miercuri, 17 iulie 2013

Estul Spaniei

Spania regiunea estica
Prospera coastă de est a Spaniei – a Cataluniei şi Valenciei – te va încânta cu plaje fără sfârşit, sierra pustii, vestigii romane în Tarragona şi al treilea oraş important în Spania, Valencia. Portocale zemoase, feluri originale de mâncare şi spumantul cava (alb sau rose), echivalentul spaniol al şampaniei, reprezintă tentantele
promisiuni ale acestei regiuni. De la Pirineii aflaţi la frontiera cu Franţa, în sud, spre staţiunile de pe Costa Blanca se întinde un vast teritoriu cu o singură particularitate evidentă, limba catalană. Mai puţin evident, dar la fel de puternic este stângismul republican, avându-şi rădăcinile în cele patru decenii ale guvernării lui Franco. Peisajul Spaniei de Est variază de la friguroasele sate din Pirinei, unde caprele rătăcesc ici şi colo, la plajele cu nisip afânat, de la sierrele aspre la văile pline de migdali şi lămâi. Într-o singură zi poţi experimenta schimbări bruşte de temperatură, dar aproape peste tot, cu unele excepţii, poţi vedea o prosperitate în creştere.

Alături de Madrid şi Euskadi (Ţara Bascilor), Catalonia (Cataluña) are o economie dinamică şi s-a menţinut mult timp prin forţe proprii, fiind cea mai avangardistă zonă. Catalonia are multe şi diverse puncte de interes, de la gastronomie la istorie, de la vin la designul contemporan şi de la vulcani la plajele scăldate de soare şi pârtiile de schi. Atracţiile principale sunt mănăstirile istorice din văile Pirineilor şi din sierrele de pe coastă, spectaculoasele ruine romane din Empuries, Tarragona şi Girona, cel mai plăcut oraş din Catalunia, care aduce mult cu Barcelona (despre care am vorbit într-un articol anterior).

Costa Brava se întinde de la frontiera cu Franţa la Portbou şi până la sud de Blanes, pe o porţiune de 200 km de coastă aspră, peşteri şi plaje care şi-au păstrat frumuseţea, în ciuda dezvoltărilor imobiliare intense din anii 1960 şi 1970. Dali, Picasso, Chagall şi Man Ray s-au numărat printre artiştii captivaţi de satele de pescari de pe coastă şi cerul limpede. Principale atracţii ale Costei Brava sunt satele medievale Pals şi Peratallada, rezervaţia naturală de la Les Medes (insule la care se ajunge cu o ambarcaţiune cu fund de sticlă din L’Estartit) şi în sud pitoreasca localitate „apărată de ziduri” Tossa del Mar. Empúries (Ampurias) se ridică pe locul unei foste aşezări greceşti şi apoi romane, foarte influentă în această zonă pentru mai mult de şapte secole, începând cu anii 600 î.e.n. Aici te poţi plimba printre ruinele greceşti şi romane din parc, admira mozaicurile vilelor şi apoi urmăreşte spectacolul audio vizual de la Museu Arqueológia pentru a afla despre lunga istorie a Cataluniei. Una dintre cele mai populare localităţi de pe coastă este Cadaqués, care, spre deosebire de celelalte staţiuni mai comerciale, are o atmosferă distinctă, învechită. Acest sat de pescari cu locuinţe văruite se adăposteşte într-un golfuleţ la capătul unui drum sinuos ce trece peste promontoriu şi prin rezervaţia naturală de la Cap de Creus. Aici vei găsi fascinanta casă memorială Salvador Dalí, iar pe deal, Casa-Museu Salvador Dalí. O staţiune exclusivistă este Begur, la 50 km de Girona. Dominată de un castel în ruină şi fiind la poalele unor dealuri împădurite, se întinde la câteva mile depărtare de golfuri idilice cu nisip fin şi ape cristaline. De aici şi până la farul din Llafranc se întinde probabil cea mai frumoasă porţiune a Costa Brava.

