chicago, sediul din Egipt al foarte apreciatului Institut de Orientalistică al Universităţii din Chicago, care explorează siturile legate de epoca faraonilor, din 1924. La cel mult cinci minute de Casa Chicago, mergând spre nord pe Promenadă, ajungi la intrarea în vastul complex al Templului din Karnak, situat la 2,4 km sud de centrul modern din Luxor, întinzându-se pe o suprafaţă de 100 de hectare.

Pe celălalt mal al Nilului, vizavi de oraşul Luxor, se află templele şi mormintele de pe Malul Vestic. Lângă şoseaua care duce la monumentele pe pe Malul Vestic se află două statui, tot ce a rămas din unul dintre cele mai importante temple din Egipt – Coloşii lui Memnon, fiecare cioplit într-un singul bloc de piatră şi având o înălţime de 18 metri. În antichitate aceste statui erau celebre pentru că cea aşezată mai spre nord scotea un sunet ca de clopot la răsăritul soarelui. Sunetul enigmatic i-a făcut pe greci să creadă că statuile îl reprezintă pe nemuritorul Memnon, care îşi salută mama, adică pe Eos, zeiţa dimineţii. Arheologii cred că este posibil ca enigmaticul zgomot să fie rezultatul aerului care trecea prin porii pietrei, condus de primele raze ale soarelui. Zgomotul misterios a încetat după ce împăratul roman Septimius Severus a reparat statuia în anul 170. Malul vestic al Nilului din vecinătatea Luxorului, până la dealurile Tebei este împânzit de monumentele faraonilor. Medinat Habu, nu se cunoaşte sigur originea numelui (Oraşul lui Habu), cunoscându-se doar că în vremea lui Ramses al III-lea ultimul mare faraon, era o cetate, cu temple, capele şi locuinţe pentru preoţi şi oficiali; un centru administrativ al regiunii, între ale cărui ziduri fortificate se refugiau locuitorii din zonă când dădeau de necaz. Deir al-Medina este o excepţie fascinantă de la toate templele şi mormintele de pe Malul de Vest, dacă celelalte monumente au fost construite pentru preamărirea gloriei regilor şi nobililor, aici este locul unde erau îngropaţi constructorii acestor monumente. Valea Reginelor, aflată în extremitatea sudică a necropolei tebane, este spaţiul în care îşi dorm somnul de veci mirese, prinţi, prinţese şi membri ai curţii regale. Au fost descoperite 75 de morminte, dar numai câteva sunt deschise permanent vizitatorilor. Uneori se poate vizita Mormântul lui Nefertari, "bijuteria" Malului de Vest, de departe cel mai spectaculos mormânt din Egipt. O altă atracţie a Malului Vestic o reprezintă Templul lui Hatshepsut. Aura mistică ce învăluie templul datorându-se în mare parte chiar personalităţii lui Hatshepsut, singura femeie faraon din Egiptul antic. Valea Regilor, această vale aridă dintre dealuri stâncoase este unul dintre cele mai bogate situri arheologice din lume. În timpul celei mai înfloritoare epoci din istoria Egiptului antic, toţi faraonii erau îngropaţi aici, în morminte adânci, de o extraordinară frumuseţe, ornamentate cu imagini magnifice închipuid Viaţa de Apoi. Toate aceste încăperi adăposteau comori neasemuite, însă aproape toate au fost jefuite încă din antichitate. Până în prezent, în această regiune s-au descoperit 63 de morminte, nu toate de faraoni. Dintre acestea, merită remarcate mormintele lui Ramses al III, IV şi IX-lea, Tuthmosis al III şi IV-lea, Seti I, Amenhotep al II-lea, Meremptah, Ameemesses, Horemheb, Tutankhamon şi „Mormântul pierdut”. Despre acesta din urmă se credea că este unul lipsit de importanţă, la fiind, aparent, de mici dimensiuni. Apoi s-a descoperit că este locul în care odihnesc câţiva dintre fiii lui Ramses al II-lea (cel Mare), devenind ulterior cea mai importantă descoperire după mormântul lui Tutankhamon, nu pentru că ar adăposti cine ştie ce comoară (jefuitorii de morminte avuseseră grijă de asta), ci pentru că numărul total al încăperilor complexului funerar este de 110, fiind astfel cel mai mare mormânt descoperit în Egipt.


Sursa FOTO

12 comentarii:

  1. Luxorul mi-ar placea sa il vad.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cui nu?!?!
      Perioada toridă a zilei aş petrece-o la Winter Palace Hotel, după reclama pe care le-o fac merit măcar o limonadă cu gheaţă :)) eventual şi o cafea, poate şi un prânz... de ce nu o cina... cel mai bine vreo 7 zile, all inclusive ;))) Visez si eu... evident cu degetul pe hartă :D

      Ștergere
    2. :)) La reclama pe care le-o faci ar trebui sa iti rezerve si un angajat cu un evantai din ala gigant, ca in filme si tu sa stai tolanit pe 1000 de perne de matase :)). Nici la agentie nu gasesti asa informatii. Serios

