Andaluzia şi Murcia

Ritmurile de flamenco şi ecourile maurilor te însoţesc prin vastele teritorii ale Andaluziei. Sevilla, Córdoba şi Granada reprezintă o sinteză a trecutului, în timp de coasta atrage milioane de iubitori ai soarelui. O sierra abruptă şi sălbatică, văi înverzite, hectare de livezi de măslini, vârfuri înzăpezite, albastrul Mării Mediterane, sate colinare uluitoare
şi un şir de castele maure şi de conace renascentiste – acestea sunt ingredientele seducătoare ale vastelor întinderi andaluze. Împreună cu vecina sa Murcia, se întinde pe 98.583 km², de la graniţa cu Portugalia până la Oceanul Atlantic, de la vârfurile din Sierra Nevada până la peisajele selenare ale sudului Spaniei şi Marea Mediterană. Capătul cel mai sudic al Andaluziei este un teritoriu african de circa 14 km, aşa că nu e deloc surprinzător că istoria, clima şi topografia au atât de multe influenţe africane.

Sevilla este un oraş de 700.000 de locuitori extrovertiţi care o ţin numai în coride, flamenco, procesiuni, fieste şi tapas. Centrul oraşului alcătuieşte un mozaic de scene, cu pieţe una mai frumoasă ca alta, biserici baroce viu colorate şi portocali. Istoria Sevillei începe cu romanii. Întinsele ruine de la Itálica, unde s-au născut împăraţii Adrian şi Traian se află la 10 km nord-vest. Dintre ruinele cetăţii Hispalis, aşezarea romană de pe teritoriul Sevillei de azi, fac parte apeductul, coloanele şi statuile lui Hercule şi Julius Caesar de pe Alameda. Hercule a fost întemeietorul legendar al Sevillei, dar Julius Caesar a fost adevăratul ei întemeietor. Barrio de Santa Cruz s-a dezvoltat pornind de la un cartier evreiesc, datând din 1248, când Sevilla a fost preluată de mauri, şi a rămas astfel până în 1492, când evreii au fost izgoniţi din Spania. Astăzi Santa Cruz este un cartier rezidenţial foarte râvnit, aşa cum a fost încă din secolul al XVII-lea, fiind totodată foarte atrăgător pentru vizitatori. Poţi face o plimbare încântătoare, trecând prin patiourile pline de flori, în special pe Callejón del Agua. Mergi apoi în Plaza Santa Cruz, între această piaţă şi catedrală se află Hospital de los Venerables, construit ca azil pentru preoţi, acum găzduind concerte şi expoziţii. Reales Alcázáres, unul dintre cele mai vechi palate regale din Europa, înfăţişând o complexă asociere de tehnici maure şi simboluri catolice, este exemplul suprem de arhitectură mudejară, fiind încă în uzul regelui Spaniei. Traversează grădinile pentru a ajunge la Palacio de Calos V, şi mai departe la minunatele Jardines del Alcázar. Admiră Palacio de San Telmo, construit în 1734 ca fiind prima şcoală nautică din lume, apoi palatul ducilor de Montpensier, acum sediul guvernului andaluz. Un alt exemplu impresionant de arhitectură mudejară este interesanta Casa de Pilatos, situată la nord-est de Alcázar. Construită în secolele al XV-lea şi al XVI-lea de către marchizii de Tarifa, s-a crezut în mod eronat că este o copie a vilei lui Pilat din Pont, de unde şi numele său.