Vechiul şi fermecătorul oraş Girona (Gerona) poate fi considerat o mini-Barcelona, cu faleza sa riverană înlocuind faleza capitalei catalane. Are chiar şi un echivalent a lui Gaudí, în persoana contemporanului său Rafael Maso, ale cărui clădiri „modernista” sunt presărate prin centru oraşului. Ibericii au construit Girona ca fortăreaţă militară la confluenţa râurilor Ter şi Onyar. Unul dintre cele mai bune locuri de unde poţi admira oraşul este la Pont de Peixateries Velles, construit în 1877 de compania lui Gustav Eiffel. Pe istoricul mal estic, mergi spre punctul central, Rambla de la Libertat, unde sâmbăta se ţine o piaţă de flori, înţesată de cafenele şi buticuri. De aici, un drum care urcă uşor duce spre inima Gironei medievale, culminând cu zidurile romane şi punctul cel mai înalt, medievalul Torre Gironella, de unde ai vederi panoramice şi poţi face o plimbare pe metereze. Ocoleşte zidurile şi vei ajunge la magnifica Poartă Romană de Nord, ce se deschide spre o mare esplanadă, Plaça de la Catedral, în faţa celor 90 de trepte ce duc la Catedrala a cărei faţadă barocă ascunde un interior gotic. Muzeul Tresor Capitular expune Tapiseria Creaţiei, o capodoperă de artă romanică, alături de obiecte de cult, sculpturi şi manuscrise – printre care Codex del Beatus. Cea mai recentă bijuterie a Gironei se află în cartierul evreiesc, El Call, Bonastruc Ça Porta, un centru de studii şi muzeu. A fost reconstruit pe locul unei sinagogi şi numit după Nahmánides sau Bonastruc de Porta, un rabin din secolul al XIII-lea care simboliza importanţa şcolii gironeze în Cabala (iudaismul mistic). O ultimă privire asupra trecutului ilustru al Gironei o poţi arunca în Pujada de Sant Domenec la Palau dels Agullana. Neobişnuita arcadă oblică a acestei reşedinţe din sec. al XIV – al XVII flanchează o scară pitorească, fiind unul dintre cele mai fotografiate puncte din oraş.

Regiunea Pirineilor (Pirineos) Cataluniei este mult mai dezvoltată şi mai prosperă decât semenele sale din Aragón şi Navarra, dar poţi încă întâlni sate medievale fortificate, mănăstiri şi schituri izolate, cirezi şi turme păscând pe pajişti. Departe, spre vest, se înalţă cel mai înalt vârf – Aneto (3.408 m) – şi, la 230 km spre est, ultimul pisc se pierde în răcoroasa Mediterană, la Portbou, în apropierea graniţei cu Franţa. Parcul naţional - Parque Nacional d’Aigüestortes se întinde pe 14.000 ha şi este o destinaţie perfectă pentru drumeţii montane. Parcul, al cărui nume înseamnă „meandrele apelor”, este un munte cu lacuri glaciale şi torente repezi, cu piscuri de granit şi versanţi acoperiţi de păduri de pin şi brad. Unul dintre cele mai populare locuri este Estany de Sant Maurici (estany, însemnând lac). Cea mai interesantă zonă din estul Pirineilor este este reginea Ripollès, unde piscurile de 3000 m domină două văi, Camprodon şi Ribes. Punctul de acces este Ripoll, un oraş liniştit aflat la confluenţa a două râuri, pe care merită să-l vizitezi pentru mănăstirile sale în stil romanic. Monestir de Santa Maria, un loc important în istoria Cataluniei, ctitorită în 880 de Guifré „Părosul”, primul conte de Barcelona, mănăstirea a găzduit panteonul regal până când atenţia s-a îndreptat spre Barcelona în 1162.

