Nord-estul Spaniei

De la satele de pescari basci până la comunităţile izolate de fermieri, podogoriile întinse şi Munţii Pirinei, Nord-estul Spaniei oferă turismului o diversitate de opţiuni. Poţi schia, urca pe munte, degusta vinuri, vizita mănăstiri sau admira arta contemporană în Bilbao. Bariera muntoasă care separă Spania de Franţa este mărginită
de patru regiuni autonome: Euskadi (Ţara Bascilor), Navarra, Aragón şi Catalonia. La sud de primele trei se află La Rioja. Aceste regiuni prezintă aspecte foarte diferite ale caracterului spaniol. Războinicii basci îşi împart limba, cultura şi excelenta gastronomie cu vecinii din Navarra. Aragónul a avut legături istorice strânse cu Catalonia şi Castilla. Între aceşti vecini, locuitorii din La Rioja, plini de viaţă, s-au specializat în fiesta şi producerea unui vin excelent.

Euskadi (după cum şi-au denumit bascii ţara) şi Navarra sunt unite de veacuri printr-o limbă comună, euskera, care se vorbeşte încă în regiune sub numeroase dialecte. Cuvântul “Rioja” un singur lucru pentru nespanioli: prestigiosul şi renumitul, pe plan internaţional, vin al Spaniei. Însă această mică provincie, de numai 5.000 km², prinsă între Navarra şi Castilla y León, are mai multe de oferit. Mediul înconjurător (o combinaţie între culmi alpine, terenuri agricole fertile şi un climat temperat) a favorizat dezvoltarea unei populaţii vesele, cu spirit generos şi a unei bucătării bogate şi delicioase. Între mesele copioase poţi vizita, mănăstiri şi biserici sau poţi căuta urme ale dinozaurilor lângă Enciso. Provincia Aragón prezintă o mare varietate de forme de relief: vârfurile semeţe şi înzăpezite ale Pirineilor, în nord, văi pline de verdeaţă, sierra dezolante ţi câmpii aride ce se întind spre meseta (câmpia) centrală. Această zonă vastă de aproape 48.000 km², care ocupă o zecime din teritoriul Spaniei, adăposteşte un bogat tezaur de opere de artă din vremurile romanilor, maurilor şi din Evul Mediu, când dezvoltarea regiunii a atins apogeul.

De la inaugurarea muzeului Guggenheim, în 1997, Bilbo (Bilbao) a cunoscut o renaştere culturală şi o creştere a numărului de turişti. Aproape jumătate din populaţia Euskadi trăieşte în marele Bilbao (un milion de persoane), iar oraşul a devenit vital pentru economia Spaniei. Arhitecţi celebri precum Cesar Pelli, Calatrava, Isozaki, Legorreta, Foster şi Zaha Hadid şi-au lăsat amprenta aici. Oraşul a luat fiinţă în 1300, iar poziţia pe estuarul navigabil la Rio Ibaizabal l-a făcut important pentru comerţ. În prezent, vechiul şantier naval şi docul de la Abandoibarra formează un centru cultural cu o alee de sculpturi lungă de trei km, Muzeul Guggenheim, noul pod al lui Pedro Arrupe şi noi hoteluri. În cealaltă parte a oraşului, străzile întortocheate ale casco veijo (oraşul vechi), din jurul catedralei au primit un nou suflu. Museo Vasco prezintă aspecte ale culturii şi economiei Ţării Bascilor. La câţiva paşi, Plaza Nueva, cu numeroase cafenele şi magazine alimentare, iar în spate se ridică dealul Artxanda, un parc de agrement unde se poate ajunge cu funicularul. Museo de Bellas Artes, găzduieşte opere semnate Zurbarán, Ribera, El Greco, Van Dyck, Goya, Gauguin, Chillida, Tàpies şi Bacon.

