miercuri, 10 iulie 2013

Şi istoria ştie de glumă

După ce am călătorit de-a lungul şi de-a latul Franţei, mă gândem să vă iau de azi începând (după ziua de pauză dedicată istoriei, puţin mai altfel, de ieri) într-o excursie pe meleagurile Spaniei. M-am răzgândit, teritoriul Spaniei este cam la fel de întins ca şi cel francez, o zi în plus de odihnă fiind chiar indicată. Continuăm aşadar cu (ce altceva decât) istorie, dar nu orice fel de istorie,
se-nţelege una distractivă, căci nu-i aşa, până şi istoria ştie de glumă.
  • Abatele Terraz (1715-1778), controlor de finanţe pe timpul regelui Ludovic al XV-lea, ţinea la intrarea casei sale un papagal care striga într-una: „Hoţii! Hoţii!”. Într-o zi un cetăţean mai glumeţ ar fi făcut următoarea remarcă: „ După cum se vede, papagalul acesta are obiceiul să anunţe sosirea stăpânului”.

  • Jean Cocteau (1889-1963), supranumit "copilul teribil al literaturii franceze", făcea parte dintre "nemuritorii" Academiei. La un dineu, la care era îmbrăcat cu ţinuta tradiţională de academician, se afla lângă un general american. Acesta după ce i-a cercetat atent fracul verde cu broderii aurii, sabia şi bicornul, l-a întrebat: – Artilerie? – Nu, „geniu”... a răspuns Cocteau.

  • Scriitorul francez Bernard le Bovier de Fontenelle (1657-1757), un ipohondru notoriu, s-a îmbolnăvit cu adevărat când era aproape de centenar, dar a refuzat să facă apel la vreun medic, spunând: „De ce să vină medicul, ar fi culmea să mor sănătos după ce am trăit toată viaţa bolnav”.

  • Fiind decorat de către regele franţei Henric al IV-lea (1589-1610) un nobil se adresează acestuia conform obiceiului: – Domine, non sum dignus (Doamne nu sunt vrednic). Răspunsul deloc formal al regelui probabil că l-a uimit, dacă nu chiar întristat pe cavaler: – Ştiu, ştiu, dar m-a rugat nepotul meu.

  • Istoricul francez Françoise de Mezeray (1610-1683) nutrea o ură înverşunată împotriva cămătarilor. La moartea sa, lângă testament, s-a găsit un ludovic de aur pus într-o cutiuţă, iar alături un bilet cu următoarea însemnare: „De peste 30 de ani păstrez acest ludovic, destinat închirierii unei ferestre în Place de Gréve, în ziua când va fi spânzurat un cămătar”.

  • Talleyrand a fost o vreme şi ambasador al Franţei în Anglia. Într-o zi s-a întâlnit cu un veteran al bătăliei de la Waterloo, care purta cu mândrie o medalie comemorativă bătută în amintirea victoriei armatei engleze asupra armatei lui Napoleon. – Spune-mi, - îl întrebă Talleyrand -, de ce porţi acest obiect vechi, care abia valorează câţiva bănuţi?Într-adevăr, - răspunse veteranul -, pe noi englezii această medalie ne-a costat doar câţiva bănuţi. Însă francezii au pierdut pentru ea un napoleon întreg.

  • Cunoscutul scriitor american Mark Twain primea nenumărate scrisori de la admiratori care necunoscându-i adresa se mărgineau să scrie doar numele destinatarului. Un admirator mai original, i-a scris pe adresa: Mark Twain, naiba ştie unde. Scrisoarea fost primită de scriitor, care chiar a răspuns cu un text lapidar: Uite c-a ştiut!

  • Scriitorul Anton Bacalbaşa, părintele literar al aprigului şi totodată ridicolului „Moş Teacă”, a fost invitat într-o seară la o petrecere. Printre invitaţi se afla şi un general, care tocmai citise volumul de schiţe satirice în care Bacalbaşa demască tarele vieţii cazone. Fără să-l recunoască, generalul indignat ameninţa că-l va chema pe autor în faţa justiţiei pentru injurii aduse corpului ofiţeresc. Bacalbaşa a intervenit, replicând spiritual: – Lăsaţi-l d-le general, cine ştie ce amărât o fi şi scriitorul acesta. Nu vedeţi? Până şi numele este vai de capul lui, ba cal, ba şa.

  • Regele Cyrus al Persiei a fost informat că o precupeaţă l-a vorbit de rău. – Precupeaţa să mulţumească cerului – a răspuns regele – că nu are armată, altfel, ar fi trebuit să-i declar război.