Desemnat „cel mai plăcut loc pentru a te odihni” de poetul roman Virgiliu, Tarragona are în prezent peste 100.000 de locuitori. Cel mai adând port al Spaniei şi cel mai productiv port de pescuit din Catalonia i-a atras iniţial pe romani, în veacul al III-lea î.e.n. Trei secole mai târziu, acest oraş, cunoscut de romani ca Tarraco, devine capitale vastei regiuni imperiale Hispania Tarraconensis. Este un oraş provincial, care nu a cunoscut febra proiectelor arhitecturale precun Barcelona sau Girona, dar a fost inclus în anul 2000 în Patrimoniul UNESCO. Pentru a avea o imagine de ansamblu, mergi la Pretori (Praetorium), un turn de piatră şi fost palat al conţilor de Barcelona, care se ridică lângă Circul Roman, la baza Rambla Vella.

Valencia, regat al portocalelor şi regina levantului, are o coastă zimţată, dealuri şi huerta în interior, câmpii despre care se spune că ar avea cel mai fertil pământ din Europa. Contrar aşteptărilor, regiunea nu se remarcă cu nimic deosebit în ceea ce priveşte peisajul. Poţi admira nesfârşitele livezi terasate de portocali, lămâi şi piersici, iar lanurile de orez se întind pretutindeni. Orezul îşi va fi servit sub diverse forme: paella se întâlneşte peste tot, dar vei cunoaşte şi o rudă a faimosului risotto italian. Pentru iubitorii litoralului, Costa Blanca are locuri interesante la Dénia, Xàbia (Jávea) şi Calp (Calpe). Mai presus de toate însă este capitala, Valencia, unde clădirile în stil baroc şi renascentist stau mărturie a îndelungatei istorii a regiunii.

Al treilea oraş ca mărime al Spaniei, Valencia nu este ademenitoare la prima vedere, dar climatul însorit, restaurantele excelente, viaţa de noapte, o transformă într-un oraş dinamic. Bulevarde largi, mărginite de de magazine deosebite şi de palmieri te conduc spre zona recent amenajată de pe ţărm. După apus, monumentele superbe sunt iluminate, creând o atmosferă specială, iar cluburile şi barurile de noapte prin viaţă. Istoria Valenciei se întinde de la greci, cartaginezi, romani, vizigoţi şi până în 714, la arabi. Legendarul El Cid a cucerit oraşul în 1094, dar acesta a intrat din nou în stăpânirea maurilor (Almoravizii) până a fost cucerit de regele Jaime I de Aragón în 1238. Un edificiu modern impresionant este Palau de la Música y Congresos, o clădire cu faţada de sticlă ce adăposteşte un centru de congrese proiectat de arhitectul britanic Norman Foster. Monumentele istorice se află aproape unele de altele, în zona odinioară închisă între zidurile cetăţii. La nord, Jardines del Turia, dispuse pe vechiul traseu al râului oferă o binevenită explozie de verdeată. În centrul vechi, catedrala gotică este flancată de El Miguelete, o clopotniţă octogonală. Principala atracţie în catedrală este Capilla del Santo Cáliz, o flamboiantă gotică cu un superb altar din alabastru, sculptat cu scene biblice de sculptorul florentin Guiliano Poggibonsi. În faţa catedralei, dominând Plaza de la Reina, nu poţi rata clopotniţa barocă Santa Catalina, iar la nord, pe Calle Santa Ana, se află Palacio Benicarló, o uimitoare structură gotică de două etaje cu arcade, care a fost odată reşedinţa ducilor de Gandia, acum fiind sediul Parlamentului valencian. Mergi la Palacio de Marqués de Dos Aguas, o clădire inedită care seamănă cu un tort de nuntă, având cea mai decorată faţadă din Spania şi care în prezent găzduieşte muzeul naţional de ceramică, Museo Nacional de Cerámica. Gara din Valencia, Estación del Norte este o comoară artistică din mai multe puncte de vedere – un exemplu minunat de folosire a azulejos (ţiglelor) şi a tâmplăriei decorative într-o clădire pur funcţională, construită între 1910-1917, o perioadă a creativităţii debordante care a dat şi piaţa centrală, Mercado Central, o construcţie în stil „modernista”. În anii 1980, averea culturală a Valenciei s-a îmbogăţit cu Instituto Valenciano de Arte Moderno (IVAM). Principala colecţie de artă a oraşului se găseşte la Museo de Bellas Artes, la capătul vechiului curs al râului. Această importantă colecţie cuprinde tablouri ale primilor artişti valencieni, trecând prin Renaştere şi ajungând în secolul al XX-lea: Juan de Juanes, Francisco Ribalta, Hieronymus Bosch, Ribera, Van Dyck, Murillo, Goya şi Velásquez. Grădinile din vecinătate, Jardines del Real, sunt un bun loc de relaxare, având o grădină zoologică, sculpturi şi fântâni. Nu rata formele futuriste ale Ciudad de las Artes y las Ciencias (oraşul artelor şi ştiinţei), construit după planurile arhitecţilor Santiago Calatrava şi Félix Candela.