Străzile părţii vechi a oraşului Gasteiz (Vitoria) înconjoară catedrala situată pe vârful dealului. Pe povârnişurile pitoreşti poţi explora le nesfârşit tot felul de locuri. Oraşul a fost fortificat în 1181 de Sancho al III-lea, regele Navarrei, ca punct de apărare împotriva Castilliei şi a înflorit graţie poziţionării la întretăierea unor drumuri comerciale. O mare parte a capitalei basce este rezervată numai pietonilor, întărind aerul de provincialism atât de evident în grădinile Parque de la Florida, din 1820 şi din grandioasa Plaza de España. Artium este noul şi uimitorul muzeu al artei contemporane dedicat operelor spaniole şi basce. Pornind din Plaza del Machete pe Calle de Santa Maria ajungi la Palacio de Montehermoso, datând din 1524 şi o stradă spre vest, la Palacio de Escoriaza-Esquivel, construit în stil plateresc. La capătul străzii se află Catedrala Santa Maria, datând din veacul al XIV-lea, precum şi multe clădiri medievale şi renascentiste. Nucleul istoric al oraşului include El Portálon, Torre de los Anda, Museo de Arqueológia şi ineditului Museo Fournier, dedicat în întregime tarotului şi jocului de cărţi.

Regina coastei Ţării Bascilor, denumită şi “Perla Oceanului”, Donostia (San Sebastian) este o staţiune dinamică ce se întinde de-a lungul unui golf uluitor şi îmbrăţişează estuarul Rio Urumea. Iniţial un sat de pescari transformat în port, acest oraş prosper numără în prezent 180.000 de locuitori. Noaptea, invadează cu toţii străzile cartierului vechi, unde pare că se găseşte cea mai mare concentrare de baruri din lume. Pe lina de coastă se află trei dealuri: Monte Igueldo unde este amenajat un parc de distracţii la care se ajunge cu telecabina; Monte Urgull unde se afla de asemenea un parc, iar în vârf un castel; Monte Ulia de unde pot fi observate balene şi care oferă turistului privelişti uluitoare. În cartierul vechi, poţi face o plimbare de-a lungul Paseo del Muelle, la căpătul căreia se află Aquarium, modernizat în 1998 şi care are un tunel transparent prin care vizitatorii pot admira creaturile adâncurilor.

Iruña, cunoscută mai mult sub numele de Pamplona, a devenit faimoasă peste tot în lume graţie lui Ernest Hemingway. El a descris cursele de tauri care au loc în timpul festivalului Sanfermines de aici, iar evenimentul atrage şi azi sute de mii de vizitatori. În restul timpului, Pamplona este un oraş liniştit, unde viaţa gravitează în jurul porticurilor Plazei del Castillo, la marginea cartierului vechi. Arena pentru coride se află la sud-vest de cartierul vechi, pe Paseo Hemingway, o promenadă umbrită de platani şi castani semeţi. Următoarea prioritate, dacă te afli în zonă, ar fi să urmezi exemplul lui Hemingway şi să te retragi în splendida atmosferă a Café Iruña, dominată de candelabrul din secolul al XIX-lea, din Plaza de Castillo.

Logroño, prospera capitală a regiunii La Rioja, situată pe malul râului nu este cel mai pitoresc sau cel mai vechi oraş, însă compensează prin dinamism şi atitudinea prietenoasă, ca şi prin faptul că poate fi considerată capitala tapasurilor. Vizitează Santa Maria del Palacio, remarcabilă înainte de toate prin înaltele turle în formă de piramidă (45 m). În apropiere se află vechiul han pentru pelerini, situat pe Ruavieja cea mai veche stradă din oraş. La vest, Museo de la Rioja cu exponate din secolele XIX-XX, în special tablouri şi artă bisericească. Nimeni n-ar trebui să părăsească oraşul fără a face turul Mercado San Blas, o piaţă construită în stil art deco, plină de cele mai bune produse din Rioja pe care le poţi încerca în restaurantele din apropiere şi în excelentele tapas din Calle Laurel. Festivalul culesului de struguri se desfăşoară în a doua jumătate a lui septembrie, cu lupte de tauri, parade, cântece folclorice şi lungi petreceri în tapas.

