Madridul şi împrejurimile sale

Viaţa de noapte intensă a Madridului este dublată de fermecătoarele sale muzee care te ademenesc într-un maraton vizual printre unele dintre cele mai valoroase colecţii de artă şi tablouri ale lumii. Madridul este totodată un oraş al răsfăţului gastronomic, al muzicii bune şi al modei. Întins pe Meseta, podişul Spaniei Centrale, Madridul este amplasat perfect pentru a-şi putea îndeplini funcţia de coordonare a celor 18 regiuni autonome ale Spaniei. Oraşul este capitala Spaniei din 1561, când regele Filip al II-lea a mutat aici Curtea de la Toledo.

Fără a fi unul dintre cele mai armonioase sau rafinate palate ale Spaniei, PalacioReal (Palatul Regal) se distinge prin opulenţă. Plin de excesele decorative ale secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, palatul dezvăluie câte ceva din caracterul monarhilor care l-au comandat. Amplasat pe fortăreţe maure din veacul al IX-lea, a devenit reşedinţă regală în 1561 şi a fost reconstruit în 1734 după un incendiu devastator. Trei arhitecţi italieni şi mai mulţi artişti francezi au contribuit la terminarea construcţiei în 1764. Palatul este mai ales un produs al curţii de Bourbon, iar mobilierul este aproape în totalitate în stil baroc sau rococo din secolul al XVIII-lea. Regele Alfonso al XIII-lea a trăit în acest palat până la exilul din 1931, când republicanii au preluat puterea. În prezent, palatul este folosit doar pentru ceremonii de stat. Deschis publicului se poate vizita oricând cu excepţia duminicii după-amiază, miercurea intrarea fiind liberă; este închis în perioada ceremoniilor oficiale. Holul Halebardierilor, având tavanul pictat de Giovanni Battista Tiepolo, duce la opulenta Sală a Coloanelor, unde pereţii sunt decoraţi cu tapiserii flamande din secolul al XVII-lea, iar sculpturile simbolizează planetele. Urmează Sala Tronului, iar mai departe Apartamentele Regelui. Poţi admira unele dintre cele mai deosebite încăperi, începând cu Camera de Porţelan, Camera Galbenă, precum şi minunată Sală de Bal, pe tavanul căreia poţi admira pictura ce-l înfăţişează pe Cristofor Columb anunţând descoperirea Lumii Noi în faţa regelui Fernando de Aragon şi a reginei Isabella de Castilia. Sala de Muzică deţine o colecţie rară şi neobişnuită de instrumente cu coarde, create de geniul lutier Antonio Stradivarius. După Camera de Argint vei ajunge la Capilla Real (Capela Regală), un proiect neoclasic a lui Ventura Rodrígues.

O plimbare prin Plaza Mayor te poartă spre inima Madridului istoric, unde străzile întortocheate trec pe lângă biserici şi baruri tapas. Pargurge traseul atât ziua cât şi noapte, pentru că ambianţa se schimbă radical. Cea mai izbitoare clădire este Casa de la Panadería, construită în stilul căsuţelor de turtă dulce şi care găzduieşte Breasla brutarilor. Vizavi se află Casa de la Carnicería (Breasla măcelarilor). Mergi la stânga pe aglomerata Calle Mayor şi curând vei ajunge în fermecătoarea Plaza de la Villa.

MuzeulPrado este cel mai cunoscut muzeu din Madrid găzduind unele dintre cele mai importante colecţii de picturăclasică din lume şi reprezintă pentru muţi turişti motivul principal pentru a vizita oraşul. Colecţia amplă de 8.600 de tablouri conţine o mulţime de capodopere şi nu este uşor de absorbit dacă nu te concentrezi pe un număr restrâns de perioade. În galeriile muzeului sunt prezente arta romanică şi italiană timpurie, pictura flamandă şi germană, lucrările spaniole timpurii, precum şi renumita şcoala veneţiană. De asemenea sunt expuse lucrări de Goya, El Greco şi Velázquez.

MuseulThyssen-Bornemisza, Madridul a dobândit această extraordinară colecţie de artă abia în 1993, iar calitatea sa nu nu poate să fie egalată, decât de Muzeul Prado aflat vizavi. Lucrările expuse au fost colecţionate pe parcursul a două generaţii de familia Thyssen-Bornemisza. Colecţia este expusă într-un conac neoclasic din secolul al XIX-lea, modificat de Rafael Moneo, reunind cele mai importante forme de artă occidentală din ultimii 800 de ani. În 2004, muzeul s-a extins şi a expus colecţia Carmen Thyssen-Bornemisza, care se concentrează asupra peisajelor.

Muzeul de Artă Antică – Museo Arqueológico Nacional – a fost înfiinţat în 1895, în spatele grandioasei clădiri a Bibliotecii Nacional (Biblioteca Naţională). Colecţia spaniolă este remarcabilă, la aceasta adăugându-se exponate din Egipt, Grecia, Roma şi orientul Mijlociu. Muzeul expune şi o reproducere parţială a picturilor preistorice din peştera de laAltamira.

Muzeul şi Centrul Naţional de Artă Contemporană Regina Sofia – Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofía – se află în partea de sud a Madridului central, vizavi de gara Atocha. Muzeul a fost deschis în 1986, în ton cu frenetica movida, animată de libertate artistică şi personală, şi găzduieşte tabloul „Guernica” a lui Picasso. În 2005, a fost construită o aripă nouă, concepută de aclamatul arhitect francez Jean Nouvel. Având formă triunghiulară, găzduieşte expoziţii temporare, o bibliotecă şi un restaurant supervizat de celebrul bucătar Sergi Arola.