Jerez de la Frontera, la numai 100 km nord de Sevilla, un orăşel plin de viaţă cu propriile sale „raison d’être: sherry, flamenco şi cai. Nu mai puţin de nouă bodegas de sherry sunt deschise vizitelor, Şcoala Regală Andaluză de Artă Ecvestră este renumită în toată lumea pentru spectacolele sale cu cai, iar două cartiere de ţigani, San Miguel şi Bulería, perpetuează tradiţiile legendarei dansatoare de flamenco Lora Flores, născută la Jerez. De văzut: palatul baroc Villavicencia, unde dintr-o cameră obscură poţi avea o vedere perfectă asupra oraşului; Palacio Atalaya, care adăposteşte un muzeu al ceasului, Museo de Relojes, unde 302 ceasuri din veacurile XVII-XIX, provenind din Italia, Austria, Franţa şi Anglia sună la unison la fiecare amiază. Catedrala este o combinaţie impunătoare de stiluri baroce. Parque Nacional de Doñana aflat la numai 22 km nord-vest de Jerez este cel mai mare parc naţional din Spania (500 km²). Aici pot fi făcute tururi cu vaporul, cu jeepul, pe jos sau călare.

Cádiz este aşezat pe o limbă îngustă de pământ ce se curbează spre nord, transformându-se în Costa del Luz – coasta luminii. De-a lungul veacurilor, acest loc a fost populat de fenicieni, greci, romani, vizigoţi şi arabi. Fenicienii au întemeiat oraşul în jurul anilor 1100 î.e.n., fapt care face din Cádiz cel mai vechi oraş din Europa. Apogeul său a venit în secolul al XVIII, când portul Sevilla pe râul Guadalquivir s-a înnămolit, iar Cádiz a devenit principalul port comercial între Spania şi Lumea Nouă. Cádiz are puţine monumente mari, dar este un loc de popas relaxant, unde tradiţiile sunt încă puternice. Meşterii fac mobilă de lemn sculptat şi rame baroce poleite, cafenelele au aliniate sticle cu ulei de măsline pentru a-l picura peste pâinea prăjită de la micul dejun, iar în partea veche a oraşului o reţea de alei înguste poartă izul stilului urbanistic arab, în special în Barrio de la Viña, o zonă excelentă pentru flamenco şi pentru restaurantele cu fructe de mare. Cea mai vizibilă dintre bisericile din Cádiz este catedrala, a cărei cupolă cu plăci de ceramică se înalţă peste Plaza de la Catedral. Un loc care nu trebuie ratat este Museo de Cádiz cu impresionanta sa colecţie arheologică şi de arte frumoase. Muzeul domină ampla şi umbroasa Plaza de la Mina, plină de ficuşi bătrâni de sute de ani. Adormit mare parte a anului, Cádiz se trezeşte în februarie pentru Carnaval.

Ronda se întinde pe nişte chei cu o înălţime de 100 m până la râul Guadalevín. Dincolo de chei, cunoscute ca El Tajo, se întinte Puente Nuevo sau „Podul Nou”, ce face legătura între partea veche şi cea nouă a oraşului – „nou” fiind un termen relativ relativ, întrucât acest cartier datează din secolul al XVIII-lea. Ronda este un oraş popular, multe servicii pentru vizitatori, printre care numeroase magazine de antichităţi. Pieţele retrase şi străzile pavate ale Rondei Vechi emană un farmec aparte. Una dintre cele mai frumoase şi mai intime clădiri este Palacio de Mondragón, construit în 1314 ca reşedinţă a regelui maur Abb el Malik, găzduind în prezent un mic muzeu. La câţiva paşi de palat se găseşte Parque Duquesa de Parcent, un superb parc dominat de biserica Santa María la Mayor, construită pe locul unei moschei şi clădirea primăriei în stil renascentist. În sud se află o parte din meterezele arabe cu o dublă poartă, Puerta de Almocabar (maură) şi Puerta de Carlos V (renascentistă). În capătul dealului de est sunt restaurantele Baños Árabes (băile arabe), iar dacă mergi spre ele pe Calle Santo Domingo, treci pe lângă frumoasa faţadă a Palacio del Marqués de Salvatierra. În oraşul nou, nu rata Plaza de Toros, unde toreadorii şi matadorii îşi încearcă norocul împotriva taurilor încă din 1785.

