joi, 11 iulie 2013

Madridul şi împrejurimile sale

Madrid
Viaţa de noapte intensă a Madridului este dublată de fermecătoarele sale muzee care te ademenesc într-un maraton vizual printre unele dintre cele mai valoroase colecţii de artă şi tablouri ale lumii. Madridul este totodată un oraş al răsfăţului gastronomic, al muzicii bune şi al modei. Întins pe Meseta, podişul Spaniei Centrale, Madridul este amplasat perfect pentru a-şi putea îndeplini funcţia de coordonare a celor 18 regiuni autonome ale Spaniei. Oraşul este capitala Spaniei din 1561, când regele Filip al II-lea a mutat aici Curtea de la Toledo.

Fără a fi unul dintre cele mai armonioase sau rafinate palate ale Spaniei, PalacioReal (Palatul Regal) se distinge prin opulenţă. Plin de excesele decorative ale secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, palatul dezvăluie câte ceva din caracterul monarhilor care l-au comandat. Amplasat pe fortăreţe maure din veacul al IX-lea, a devenit reşedinţă regală în 1561 şi a fost reconstruit în 1734 după un incendiu devastator. Trei arhitecţi italieni şi mai mulţi artişti francezi au contribuit la terminarea construcţiei în 1764. Palatul este mai ales un produs al curţii de Bourbon, iar mobilierul este aproape în totalitate în stil baroc sau rococo din secolul al XVIII-lea. Regele Alfonso al XIII-lea a trăit în acest palat până la exilul din 1931, când republicanii au preluat puterea. În prezent, palatul este folosit doar pentru ceremonii de stat. Deschis publicului se poate vizita oricând cu excepţia duminicii după-amiază, miercurea intrarea fiind liberă; este închis în perioada ceremoniilor oficiale. Holul Halebardierilor, având tavanul pictat de Giovanni Battista Tiepolo, duce la opulenta Sală a Coloanelor, unde pereţii sunt decoraţi cu tapiserii flamande din secolul al XVII-lea, iar sculpturile simbolizează planetele. Urmează Sala Tronului, iar mai departe Apartamentele Regelui. Poţi admira unele dintre cele mai deosebite încăperi, începând cu Camera de Porţelan, Camera Galbenă, precum şi minunată Sală de Bal, pe tavanul căreia poţi admira pictura ce-l înfăţişează pe Cristofor Columb anunţând descoperirea Lumii Noi în faţa regelui Fernando de Aragon şi a reginei Isabella de Castilia. Sala de Muzică deţine o colecţie rară şi neobişnuită de instrumente cu coarde, create de geniul lutier Antonio Stradivarius. După Camera de Argint vei ajunge la Capilla Real (Capela Regală), un proiect neoclasic a lui Ventura Rodrígues.

O plimbare prin Plaza Mayor te poartă spre inima Madridului istoric, unde străzile întortocheate trec pe lângă biserici şi baruri tapas. Pargurge traseul atât ziua cât şi noapte, pentru că ambianţa se schimbă radical. Cea mai izbitoare clădire este Casa de la Panadería, construită în stilul căsuţelor de turtă dulce şi care găzduieşte Breasla brutarilor. Vizavi se află Casa de la Carnicería (Breasla măcelarilor). Mergi la stânga pe aglomerata Calle Mayor şi curând vei ajunge în fermecătoarea Plaza de la Villa.

MuzeulPrado este cel mai cunoscut muzeu din Madrid găzduind unele dintre cele mai importante colecţii de picturăclasică din lume şi reprezintă pentru muţi turişti motivul principal pentru a vizita oraşul. Colecţia amplă de 8.600 de tablouri conţine o mulţime de capodopere şi nu este uşor de absorbit dacă nu te concentrezi pe un număr restrâns de perioade. În galeriile muzeului sunt prezente arta romanică şi italiană timpurie, pictura flamandă şi germană, lucrările spaniole timpurii, precum şi renumita şcoala veneţiană. De asemenea sunt expuse lucrări de Goya, El Greco şi Velázquez.