Madridul nu a avut un muzeu dedicat fostelor colonii spaniole din America Latină până când nu s-a deschis Museo de América în 1993, care a reunit un mare număr de documente dispersate prin diverse alte muzee şi le-a expus sub aceasşi acoperiş. Prezentarea este ingenioasă, dar se limitează la perspectiva colonistului, neexistând nicio menţiune referitoare la atrocităţile şi expolatarea de care s-au făcut vinovaţi conchistadorii, popoarele băştinaşe fiind prezentate mai degrabă ca nişte curiozităţi exotice.

Madridul nu este ceea ce se cheamă un oraş verde, dar Parque del Retiro, cu ale sale 142 de hectare reprezintă un minunat spaţiu de relaxare. În secolul al XVII-lea, parcul înconjura palatul lui Filip al IV-lea. Parcul a fost creat în 1636 de Conde-Duque de Olivares, iar grădinile, crângurile, fântânile, statuile şi aleile iniţiale se păstrează în continuare. Tot ce a rămas din vechiul palat este Casón del Buen Retiro, acum o anexă la Prado, găzduind o expoziţie selectă de picturi şi sculpturi spaniole din secolul al XIX-lea. În parc, te poţi plimba cu trăsura, sau cu barca pe lacul Estanque, poţi urmări piese de teatru în aer liber, să asculţi un concert, să vizitezi o expoziţie sau să te plimbi pur şi simplu.

Ca turist, nu rata Museo Nacional de Artes Decorativas, unde vei descoperi fascinanta artă decorativă spaniolă într-o clădire de şase etaje, în care sunt expuse mobile, costume şi obiecte din secolul al XV-lea până în secolul al XX-lea. Ultimul etaj găzduieşte o minunată bucătărie valenciană. Dacă te afli în Madrid duminica dimineaţă nu rata El Rastro, imensa piaţă de vechituri. Tarable invadează străzile districtului La Latina, întinzându-se de la Plaza de Cascorro spre Puerta de Toledo. Cea mai interesantă zonă pentru antichităţi şi bibelouri este Calle Mira el Río Baja. Cărţi vechi se găsesc în Plaza del Campillo del Muondo Nuevo, iar antichităţile valoroase sunt adunate mai ales în jurul Mercado Puerta de Toledo.

După o alergătură pe cinste printre obiectivele turistice din Madrid, dacă simţi nevoia de aer, Aranjuez este locul în care trebuie să mergi. Căpşunile cu frişcă sunt specialitatea locală vândută la orice colţ de stradă în sezon. Situat la 48 km sud de Madrid, acest oraş are grădini nesfârşite, parcuri umbroase mărginite de râurile Tajo şi Jarama, o arenă veche de 200 de ani şi două reşedinţe regale de lux, Palacio Real şi Casa Labrador. Palacio Real a fost construit iniţial pentru regele Filip al II-lea, de Juan Bautista de Toledo şi Juan de Herrera. Camera Tronului, amenajată în stil rococo, Sala de China, capitonată cu plăci de porţelan, Sala Arabă, inspirată de Alhambra din Granada şi Sala Oglinzilor sunt doar câteva dintre minunile acestui palat. De aici poţi să faci o plimbare relaxantă prin Jardín del Príncipe (150 ha) spre Casa del Labrador, un conac armonios construit pentru Carol al IV-lea de Isidro Gonzáles Velásquez. Cea mai strălucitoare cameră este Gabinete del Platino, care are în pereţi încrustaţii dein platină, aur şi bronz.

La 50 de km nord de Madrid, intri într-o altă lume. Construit pentru Filip al II-lea, pe un loc ales de el însuşi, El Escorial este un palat de vară, mănăstire şi mausoleu în acelaşi timp. Regele a vrut ca acest palat să restaureze gloria dinastiei habsburge, dar, în acelaşi timp, să fie şi un loc unde să se poată retrage într-o existenţă mult mai contemplativă decât cea pe care i-o oferea Madridul. Construcţia a fost începută Juan Bautista de Toledo în 1563 şi terminată rapid de către elevul său Juan de Herrera, în 1584.

Alcalá de Henares, situat la doar 33 km est de Madrid este primul oraş universitar planificat din lume. În perioada sa de glorie din veacul al XVI-lea, universitatea a realizat Biblia Complutensiană Poliglotă, scrisă în patru limbi diferite, având textul dispus pe patru coloane. Astăzi, în ciuda zonelor industriale, Alcalá rămâne in oraş fascinant, care îşi merită statutul de parte a Patrimoniului Universal câştigat în anul 1998. Trei monumente ies în evidenţă: Monasterio de Religiosas Bernardas, cu extravaganţa sa barocă, ilustra Universitate şi micul Muzeu Miguel de Cervantes, dedicat faimosului locuitor al oraşului.

Chinchón este un loc relaxant şi de modă veche, aflat pe coasta unui deal la 45 km sud-est de Madrid. Singurul obiectiv al său este Plaza Mayor, care atrage prin completa sa neregularitate, flancată de trei case medievale. În luna august, piaţa se transformă pentru coridă, dar în restul timpului viaţa de aici este cât se poate de liniştită. În secolul al XVII-lea, contesa de Chinchón s-a îmbolnăvit de malarie în Peru, unde soţul ei îndeplinea funcţia de vicerege, s-a vindecat folosind coaja unui copac tropical pe care ulterior l-a adus în Spania. Ulterior acest copac a fost numit chinchóna în amintirea contesei.

Sursa FOTO