Antequera este oraşul din inima geografică a Andaluziei, care pretinde are cel mai mare număr de biserici din Spania. Oraşul este situat într-un loc extraordinar de frumos, având în sud spectaculoasa formaţiune stâncoasă de la El Torcal. Având în vârf Alcazaba sau castelul maur, casele albe din Antequera se împrăştie spre poalele dealului, printre acoperişurile lor de ardezie ivindu-se cele 30 de turle bisericeşti. Cea pe care trebuie s-o vezi este Biserica El Carmen, cu picturile sale murale delicate, datând din secolele XVI-XVII., statui policorme, tavan mudejar încasetat şi, mai presus de toate, un altar central sculptat cu măiestrie, una dintre cele mai frumoase opere baroce din Andaluzia. Urcă dealul pe sub Arco de los Gigantes, din veacul al XVI-lea, către Colegiata de Santa María, un exemplu timpuriu de arhitectură renascentistă andaluză, având un tavan mudejar impresionant. De aici poţi urca prin frumoasele grădini de la Alcazaba spre turnul Torre del Homenaje pentru a admira panorama deosebită.

Málaga, un oraş de peste jumătate de milion de locuitori are o atmosferă şi o viaţă proprie, iar locuitorii săi sunt cunoscuţi pentru exuberanţa lor, care atinge apogeul în timpul Feria din august. Portul a fost frecventat de fenicieni, romani şi mauri, cargouri şi feriboturi încă acostează aici, dar cuvântul cheie pentru Malága este Picasso. Aşezată în vârful dealului din centrul oraşului, Alcazaba a aparţinut maurilor, numeroasele sale turnuri şi ziduri înconjoară fostul palat, acum Museo Argueológico. Mai jos, teatrul roman, loc de desfăşurare a concertelor din timpul verii. Castelul Gibralfaro, datând din veacul al XIV-lea, oferă splendite privelişti asupra oraşului şi portului. O mare parte dintre atracţiile oraşuluise găsesc în zonele răcoroase de plimbare, de la Paseo Marítimo, de lângă plajă până la luxuriantele grădini, cu bănci din ceramică şi heleşteul cu raţe din Paseo del Parque, ce duce la umbroasa Alameda. Museo Picasso, un omagiu adus fiului acestui oraş, este găzduit de o frumoasă construcţie renascentistă.

Situată uşor în afara rutei turistice dintre Sierra Morena în partea de nord şi câmpiile agricole din Campiña în sud, Córdoba are ceva special. O pleiadă de magazine de suvenire înconjoară Mezquita. Păşeşte pe aleile şerpuitoare şi pătrunde pe străzile lăturalnice şi vei găsi adevăratul spirit aş vieţii andaluze. Romanii au întemeiat oraşul în anul 169 î.e.n., dar abia sub dominaţia maură Córdoba a atins apogeul. Bijuteriei din coroana Córdobei i se spune în continuare după denumirea sa arabă, Mezquita (moschee), în ciuda extraordinarei intruziuni a catedralei catolice din mijlocul ei. Este singura moschee rămasă din Spania medievală şi una dintre cele mai mari din lume. Marea Mezquita înconjurată de ziduri acoperă 24.000 m². Construcţia a început în anul 785, a fost extinsă în 848 şi 961 şi apoi aproape dublată ca mărime în 987. Prima privelişte este de la Puerta del Pérdon, o imensă poartă situată lângă clopotniţa care încorporează vechiul minaret. În faţă este frumosul Patio de los Naranjos, presărat cu portocali care în luna aprilie când înfloresc împrăştie un parfum de neuitat.