MuseulThyssen-Bornemisza, Madridul a dobândit această extraordinară colecţie de artă abia în 1993, iar calitatea sa nu nu poate să fie egalată, decât de Muzeul Prado aflat vizavi. Lucrările expuse au fost colecţionate pe parcursul a două generaţii de familia Thyssen-Bornemisza. Colecţia este expusă într-un conac neoclasic din secolul al XIX-lea, modificat de Rafael Moneo, reunind cele mai importante forme de artă occidentală din ultimii 800 de ani. În 2004, muzeul s-a extins şi a expus colecţia Carmen Thyssen-Bornemisza, care se concentrează asupra peisajelor.

Muzeul de Artă Antică – Museo Arqueológico Nacional – a fost înfiinţat în 1895, în spatele grandioasei clădiri a Bibliotecii Nacional (Biblioteca Naţională). Colecţia spaniolă este remarcabilă, la aceasta adăugându-se exponate din Egipt, Grecia, Roma şi orientul Mijlociu. Muzeul expune şi o reproducere parţială a picturilor preistorice din peştera de laAltamira.

Muzeul şi Centrul Naţional de Artă Contemporană Regina Sofia – Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofía – se află în partea de sud a Madridului central, vizavi de gara Atocha. Muzeul a fost deschis în 1986, în ton cu frenetica movida, animată de libertate artistică şi personală, şi găzduieşte tabloul „Guernica” a lui Picasso. În 2005, a fost construită o aripă nouă, concepută de aclamatul arhitect francez Jean Nouvel. Având formă triunghiulară, găzduieşte expoziţii temporare, o bibliotecă şi un restaurant supervizat de celebrul bucătar Sergi Arola.

Madridul nu a avut un muzeu dedicat fostelor colonii spaniole din America Latină până când nu s-a deschis Museo de América în 1993, care a reunit un mare număr de documente dispersate prin diverse alte muzee şi le-a expus sub aceasşi acoperiş. Prezentarea este ingenioasă, dar se limitează la perspectiva colonistului, neexistând nicio menţiune referitoare la atrocităţile şi expolatarea de care s-au făcut vinovaţi conchistadorii, popoarele băştinaşe fiind prezentate mai degrabă ca nişte curiozităţi exotice.

Madridul nu este ceea ce se cheamă un oraş verde, dar Parque del Retiro, cu ale sale 142 de hectare reprezintă un minunat spaţiu de relaxare. În secolul al XVII-lea, parcul înconjura palatul lui Filip al IV-lea. Parcul a fost creat în 1636 de Conde-Duque de Olivares, iar grădinile, crângurile, fântânile, statuile şi aleile iniţiale se păstrează în continuare. Tot ce a rămas din vechiul palat este Casón del Buen Retiro, acum o anexă la Prado, găzduind o expoziţie selectă de picturi şi sculpturi spaniole din secolul al XIX-lea. În parc, te poţi plimba cu trăsura, sau cu barca pe lacul Estanque, poţi urmări piese de teatru în aer liber, să asculţi un concert, să vizitezi o expoziţie sau să te plimbi pur şi simplu.

Ca turist, nu rata Museo Nacional de Artes Decorativas, unde vei descoperi fascinanta artă decorativă spaniolă într-o clădire de şase etaje, în care sunt expuse mobile, costume şi obiecte din secolul al XV-lea până în secolul al XX-lea. Ultimul etaj găzduieşte o minunată bucătărie valenciană. Dacă te afli în Madrid duminica dimineaţă nu rata El Rastro, imensa piaţă de vechituri. Tarable invadează străzile districtului La Latina, întinzându-se de la Plaza de Cascorro spre Puerta de Toledo. Cea mai interesantă zonă pentru antichităţi şi bibelouri este Calle Mira el Río Baja. Cărţi vechi se găsesc în Plaza del Campillo del Muondo Nuevo, iar antichităţile valoroase sunt adunate mai ales în jurul Mercado Puerta de Toledo.