La jumătatea distanţei dintre Valencia şi Alicante, Costa Blanca are un peisaj natural spectaculos. Munţii se ivesc la câţiva kilomeri depărtare, iar climatul temperat favorizează dezvoltarea unei vegetaţii bogate. Multe plaje sunt pline de hoteluri ameţitor de înalte. Calp (Calpe) are clădiri foarte înalte, dar şi un golf larg în spatele căruia se ridică sierra, precum şi o plajă nisipoasă, un port pescăresc şi vârful Peñon de Ifach, care se ridică la 332 m deasupra Mediteranei. La nord de Calp se găseşte populara staţiune litorală Moraira, însă mai pitorească este Xàbia (Jávea), aflată în partea de nord a peninsulei. Dénia este o altă zonă populară de relaxare pentru nord-europeni. Trecutul său faimos, grec şi roman, este ilustrat la Museo Arqueológico şi de castelul maur.

Întinzându-se în jurul unui golf imens, Alacant (Alicante) este un oraş-port înfloritor, în continuă expansiune, cu un magnific castel şi câteva alte locuri istorice. Poţi petrece câteva ore explorând străduţele oraşului vechi, ce prin viaţă întreaga noapte, vinerea şi sâmbăta, iar apoi mergi pe una dintre plaje. În oraşul vechi, chiar în spatele portului pentru ambarcaţiuni de agrement şi chiar sub castel, admiră clădirea Ayuntamiento, din secolul al XVIII-lea, cu frumoasa sa faţadă barocă. De aici, fă o plimbare spre sud de-a lungul Explanada de España, cu maiestuoşii copaci banyan, treci de port şi ajungi la Lonja del Pescado, fostă piaţă de peşte, proiectată în stil modernista neo-mudejar este acum folosită pentru expoziţii temporare. Pentru imagini de vis, ia liftul spre Castillo de Santa Bárbara, o fortăreaţă construită iniţial de cartaginezi.


Sursa FOTO

5 comentarii:

  1. Pacat ca nu te apuci sa scrii carti de calatorie, fie ele si virtuale . Cred ca ai avea mare succes !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Păi, uite deja m-am apucat ;) Da' zic eu că ar fi o idee mult mai comercială să mă apuc de redactat o carte de bucate... ştiu câteva reţete, restul le mai iau d ici şi colo cu mici modificări, ca să pară originale. :)))

      Ștergere
    2. Cam inghesuiala la cartile de bucate, nu crezi ? :)

      Ștergere
    3. Cam inghesuiala peste tot, dar daca o faci bine, nu vad de ce nu ai persevera.

      Ștergere
    4. Este înghesuială, nu zic, dar ăsta e un semn că lumea trebuie să mănânce ceva... acum io nu ofer garanţii că după ce gustă reţete mele mai au nevoie vreodată de păpică... :)))
      Glumesc. N-am nici cea mai mică intenţie să transform o activitate de timp liber într-un comercială, mult prea stresant şi nuci nu cred că mi s-ar potrivi.

      Ștergere