vineri, 12 iulie 2013

Nord-vestul Spaniei

Spania regiunea nord-vest
Între Atlantic şi Sierra Cantábrica se află regiunile Galicia, Asturia şi Cantabria. Santiago de Compostela este principala atracţie. Alte obiective turistice includ picturile rupestre, bisericile antice şi mâncarea deosebită bazată pe fructe de mare. Dacă ar fi să rămâi cu o singură imagine după vizitarea nord-vestului Spaniei, aceasta ar fi o simplă cochilie de scoică. Acestea sunt peste tot: pe farfurii, pe bastoanele pelerinilor şi pe indicatoarele care arată direcţia către cel mai important loc de
pelerinaj din Spania şi cel mai vestic oraş al ţării, Santiago de Compostela. Santiago înseamnă „Sfântul Iacob”, iar pelerinii care îi vizitează altarul au adoptat cochilia drept simbol. Oraşul numit după acest sfânt este capitala Galiciei. Odată ce ai fost în Santiago, înţelegi mai multe despre nordul Spaniei şi despre ardoarea spirituală ce sălăşluieşte în spatele bisericilor romane.

Galicia este un ţinut superb, situat în peninsula aflată la nord de Portugalia şi mărginit de Oceanul Atlantic. Cultura celtică a ajuns aici în jurul anului 1000 î.e.n., cimpoaiele fiind cel mai evident semn al influenţelor celtice. Un sentiment adânc de melancolie şi de misticism, iubirea pentru poezie, dar şi o puternică "joie de vivre" sunt prezente în această regiune. Galicienii au propria lor limbă, gallego, un amestec de spaniolă şi portugheză, vorbită de aproape 70% din populaţia regiunii (3 milioane de locuitori.)

La Coruña, fosta capitală a Galiciei (până în 1982) se concentrează pe percuitul în ape de mare adâncime şi pe activităţiile de cargo. Aici, totul evocă marea: oraşul este situat pe o peninsulă şi are un aer sărat, plaje la Atlantic şi un far roman (emblema oraşului). Invincibila Armada a ridicat pânzele din acest port în 1588, iar înfrângerea acesteia de către flota engleză a marcat sfârşitul supremaţiei maritime spaniole. Putem începe vizita din Plaza de Maria Pita, principala piaţă cu arcade, numită după eroina locală care a salvat oraşul de o invazie a englezilor în 1589, dând alarma în timpul nopţii. O latură a pieţei este dominată de Palacio Municipal, o clădire de la sfârşitul secolului al XIX-lea care găzduieşte un mic muzeu al ceasurilor. Două străzi mai la sud se află portul, iar imediat la est se află cartierul vechi unde se află Castillo de San Antón, castel transformat în muzeu arheologic ce găzduieşte expoziţii ale culturii romane din Galicia şi frumoase exponate iberice şi celtice. În apropiere se găseşte Biserica Santiago, cu o arhitectură parţial romană, iar puţin mai departe, armonioasa Biserică Santa Maria del Campo, construită de asociaţia navigatorilor. De aici, la o distanţă de 1,6 km spre nord se află Torre de Hercules, construit de romani în veacul al II-lea, însă remodelat considerabil în 1790. Considerat cel mai vechi far funcţional din lume, are o ânălţime de 104 metri.

Santiago de Compostela atrage pelerini din toate colţurile Europei de mai bine de un mileniu. Pelerinii încă sosesc pe jos, cu bicicleta sau chiar călare, iar al doilea cel mai vizitat loc, după catedrală, este Mercado de Abastos, o piaţă ce abundă de alimente tradiţionale, construită în 1873. Santiago degajă o atmosferă unică prin clădirile vechi, prin minunatele restaurante cu fructe de mare şi prin străzile medievale. Catedrala, un edificiu masiv care se ridică între patru pieţe, a fost construită iniţial în stil romanic, între secolele al XI-lea şi al XIII-lea, însă o mare parte a fost modificată ulterior. Lângă catedrală se află Palacio Gelmírez, fostul palat arhiepiscopal, acum spaţiu destinat expoziţiilor. Construit între secolele al XII-lea şi al XIII-lea, este un exemplu rar de clădire civilă în stil romanic.