După o alergătură pe cinste printre obiectivele turistice din Madrid, dacă simţi nevoia de aer, Aranjuez este locul în care trebuie să mergi. Căpşunile cu frişcă sunt specialitatea locală vândută la orice colţ de stradă în sezon. Situat la 48 km sud de Madrid, acest oraş are grădini nesfârşite, parcuri umbroase mărginite de râurile Tajo şi Jarama, o arenă veche de 200 de ani şi două reşedinţe regale de lux, Palacio Real şi Casa Labrador. Palacio Real a fost construit iniţial pentru regele Filip al II-lea, de Juan Bautista de Toledo şi Juan de Herrera. Camera Tronului, amenajată în stil rococo, Sala de China, capitonată cu plăci de porţelan, Sala Arabă, inspirată de Alhambra din Granada şi Sala Oglinzilor sunt doar câteva dintre minunile acestui palat. De aici poţi să faci o plimbare relaxantă prin Jardín del Príncipe (150 ha) spre Casa del Labrador, un conac armonios construit pentru Carol al IV-lea de Isidro Gonzáles Velásquez. Cea mai strălucitoare cameră este Gabinete del Platino, care are în pereţi încrustaţii dein platină, aur şi bronz.

La 50 de km nord de Madrid, intri într-o altă lume. Construit pentru Filip al II-lea, pe un loc ales de el însuşi, El Escorial este un palat de vară, mănăstire şi mausoleu în acelaşi timp. Regele a vrut ca acest palat să restaureze gloria dinastiei habsburge, dar, în acelaşi timp, să fie şi un loc unde să se poată retrage într-o existenţă mult mai contemplativă decât cea pe care i-o oferea Madridul. Construcţia a fost începută Juan Bautista de Toledo în 1563 şi terminată rapid de către elevul său Juan de Herrera, în 1584.

Alcalá de Henares, situat la doar 33 km est de Madrid este primul oraş universitar planificat din lume. În perioada sa de glorie din veacul al XVI-lea, universitatea a realizat Biblia Complutensiană Poliglotă, scrisă în patru limbi diferite, având textul dispus pe patru coloane. Astăzi, în ciuda zonelor industriale, Alcalá rămâne in oraş fascinant, care îşi merită statutul de parte a Patrimoniului Universal câştigat în anul 1998. Trei monumente ies în evidenţă: Monasterio de Religiosas Bernardas, cu extravaganţa sa barocă, ilustra Universitate şi micul Muzeu Miguel de Cervantes, dedicat faimosului locuitor al oraşului.

Chinchón este un loc relaxant şi de modă veche, aflat pe coasta unui deal la 45 km sud-est de Madrid. Singurul obiectiv al său este Plaza Mayor, care atrage prin completa sa neregularitate, flancată de trei case medievale. În luna august, piaţa se transformă pentru coridă, dar în restul timpului viaţa de aici este cât se poate de liniştită. În secolul al XVII-lea, contesa de Chinchón s-a îmbolnăvit de malarie în Peru, unde soţul ei îndeplinea funcţia de vicerege, s-a vindecat folosind coaja unui copac tropical pe care ulterior l-a adus în Spania. Ulterior acest copac a fost numit chinchóna în amintirea contesei.


Sursa FOTO

12 comentarii:

  1. Stii ce as face in Spania prima si prima data, inainte de a vrea sa vad orice :)). As cauta un club unde se canta si danseaza flamenco si as sta acolo pana mi s-ar acri de flameco,iar apoi as lua lectii de tango. Desi eu as vrea tangoul argentinian, ca e mai pasional, m-as multumi si cu spaniolii, ca doar ei sunt taticii lui.
    si apoi ... m-as duce sa casc ochii :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aha flamenco, tocmai citeam (acum când îmi faceam temele pt articole viitoare) că este specific Andaluzie... ajungem şi acolo, poate găsesc şi o adresă a vreunei şcoli de dans ;) :)))
      Acu', între noi fie vorba, (sper să nu citească prea mulţi, că decad în ochii lumii), eu unul nu m-aş încumeta să învăţ flamenco, cu atât mai puţin tango, nu de alta dar am două picioare stângi, şi-ar fi vai ş-amar de picioarele instructoarei care ar face greşeala să mă accepte ca elev :))))

      Ștergere
    2. :))Stii cum e cu dansul? ca cu frigiditatea ... depinde de partener :)))

      Ștergere
    3. :)))) Aşadar, ca să rezolv problema ar trebui să devin poligam... :))))

      Ștergere
    4. :))) daca tie iti convine (hmm! n-am auzit barbat care sa zica nu) si daca ele n-au nimic contra (am mari dubii!!!)

