miercuri, 4 septembrie 2013

Comandourile deşertului

Trupele SAS WW2
În vara anului 1941 un tânăr ofiţer scoţian în vârstă de 25 de ani are un plan îndrăzneţ referitor la “operaţiile speciale” şi îl prezintă personal şefilor statului major. Tânărul se numea David Stirling, iar unitatea specială, care va lua fiinţă ulterior discuţiei acestuia cu superiorii şi analizei statului major, va purta numele de Special Air Service (S.A.S.). Unităţile sale vor acţiona ca “armată particulară” în spatele liniilor inamice, lansând raiduri destinate să distrugă avioane aflate la sol, vehicule militare şi de aprovizionare, căi ferate şi reţele de telecomunicaţii precum şi să
creeze panică şi dezordine în perimetrul de cantonare a unităţilor germane. Înainte de a deveni total independentă, S.A.S. a fost asociată şi a colaborat în misiuni de diversiune cu o altă “armată particulară”Long Range Desert Group (L.R.D.G.) – înfiinţată cu un an mai înainte.

Spre sfârşitul anului 1942, S.A.S. capătă statut de regiment. Stirling, avansat între timp la gradul de locotenent-colonel este capturat în ianuarie 1943 şi trimis într-un lagăr de prizonieri de război din Italia, de unde evadează de 4 ori şi prins de tot atâtea, trădat fiind de statura sa. Este trimis apoi la celebra fortăreaţă germană Colditz, unde erau încarceraţi prizonierii consideraţi cei mai "periculoşi". Considerată, de către Hermann Goering, după ce o vizitase, drept o închisoare din care nu se poate evada. Totuşi, documentele arată că au existat 120 de evadaţi, prinşi ulterior, însă 31 au fost "pierduţi".

La aflarea veştii capturării lui Stirling, Rommel va nota în jurnalul său: “Britanicii pierd astfel pe acel remarcabil şi plin de imaginaţie comandant, trupele sale de comanado, prin acţiunile diversioniste întreprinse, pricinuindu-ne mai mult rău decât oricare altă unitate de forţă egală”.


Sursa: revista Magazin Istoric, septembrie/octombrie/noiembrie 1989
Sursa FOTO


6 comentarii:

  1. Frumos articol,pe cand unul despre Legiunea Straina Franceza?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă găsesc informaţii prin revistele Magazin Istoric, de ce nu...
      Acum, din amintiri, a fost creată de regele Ludovic-Filip al Franţei în 1831, fiind admişi doar voluntari străini, in ideea că francezii nu ar reprima o potenţială revoluţie precum aceea din 1830. Din timpuri mai moderne sunt admişi şi francezi.
      În WW2 Legiunea nu a fost atât de activă precum în Primul Război Mondial, fiind fracţionată d.p.d.v. al simpatiilor, după război mulţi foşti militari germani, mai cu seamă soldaţi din WaffenSS, s-au înrolat sub steagul Legiunii.
      Altceva nu prea mai ştiu, dar cum spuneam, dacă găsesc, îţi fac pe plac :))

      Ștergere
  2. Au fost si cateva filme simpatice despre ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multe filme şi multă literatură, unele ancncorate bine în realitate altele "condimentate" cu puţină fantezie :)

      Ștergere
  3. Sunt subiectele noastre preferate legate de al doilea război mondial. Comandourile aliaţilor. Revin cu gândul la colecţia "Delfin" şi la "Vulpile deşertului" a lui Gordon Landsborough. O carte pe care am citit-o dintr-o respiraţie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se putea altfel? Mai ales în cazul "devoratorilor" colecţiei "Delfin"...
      Acum că să respectăm istoria, şi germanii se pot lăuda cu ale lor trupe de comando, de pildă paraşutiştii lui Otto Skorzeny (Obersturmbannführer SS, echivalentul gradului de lt. colonel din armată) care l-au "răpit" (eliberat) din prinzonierat pe Mussolini în 43.

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.