Pontevedra este unul dintre cele mai seducătoare oraşe mici ale Galiciei. Potrivit legendei a fost fondat de războinicul grec Teucro care a luptat la Troia. Istoricii spun însă că oraşul s-a dezvoltat pe baza pescuitului de sardine până la mijlocul veacului al XVI-lea, când portul a fost înnămolit pentru totdeauna. Ca rezultat al prosperităţii de odinioară, Pontevedra are numeroase clădiri vechi rafinate, construite din granit, situate în partea veche a oraşului, în prezent o zonă strict pietonală. Piaţete cum ar fi Praza do Teucro şi Praza da Verdura sunt pline cu produse tradiţionale. Praza da Herrería are grădini vegheate de mănăstirea şi biserica San Francisco, din veacul al XIV-lea. În partea opusă tronează neobişnuita biserică neoclasică Virgen la Peregrina, construită în formă eliptică. Un punct de atracţie îl reprezintă Museo de Pontevedra, găzduit în cinci locuri diferite, trei dintre ele fiind orientate spre Praza Leña. Conacul din secolul al XVII-lea care i-a aparţinut lui Castro Monteagudo, expune bijuterii celtice din anii 800-700 î.e.n. şi o colecţie de picturi renascentiste spaniole, italiene şi flamande. Muzeul se continuă într-o frumoasă casă învecinată care i-a aparţinut lui Garcia Flórez, unde sunt expuse obiecte confecţionate din metal, statui religioase şi interioare reconstruite, inclusiv unul al unei nave. Arta galiciană şi picturi spaniole din secolele al XIX-lea şi al XX-lea pot fi admirate în Edificio Sarmiento şi Edificio Fernández López. Nu rata a cincea secţiune, care evocă ruinele gotice ale Santo Domingo, alături de grădinile Alamedei.

Ourense (Orense), acest oraş încadrat de munţi este notabil mai sărac decât zona maritimă a Galiciei, deşi regiunea este bogată în resurse naturale. Oraşul cu 100.000 de locuitori are un trecut războinic: a fost atacat de romani, vizigoţi, mauri şi normanzi. Mândria oraşului este podul roman, reconstruit în epoca medievală. Catedrala, iniţial construită în stil romanesc, are trei portaluri de excepţie. Dincolo de catedrală, după ce treci de străzile cu baruri tapas, găseşti Claustro de San Francisco, o clădire cu arcade gotice elegante. La vest de catedrală vei vedea minumata Praza do Ferro, străjuită de case medievale din cherestea.

Încântătorul oraş istoric Betanzos, fost port (până când a fost înnămolit), se află la 23 km sud de La Coruña. Până în secolul al XIV-lea, talentul comercial al locuitorilor de aici le-a adus acestora porecla de „Genovezii Spaniei”. Aceştia şi-au folosit bogăţia pentru a construi străzile şi clădirile medievale care pot fi văzute şi astăzi, inclusiv asimetrica biserică Santa Maria del Azogue (secolele al XIV-lea şi al XV-lea) şi biserica învecinată San Francisco (1387).

Asturia şi Cantabria, înghesuite între unele dintre cele mai înalte culmi muntoase ale Spaniei şi Marea Cantabriei, aceste două regiuni reprezintă o combinaţie seducătoare de peisaje magnifice marcate de istorie. Dacă călătoreşi cu maşina, te poţi aştepta la o călătorie de neuitat prin văi înverzite, ca de smarald, printre creste abrupte şi pe drumuri înguste, săpate de torente. Păşunile bogate şi casele solide de piatră sunt semne distincte ale celei mai bucolice zone din Spania, care te îmbie însă şi cu plaje nisipoase, porturi de pescari şi staţiuni de schi. În urmă cu aproape 12.000 de ani, oamenii din Paleolitic au pictat peşterile care străpung terenul calcaros din Cantabria. Peşterile de la Altamira sunt vestite în lumea întreagă, dar vizitarea lor este intezisă, însă sunt locuri unde poţi admira această artă preistorică. Coasta Asturiei este înţesată de uzine a căror materie primă este asigurată de producţia de cărbune şi fier a industriei miniere locale. Mergând spre interiorul regiunii vei descoperi tradiţii seculare, precum cizmăria şi o natură sălbatică.