Sursa: revista Magazin Istoric nr. 2(83), 3(84), 5(86), februarie, martie, mai 1974

13 comentarii:

  1. O mica pauza pentru a ne trage sufletul, mai ales cand se anunta drum lung, e intotdeauna binevenita. :D Cred ca Spania mi-e mai draga decat Franta, din simplul motiv ca am vizitat-o candva, iar Andaluzia este visul meu absolut in materie de turism. :P

    Haioase vorbele de duh selectate pentru azi. O mentiune speciala pentru Abatele Terraz si pentru ipohondrul notoriu, Bernard de Fontenelle. :) Le-am citit cu zambetul pe buze, cred ca articolul tau si-a atins scopul. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Nice! :)
      Bucuros să aflu că scurtele anecdote cu iz istoric au avut darul de a te binedispune (asta dacă nu cumva au făcut-o deja condiţiile meteo :D). Nu ştiu cum e vremea la tine, dar la mine e mohorâtă (plouă mărunt), temperatura este însă perfectă ;)

      Stiu, ştiu... Andaluzia, Granada cu fermecătoarea-i Alhambra :)) Trecem şi pe-acolo, nicio grijă ;)

      Îţi doresc o seară minunată în continuare!

      Ștergere
    2. La mine e o canicula teribila, Centurion. Nici vorba de ploaie marunta...poate la toamna. :D
      Eu sunt nevoita sa iau o pauza pentru ca am niste probleme urgente de rezolvat. O pauza de blogging. O sa revin cat de curand insa. :) O sa mai postez, dar sporadic, inca nu sunt hotarata pentru e necesar sa imi dedic tot timpul acelor probleme de care depind jobul meu.
      Gata, am intrat pe linie dreapta. Acum e in joc viitorul meu, iar bloggingul nu imi da de mancare.
      Multumesc asemenea. :)

      Ștergere
    3. :( Mă întristează să aud că prieteni (dacă-mi dai voie) sau cunoştinţe din online trec prin momente mai puţin plăcute, chiar stresante la maxim. Consideră (sper să ajute) că te susţin, chiar dacă nu pot altfel decât virtual şi sper ca totul să decurgă aşa cum îţi doreşti, iar lucrurile să reintre în făgaşul lor normal. Mult succes în ceea ce trebuie să faci pentru un viitor cu cât mai puţin "nori". Sunt sigur că depăşeşti momentul, ai trecut şi prin altele (inclusiv peste dezamăgirea provocată de unii oameni (parteneri) din viata ta, despre care discutam la tine pe blog). O să fie bine, Nice! Ai să vezi! :) Vorba englezului, "cheer up!" Vei trece şi peste asta.
      Nu-ţi face probleme în legătură cu blogul, te va aştepta cuminte, iar cititorii tăi aşijderea :)
      Încă o dată succes în toate, iar mâine o zi mai puţin caniculară, poate chiar "răcoroasă", aşa cum îţi place 23-24° :)

      Ștergere
  2. Cel mai mult mi-a placut cea cu Henric al IV-lea ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se vede aşadar că, dintotdeauna au existat celebrele PCR (pile, cunoştinţe şi relaţii) ;)

      Da' nici aia cu papagalul care-şi demască stăpânul nu-i rea :))

      Ștergere
    2. Nu, deloc dar pe aceea o stiam ! :)

      Ștergere
  3. Se pare că nu toate drumurile duc la Roma, cum se spune. Dacă nu ne mai plimbi pe meleagurile franceze, iată că ne delectezi cu ceva istorie distractivă, scrisă (în mare) tot de francezi. Ultimii trei nu-s franțuji, ce-i drept, dar probabil că ar fi trebuit să fie. Vive la France! Et la Roumanie, bien sur!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi oare nu-s franţujii maeştrii într-ale comediei (vezi: Louis de Funès, Fernandel ş.a.) ;) Replica lui Cocteau mi se pare formidabilă (acu' să fiu răutăcios i-a ridicat-o la fileu un general american, despre care nu-s convins că a luat BAC-ul pe bune).
      Păi, dacă tot am terminat de "cucerit" (turistic) Franţa, eu zic să schimbăm "Vive la France" cu Viva España! La chestia cu Roumanie putem renunţa fiindcă nici eu nu sunt patriot, vorba articolului tău de azi ;)

      Ștergere
  4. :) o pauza indicata. sa avem timp sa savuram Franta.
    aia cu Bacalbasa e totala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Voi să savuraţi Franţa, eu să pun la punct materialul pentru următoare "staţie", Spania.

      Ehhh... Bacalbaşa, om de spirit (fin), mai ceva decât francezul Cocteau :)

      Ștergere
  5. Chiar imi era dor de un articol de genul :) Istoria asta mereu ne ofera cate un citat sau maxima, care ne urmareste secole la rand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar nu ţi-ai închipuit că uit tocmai de istorie :)) Pe de altă parte, după o călătorie atât de obositoare prin toată Franţa, era necesară o schimbare de "atmosferă", şi ce altceva era mai potrivit decât istoria mai altfel...

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.