      Ștergere
    3. Nu mă tenta! Încep să cred că aş merita nu doar un angajat cu evantai, ci chiar două angajate, plus vreo 2,3...7 "stewardese", una responsabilă de limonadă, alta de cafea, evident toate pentru conversaţie pe diverse teme :)))

      Ștergere
  2. Bine alese aceste destinatii de vacanta...ma gandesc ca am putea sa includem in vacantele noastre si locuri din Romania...destul de interesante daca iti doresti sa pasesti pe drumul cunoasterii dar conditia de baza este sa iti placa aventura si sa nu te gandesti la o campare de lux...la una de "cort" a la Romania, pe care le poti combina si cu cele descrise de tine la care se mai pot adauga destule locuri interesante...descrierile tale sunt de retinut si de vizitat pentru frumusetea lor istorica...adevarul este ca in fata acestor minuni ramai de multe ori mut de admiratie si fascinat de frumusete...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desigur că există numeroase destinaţii chiar şi la noi. Pe vremuri obişnuiam să iau la pas munţii (cu rucsacul şi cortul în spinare), acum m-am lenevit sau mai degrabă timpul îmi este potrivnic, mă refer la lipsa timpului liber. Pe de altă parte, la câte frustrări am trăit pe aceste meleaguri, mi-aş dori să stau cât mai departe, chiar şi de turismul în Ro. ;) dacă s-ar putea pt totdeauna... Ştiu, nu sună deloc bine pentru aceia care se simt români (în cuget), dar n-am afirmat niciodată că aş fi astfel...

      Ștergere
    2. Dragul meu, am fost 10 zile in Apuseni hai-hui, 3 masini, carnita la rece, cateva tricouri si sorturi si o harta...am campat pe malurile raurilor si nu iti pot spune cate am vizitat si pe unde am fost...am ajuns chiar si la Sarmisegetuza (o poveste pe care am s-o scriu candva pentru ca imi este inca vie in suflet) ...pot afirma cu certitudine ca a fost cea mai minunata aventura din viata mea si nu am simtit nicaieri in lume (nu sunt putine locuri pe care pasii mei au poposit), mai fericita ca in cele 10 zile hai-hui in Apuseni...poate sunt o fiica a muntilor, o fire aventuroasa, o fiinta mult prea simpla pentru a-mi dori altceva decat o aventura in muntii din Romania...toti suntem dezamagiti de societatea in care traim dar, noi suntem stapanii nostri si avem posibilitatea sa ne construim un Univers al nostru in care soocietatea este exclusa...sunt convinsa ca multi nu pot accepta stilul meu...dar port cu mine anii 60-70 pana cand drumul meu in aceasta viata se va sfarsi...nu traiesc din amintiri,,,traiesc in prezent mai mult ca oricine...dar, este prezentul meu si nimeni si pentru nimic in lume nu voi permite sa-mi invadeze Universul meu pentru care am depus un efort maxim sa-l mentin la parametrii acceptati de sufletul meu...cel mai important este sufletul meu pentru ca este singura mea bogatie pe care nimeni nu mi-o poate lua...Cu drag iti urez o seara minunata...

      Ștergere
    3. Asemeni ţie, găsesc Apusenii cei mai fascinanţi munţi de la noi (şi i-am cam bătut pe toţi, unii mai rar, e drept), probabil că "sălbăticia" neatinsă de "civilizaţia" modernă îmi dă această admiraţie. Îmi plăceau drumeţiile montane tocmai pentru că mă rupeam oarecum de tumultul cotidian, eram eu şi Natura. Asta a fost demult... acum, cum spuneam piedica o reprezintă timpul, eternul inamic ;)
      Încerc, dar se pare că nu prea reuşesc să-mi construiesc Univesul propriu, iar actual mă invadează sistematic uneori devastator. Prezentul e sumbru, iar viitorul, deşi mă încăpţânez nu-l pot colara în nuante dacă nu roz, măcar vesele... iarăşi "mâna" implacabilă a timpului... nu mai am atât de mult la dispoziţie...
      O seară optimistă şi plăcută îţi doresc.

      Ștergere
  3. Ar trebui sa ne grabim sa le vedem, din cauza poluarii din aer, ruinele au inceput sa se erodeze cu o viteza din ce in ce mai mare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta da, degradarea vestigilor este evidentă şi tot mai pronunţată, cu toate eforturile de conservare. Tocmai de aceea, spre exemplu, vizitarea mormântului lui Nefertari, este periodică şi limitată ca nr. de vizitatori şi timp; 150 persoane zilnic,în grupuri de 10, pe o durată de 10 minute. Explicaţia este că aburul respiraţiei creşte gradul de umiditate, care duce la cristalizarea sării, un proces dăunător ipsosului.

      Ștergere
  4. Interesanta destinatie! N-am ajuns pana acum in Egipt.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu, dar mi-ar plăcea... chiar dacă sunt vremuri mai tulburi. De fapt, mie mi-ar fi pe plac orice destinaţie turistică, oriunde aş găsi (cred) lucruri de care să mă minunez şi care să contribuie la "bagajul" de cunoştinţe (poate nu neapărat folositoare, depinde de cum priveşti aspectul). Oricum, timpul nu-i pierdut...poate ajungem vreosdată pe acele meleaguri.

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.