Aşezat într-o depresiune des învăluită de ceaţă, Ovideo nu este la prima vedere chiar cel mai seducător oraş spaniol. Cu toate acestea, moderna capitală a Asturiei este cel mai vechi oraş creştin din Spania şi o bună parte din cei 200.000 de locuitori fac să curgă cindrul noapte de noapte în sidrerías din oraşul vechi. Ridicându-se deasupra elegantei Plaza Alfonso II, denumită după fondatorul din veacul al IX-lea al oraşului, catedrala este un edificiu măreţ, în stil gotic flamboaiant. La câţiva paşi de catedrală, Museo de Bellas Artes, găzduind o mulţime de obiecte de artă din secolele al XVI-XX. Accentul cade pe picturile asturiene şi spaniole, dar sunt prezente şi opere flamande şi italiene, precum şi porţelanuri şi sticlărie. În afara oraşului se află se află cele mai vestite clădiri ale sale: trei biserici rare, în stil preromanic, San Julián de los Prados, din secolul al IX-lea; Santa María, construită în 848 ca reşedinţă regală de vară, înainte de a fi transformată într-o biserică, un secol mai târziu; San Miguel de Lillo, o biserică din aceeaşi perioadă. Aceste trei biserici sunt numite Iglesias Prerrománicas de Monte Naranco, iar vizitarea lor se face numai cu ghid.

Spaniolii din sud vizitează Asturia pentru un singur motiv: să scape de necruţătoarea uscăciune din alte părţi Los Oscos, la 100 km vest de Ovideo, reprezintă destinaţia clasică. Văile munţilor oferă peisaje bogate, neatinse, râuri şi cascade, puternice tradiţii folclorice şi mâncare consistentă. Trei sate sunt reunite sub denumirea de Oscos, Santa Eulalia, Villanueva şi San Martín. Santa Eulalia este cel mai modern dintre cele trei sate, dar are o arhitectură rurală exemplar păstrată, din secolul al XIII-lea.

Santillana del Mar, numele acestei nobile localităţi conţine trei inexactităţi. Nu este vorba despre un loc sfânt (sant), nu este nici plat (llana) şi nu este nici la mare (el mar), care se află la 3 km distanţă. Dar acest lucru devine lipsit de importanţă atunci când satul are o istorie veche de 1.200 de ani şi un ansamblu arhitectural unic şi armonios. La 20 km de Santander, Santillana atrage o mulţime de vizitatori, care vara umplu până la refuz străzile pietruite şi înguste. De văzut este Colegiata, odată mănăstire benedictină, a fost transformată în veacul al XII-lea într-o operă de artă romanică.

Idilicele păşuni de pe dealurile Cantabriei duc spre culmi muntoase care îţi taie respiraţia: masivele calcaroase Picos de Europa, ce mărginesc Asturia înălţându-se la peste 2.600 m, la numai 25 km de coastă. Aproape 700 km² formează un parc naţional. Turiştii împart aceste locuri cu urşii, caprele negre, mistreţi, lupii şi pajurile. În restaurante, la loc de cinste se află vânatul şi carnea de viţel, iar brânzeturile sunt variate şi delicioase. La adăpostul culmilor muntoase, văile cunoscute sub denumirea de Liébana au fost mult timp apărate de invaziile romanilor, arabilor sau francezilor. Acestea sunt tăiate de Rio Deva, care a săpat un defileu spectaculos, Desfiladero de la Hermida. Liébana are biserici şi schituri frumoase, cea mai cunoscută fiind Nuestra Señora de Lebaña. În centrul Liébanei, la întretăierea a patru văi se află situat dinamicul orăşel comercial Potes, în care climatul relativ temperat a permis dezvoltarea unor întinse podgorii şi livezi de cireşi. Potes este centrul activităţilor montane, orăselul fiind plin de magazine specializate în echipamente spacifice.