      Ștergere
    5. :))) Bănuiam eu că nu-i atât de simplă soluţia... O să mă împac cu gândul că nu le şţiu pe toate, trec dansul la pct. 1 pe lista necunoscutelor :)))

      Ștergere
  2. Neata, Centurion, banuiesc ca asa va fi cand vei citi acest comment. :P Impresionante constructiile Madridului, mi-as dori sa ajung in capitala administrativa a Spaniei pentru a putea face o comparatie cu cea industriala. :D Oare care imi place mai mult, care e mai pe gustul meu? Bine, stiu ca Barcelona poarta amprenta lui Gaudi, dar cred ca in rest arhitectura celor doua este asemanatoare. Cred. :P
    Am inteles ca Madridul este locul ideal pentru a servi delicioasele tapas. Pe care le-am ratat cu gratie la prima mea vizita in Spania. :( Nu sunt eu mare amatoare de muzee, dar nu as putea sa plec de acolo fara sa fi vizitat Prado. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Neaţa, Nice! :)
      Abia acum pe la 15:30 am reuşit să intru pe net (de la birou). :D
      Ca pasionat de istorie, muzeele se numără printre pereferinţele mele. Prado, la fel ca şi celelalte muzee ar fi printre primele locaţii vizitate... Bine, se prea poate să rămân doar cu intenţia ;)
      Mai mult decât MAdridul, m-ar tenta Aranjuez şi Escorial... Despre Parque de Retiro presupun că e un loc ideal pentru fotografii, asta pe lângă relaxarea sugerată chiar în denumirea sa.
      Nu ştiu de ce (n-am vizitat Spania), dar BArcelona mi se pare mai atractivă decât Madridul, cel puţin d.p.d.v. arhitectectural, si nu doar datorită operelor lui Gaudi.

      Ștergere
  3. Niciodata nu m-a fascinat peninsula Iberica. Nici un oras, nici macar vreo istorie. Mi s-a parut anosta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pot să cred, Robert! Zone montane de excepţie (asta pentru mine care sunt un împătimit al muntelui), dar şi litoral, ba chiar nişte insule mai exotice... Dacă vorbim despre istorie, cred că este destul de fascinantă, chiar şi cea modernă...
      Acu', mai in glumă mai in serios, să-l amintim şi pe Ruy Lopez un tip care a contribuit la dezvoltarea şahului (asta tot din puntul de vedere al pasionatului).
      Lasă, te conving eu că merită o vizită... măcar virtuală ;) :)))

      Ștergere
  4. No, uite şi tu ce articol ai scris! Mai pot adăuga ceva? Nimic! De fapt, cred că ăsta-i şi scopul să rămânem "muţi", să ne uimim şi să aşteptăm următoarea destinaţie, care va fi la fel de explicită ca cele anterioare. Sau, ne mai rămâne ceva, să plecăm naibii în vacanţă! Uite, acu plec să caut un spectacol grandios de coridă!Ole!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh... Ăsta-i doar începutul, pregătundu-mi "lecţiile" am observat că Madridul cam păleşte în faţa altor splendori ale Spaniei. Spun asta din perspectiva unuia care nu caută cu predilecţie marile aglomerări urbane (deşi au şi acestea farmecul lor).

      Coridă!? Nu ştiu de ce, dar îmi vine în minte o rimă la grandios (odios) :D Posibil ca urmaş al vechilor centurioni să fiu atras mai mult de luptele între gladiatori, măcar era o înfruntare de pe poziţii egale (om contra om, nu om şi un biet animal, deşi chiar şi prin arenele romane mai intrau animale, dar măcar erau lei şi tigrii) :)))

      Ștergere