Zaragoza, un oraş de peste 650.000 de locuitori îşi datorează imaginea reconstrucţiei masive din secolul al XIX-lea, după ce fusese devastat de trupele lui Napoleon. Istoria oraşului a început pe vremea romanilor care l-au denumit Cesaraugusta. Rămăşiţe ale acelor timpuri sunt Forumul Roman, aflat în faţa Catedralei La Seo şi părţi ale unui zid din secolul al III-lea, pe Avenida César Augusto. Umătoarea etapă a început în 714, când Zaragoza a fost cucerită de mauri, care au rămas au rămas aici timp de patru secole. În această perioadă, oraşul a înflorit şi a devenit centru cultural, al cărui cel mai de seamă exponent este frumosul palat Aljafería, care se află la 3 km vest de cartierul vechi. Basilica de Nuestra Señora del Pilar este un adevărat amestec de stiluri şi materiale. De vizitat este şi Aquariumul despre care se spune că ar fi cel mai mare din Europa.

Fermecătorul orăşel Daroca se ascunde de traficul zgomotos la sud-veste de Zaragoza, iar rămăşiţele sale maure sunt încă foarte vizibile. Aşezarea are un trecut ilustru, exemplu al acestuia fiind ruinele castelului, o fortăreaţă maură construită în secolul al XI-lea, din care a rămas turnul de veghe Torre del Homenaje.

La nord vest de Zaragoza este Tarazona, reşedinţa medievală a regilor Aragónului. Între secolele al XIII-lea şi al XVI-lea, în Tarazona au înflorit meşteşugurile maure, iar numeroase clopotniţe se ridică în aşezarea aflată pe vârful unui deal deasupra Rio Queiles. Dintre acestea, cea a Bisericii La Magdalena este remarcabilă.

Principalul oraş din sudul Aragónului este Teruel, care are propria versiune a turnurilor maure, de formă pătrată, decorate cu ceramică smălţuită de culoare verde şi alb. Teruel se află pe un platou înalt şi gruparea sa armonioasă de clădiri este vizibilă de la kilometri depărtare. Teruel are cinci turnuri mudejar, dintre care patru se află lângă biserici la fel de excepţionale. Cele mai impresionante sunt Torre de San Martín, din secolul al XIII-lea şi Torre del Salvador, amândouă ridicându-se maiestuoase deasupra unor străzi, lăsând acces prin pasajul arcuit de la bază. Torre de San Pedro, se ridică deasupra mausoleului celebrilor îndrăgostiţi din Teruel, Diego de Marcilla şi Isabel de Segura, Romeo şi Julieta Aragónului. Trista lor poveste începe la întoarcerea lui Diego din peregrinările sale în căutarea norocului, când o găseşte pe Isabela măritată cu forţa şi moare de inimă rea. La înmormântarea sa, moare şi Isabela, imediat după ce l-a sărutat.

Huesca, denumit Osca de către romani, Wasqa de arabi şi Vesca sau Huesca în dialectul iberic local, oraşul a atins apogeul în Evul Mediu, când a fost reşedinţă a curţii regale. Oraşul vechi se află în centru, pe un deal. În 1354, Huesca avea propria universitate, foarte influentă în acele vremuri. Un interes deosebit stârneşte cea mai veche biserică din localitate, San Pedro El Viejo, o adevărată minune a stilului romanic, a cărei construcţia a început în anul 1116.

Aflat la umbra Pirineilor, la o altitudine de 820 m, dinamicul orăşel Jaca este prima destinaţie din Aragón pentru amatorii de schi şi se laudă cu numeroase baruri, hoteluri şi restaurante. Dacă vii dinspre sud, vei observa o schimbare a stilului arhitectonic, cu interioare din lemn,în stilul cabanelor elveţiene, şi case cu frontoane înalte. Jaca este bine organizată pentru activităţi în aer liber, oferind excursii montane cu ghid, echipamente se vânătoare şi pescuit şi transport cu autobuzul până în staţiunile de schi.


Sursa FOTO