Santander, plăcuta capitală a Cantabriei se desfăşoară de-a lungul unui golf uriaş. Oraşul are farmecul său propriu dat de amestecul ciudat dintre hamali care se intersecteză cu clienţii care vizitează magazinele şic, bodegi şi trotuare pavate în faţa unor cafenele exclusiviste. Stilul arhitectonic, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, este cel mai bine oglindit de cazinourile din apropierea plajelor. Palacio Real, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a fost construit pentru regele Alfonso al III-lea şi soţia sa, Victoria Eugenia, printr-o donaţie publică făcută de cetăţenii din Santander care doreau astfel să încurajeze obiceiul regelui de a face baie în mare, atrăgându-l în oraşul lor. Palatul nu este deschis publicului, dar parcul ce-l înconjoară este ideal pentru plimbări, având o mică grădină zoologică şi resturante. De vizitat este şi catedrala, situată în centrul oraşului şi constituită, de fapt, din două clădiri suprapuse. Biserica de jos a fost construită în secolul al XIII-lea, însă numai după câteva decenii i s-a alăturat cea de sus. Nu rata o plimbare pe faleza cu aerul ei răcoros, care mărgineşte zona comercială pietonală. La fel, admiră Correos (oficiul poştal), Palacete del Embarcadero (Vila Jetty) şi Museo Marítimo.

Covadogna este un sat de munte pitoresc şi un loc sfânt pe ambii versanţi ai Picos de Europa, fiind considerat punctul de unde Pelayo (Pelagius) la recucerirea creştină a Spaniei în 722. O statuie a eroului se află în faţa bazilicii din anii 1800. În biserică, Museo de la Virgen prezintă obiecte aduse Fecioarei de la Covadonga, printre care o coroană nepreţuită de diamante. Sarcofagul lui Pelayo se află într-o peşteră din apropiere, Santa Cueva, unde acesta s-a retras. De asemenea, aici se află venerata statuie a Fecioarei, sfânta patroană a Asturiei.

În timp ce mă documentam şi bineînţeles călătoream cu degetul pe hartă prin locurile despre care tocmai citisem, n-am reuşit să-mi formez o preferinţă clară. Care dintre aceste trei regiuni, Galicia, Asturia sau Cantabria, vizitate virtual, m-a impresionat mai mult, totuşi parcă aş înclina balanţa (fiind un împătimint al muntelui) către versanţii Munţilor Picos de Europa, împărţiti de Asturia şi Cantabria, cu al lor parc natural, fondat în 1918 şi inclus în 2003 în Patrimoniul UNESCO.

Acum, am şi eu o curiozitate, care ar fi destinaţia voastră preferată?


Sursa FOTO

10 comentarii:

  1. Destinatia mea preferata ?
    Nu stiu, ca m-ai zapacit ! Descrii totul atat de frumos incat nu am cum sa ma hotarasc ! :)

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) He he he.... OK, am priceput, vrei să vizitezi totul, nu te mulţumeşti doar cu o vacanţa la munte sau mare, le vrei pe toate, 3 în 1: Galicia, Asturia şi Cantabria la un loc. :)))

      Ștergere
  2. Ador casutele din piatra si stradutele inguste, romantice, asadar nordul Spaniei mi se pare fascinant. :D Pacat ca in Romania nu este deloc promovat, nu am vazut pachete turistice spre niciuna din destinatiile descrise de tine in articol. Poate pentru ca acei spanioli nu vad cu ochi buni invazia turistilor? Oare pentru ca sunt extrem de nationalisti?

    Nu prea am inteles intrebarea...e vorba de destinatia noastra preferata in general sau din nord-vestul Spaniei?
    Daca e vorba de partea Spaniei la care faci referire in articol as raspunde Pontevedra. Nu prea stiu exact pentru ca nu am stat sa studiez pe net si imagini din toate oraselele mentionate. :D
    Daca vorbim la modul general, Europa si doar Europa este detinatia mea preferata de vacanta. In special Croatia cu celebra sa Coasta Dalmata, dar si Italia (cu un plus pentru Costiera Amalfitana) sunt de vazut pe indelete de turistul curios si insetat de arta, istorie si cultura. :D Visez si la Elvetia, Franta sau Portugalia. De Belgia nu mai zic. :))

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi, cum spuneam la tine pe blog, rar închei cu o întrebare, de aici poate şi neclaritatea sau "stângăcia" în redactarea acesteia. ;))) Mă refeream La locurile "vizitate" acum, Galicia, Asturia şi Cantabria. Eu am şi spus că mă atrag munţii.

      Ştiam deja că adori străduţele cu aer medieval, evident Coasta Dalmată, dar şi de Belgia (de pe blogul tău)... Ajungem şi-n Italia, pe la sfârşitul lunii sau în august sigur ;) :)))

      Habar n-am de ce nu se promovează zona, n-aş zice că e vina spaniolilor (oricum sunt mai puţin naţionalişti decât francezii), înclin să cred că agenţiilor noastre de turism nu le "pică" bine, poate că nu se adună suficienţi amatori
      sau poate zona nu se pretează unui circuit... ori poate se optează pe alte destinaţii considerate mai exotice.

