Escrocheria secolului

Timp de 20 ani Thérèse Humbert a fost una dintre vedetele Parisului. În luxuoasa sa locuinţă de pe Avenue de la Grandée-Armée, în castelele sale de la Celeyran şi Vives-Eaux, a dus o viaţă "pe picior mare". Soţul ei, Frédéric, fusese deputat, iar socrul, Gustave Humbert, vice-preşedinte al Senatului
şi prim-preşedinte al Curţii de conturi.

Cu toată viaţa de huzur, Thérèse nu era lipsită de necazuri, dimpotrivă, avea destulă bătaie de cap. Nu pentru că i-ar fi lipsit banii, erau prea mulţi, chiar. În 1883 bogătaşul american Crawford îi lăsase moştenire toată averea, 100 de milioane de franci. Cu toate acestea, Thérèse nu se putea folosi de aceşti bani. Doi nepoţi ai bogătaşului, Henry şi Robert Crawford, domiciliaţi în S.U.A., o purtau într-un interminabil proces, utilizând toate subtilităţile procedurale. În faţa instanţei, nepoţii au prezentat un testament conform căruia bătrânul Crawford le-ar fi lăsat două treimi din avere lor, iar cealaltă treime surorii mai mici a Thérèsei. Henry era însă însărcinat să-i plătească Thérèsei o rentă viageră de 30.000 de franci. Justiţia însă nu acordă Thérèsei dreptul de a intra în posesia acestei sume.

Mai târziu, spre a evita un nou proces, fraţii Crawford semnează o convenţie prin care renunţă la toate drepturile lor în schimbul unei despăgubiri de şase milioane de franci. Până în acea clipă, Thérèse Humbert se aflase în situaţia paradoxală de a fi posesoarea unei averi imense pe care însă nu o putea folosi. În contul fabuloasei moşteniri făcuse împrumuturi considerabile. Acum, va putea, în fine, să-şi plătească datoriile.

Dar, fraţii Crawford, aflaţi în trecere prin Franţa, revin brusc asupra celor hotărâte anterior şi intentează o nouă acţiune care, pare-se trebuia să dureze mai mult decât cele precedente. Thérèse este însă norocoasă, de câte ori adversarii săi îi fac greutăţi, de atâtea ori magistraţii francezi dau verdicte în favoarea sa. Cu ajutorul proceselor câştigate, izbutise să împrumute până în primăvara anului 1902 un total de 50 de milioane de franci, jumătatea sumei bănuite a se afla în casa de bani pe care o moştenise. În fine, sosise momentul s-o deschidă...

Parcă pentru a-i zădărnicii planurile, fraţii Crawford intentează însă o nouă acţiune. De data aceasta, creditorii şi-au pierdut răbdarea, iar unul dintre acestia, Morel, cere şi obţine ca faimoasa casă de bani să fie deschisă. La 6 mai 1902, în faţa unei asistenţe emoţionate casa de bani este deschisă... Stupoare! Era goală. Pentru ca "tacâmul" să fie complet, s-a constatat că Thérèse şi Frédéric Humbert fugiseră în Spania cu o zi în urmă.

Abia atunci, stupefiaţi, cei implicaţi în această afacere şi-au pus fireasca întrebare: bogătaşul Crawford lăsase într-adevăr, toată averea sa Thérèsei Humbert? Răspunsul era unul singur: n-a putut face acest lucru din simplul motiv că Robert Crawford n-a existat decât în imaginaţia ingenioasei aventuriere. După cum nu existau de fapt nici nepoţii. Unul dintre ei era fratele Thérèsei, celălalt un simplu complice. Ambii şi-au jucat rolurile atribuite în această prelungită farsă. Timp de 20 de ani magistraţii au judecat nişte fantome.

Arestaţi la Madrid, soţii Humbert au fost aduşi în faţa instanţei la 22 august 1903. judecătorii, care se simţeau poate puţin ridicoli, nu i-au condamnat decât la 5 ani închisoare. Astfel se sfârşea una dintre cele mai mari şi de ce nu ingeniose escrocherii din istorie, denumită de Waldeck Rousseau (avocatul care a pledat cauza creditorilor păcăliţi), cea mai mare escrocherie a secolului.


Sursa: revista Magazin Istoric nr. 1(82), ianuarie 1974
Sursa FOTO