În secolul al XIX-lea, imaginea Granadei drept chintesenţă a oraşului oriental a plutit pentru prima dată în imaginaţia occidentalilor, în parte, graţie scriitorului american Washington Irving cu ale sale „Tales of the Alhambra” (Povestiri din Alhambra), care au inspirat o succesiune de scriitori şi artişti să încerce să surprindă minunile Palatului Alhambra din Granada. Astăzi Alhambra este obiectivul numărul unu pentru vizitatorii Spaniei. Restul Granadei este la fel de bogat în monumente şi oferă un program cultural dinamic. În spatele oraşului se conturează crestele înzăpezite ale Sierra Nevada, dând naştere unei atmosfere eterice. Vizitând Granada ai face bine să împarţi obiectivele pe trei zone: în primul rând, Alhambra, apoi aleile în pantă şi numai bune de hoinărit ale Albaicinului de vizavi, presărat cu restaurante şi care oferă uluitoare privelişti, iar pe final, „oraşul nou” unde bate inima modernei Granada, cu magazine, bulevarde elegante şi mulţimea de obiective istorice. O a patra zonă posibilă ar fi Sacromonte, cartierul ţiganilor care locuiesc în grote, în partea de nord pe dealurile de la Albaicín. Gran Via de Colón este artera principală ce străbate centrul Granadei. Inima oraşului este Plaza Isabel la Católica, o piaţetă cu numeroase obiective turistice, printre care catedrala, o capodoperă renascentistă, începută în 1528 şi finalizată abia în anul 1667.

Văzut de pe meterezele imensei Alcazaba, oraşul Almería seamănă cu Africa de Nord, pe fundalul unui deşert gălbui, având o amestecătură de case cu acoperişul plat şi blocuri înalte de locuinţe. Din port, feribotul pleacă regulat spre Melilla, una dintre posesiunile spaniole de pe teritoriul marocan. Absoarbe atmosfera mării în Parque Nicolás Salmerón, plin de palmieri, fântâni şi grădini. Marocanii îmbrăcaţi în tradiţionalele djellabas (robe largi) vin aici pentru a sorbi ceai de mentă. Nu rata Alcazaba (cetatea arabă) care domină oraşul cu zidurile şi turnurile sale crenelate, construită în anul 955 pentru a încorona cel mai prosper port musulman din Spania, a fost recucerită de spanioli în 1490. Urcă în Torre de Pólvora şi admiră Murall de la Hoya, un zid fortificat adâncit în vale.

Este uşor să treci cu vederea mica şi autonoma comunitate din Murcia, situată între vasta Andaluzie şi regiunea de coastă din Valencia, dar ea prezintă numeroase puncte de atracţie. În partea de nord se întinde prolifica zonă viticolă Jumilla. În sudul cel arid se află atrăgătorul şi vechiul oraş comercial Lorca. Perla este La Manga del Mar Menor, o zonă costieră mai degrabă plată, dar supradezvoltată, un adevărat paradis de vacanţă.

În inima cartierului vechi, pietonal, din oraşul Murcia se află Catedral de Murcia, remarcabilă pentru generoasa Capilla de los Vélez, în stil plateresc şi pentru exponatele de pictură gotică. La norg, mergând pe Calle Trapería, ajungi la Casino, acum parţial restaurant. În partea de vest se află principala stradă comercială din Murcia, Gran Vía Escultor Salzillo, numită după sculptorul murcian Francisco Salzillo (1707-1783).

La 55 km sud-est de Murcia este portul Cartagena, numit după după cartaginezii din Africa de Nord care l-au cucerit în anul 223 î.e.n. fortificaţiile lor încă domină această bază navala, cea mai mare a Spaniei. Submarinul în miniatură expus în centrul cartierului vechi este un prototip timpuriu conceput în 1888 de Isaac Peral. Museo Nacional de Arqueológia Marítima, expune artefacte punice (cartagineze), feniciene şi romane, colectate de pe fundul mării, precum şi modele de ambarcaţiuni.

Lorca te întâmpină cu Antiguo Convento de la Merced, una dintre frumoasele clădiri baroce ale oraşului. De aici îndreaptă-te spre Plaza de España, dominată de Colegiata de San Patricio, construită între 1534-1780 şi având faţada vestică plină de heruvimi. Mai jos este Casa de los Guevara, cel mai impresionant exemplu de arhitectură locală barocă din Lorca.

Sursa FOTO