      O seară faină, Nice! :)

      Ștergere
  3. Mi-ar plăcea să ajung în Covadogna pentru câteva zile de relaxare și introspecție.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să înteleg de aici că îţi plac (asemeni mie) locurile mai puţin aglomerate pentru petrecerea unei vacanţe :) Covadonga este o localitate încărcată de istorie, iar liniştea Asturiei predispune la meditaţie.

      Uite aici o pagină interesant, n-am găsit decât in engleză ;)

      O seară plăcută şi o duminică minunată :)

      Ștergere
  4. Ştii, îmi pare pueril, ridicol, inutil să spun: ce articol bun, ce prezentare detaliată a câtorva locuri care merită vizitate! Dar nu mă pot abţine. :) Ţi-am mai spus că meticulozitatea cu care închegi articolul este de apreciat la superlativ, acest lucru arată respectul faţă de tine şi faţă de cititorii tăi. De asta eu te vizitez cu regularitate (să nu crezi că ratez vreo postare, chiar şi-atunci când nu zic nimic:D).
    De când ai început această serie de articole dedicate vacanţelor (şi nu numai )au început să mă mănânce tălpile, semn de dor de ducă. Când ţi-am spus că merg să caut un spectacol "grandios" (de odios, ai spus tu, cât de bine!) de coridă, uitasem ghilimelele. N-aş putea asista la aşa ceva, şi culmea, nu mi-e milă de cei străpunşi de coarne.
    Dacă aş beneficia de o vacanţă (cine ştie) nu cred că aş alege Spania, nici Madridul, nici regiunile din N-V. Aştept alte oferte. :)

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Dacă tot se-apucă omu' să facă ceva măcar să facă astfel încât să nu-şi poată reproşa sieşi nimic (chiar dacă inevitabil aş spune mai există şi hibe) ;)

      :)) Încântat de faptul că am reuşit să-ţi trezesc (posibil nu doar ţie) dorul de vacanţă, de hoinărit prin lume... Ţin minte că 3 dintre comentatorii fideli m-aţi provocat la o renunţare temporară la articole istorice, deci v-am dat geografie :)))

      Bănuiam eu că nu te-ar încânta celebrele coride... Aşa-i că totuşi anticele spectacole găzduite de Colosseum erau mult mai atractive? ;) :)))

      Păi acum urmează Nord-estul... Presupun că Andaluzia de va fermeca (dar mai este până acolo). Apoi,după ce străbatem Spania, zic să mergem prin Italia, nu de alta dar să ne conformăm tradiţiei după care, "toate drumurile dun la Roma. ;))

      Duminică faină :)

      Ștergere
  5. Incep cu sfarsitul postarii...Imi doresc tare mult sa ajung acolo unde pot atinge cerul cu mana...locul aflat intre trei mari civilizatii...Tibet...am adunt destule bogatii, sufleteste vorbind, din Africa, Asia, America si o mica parte din Europa, dar Tibetul a ramas un vis pe care mi-l doresc sa se implineasca...postarea ta m-a plimbat cu succes prin orasele pe care le-ai descris la modul cel mai atractiv pentru a te imbia la o incursiune pe taramul Spaniei...sunt pentru calatoriile in grup mai restrans pentru ca multe locatii au devenit destul de nesigure daca ai indrazni sa te aventurezi de unul singur si mai ales ca femeie...prin Africa m-am intalnit cu o temerara, adepta a calatoriilor spre cunoastere...Uca Marinestu...asa ca plimbarile prin locatiile descrise de tine sunt benefice si tentante din toate punctele de vedere...Un week-end excelent, Lorelei

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tibet, o zonă a misticului şi meditaţiei... frumos! Nu ştiu de ce dar aş evita Asia, mai puţin Japonia. Africa, sună tentant, nu m-aş da înapoi de la un "safari". A fost o vreme când mă tenta "Lumea Nouă", Canada, mai precis... da' mi-a trecut... sunt prea bătrân deja ;) :)))

      O seară plăcută (cât a mai rămas din ea) şi o duminică excelentă :)

      Ștergere