marți, 2 iulie 2013

Valea Loarei

Franta Valea Loarei
Château Chambord
Având o climă blândă şi peisaje îmbietoare, Valea Loarei este adesea considerată drept chintesenţa regiunilor franceze. Gloria supremă a Văii Loarei – recent integrată în patrimoniul UNESCO – este reprezentată de magnificele castele ce domină malurile Loarei şi afluenţilor ei. Loc de distracţie al regilor şi nobililor din Evul Mediu, Valea Loarei
urma să devină leagănul exploziei artistice a Renaşterii franceze. Astăzi, aceste palate şi castele somptuoase cu minunatele lor grădini se numără printre punctele majore de atracţie ale Franţei. Vizitează aceste castele medievale sau renascentiste pentru a simţi cum pulsează istoria Franţei; cele mai mici oferă chiar şi găzduire, astfel încât poţi să trăieşi la propriu „la vie de château”.

Loara este cel mai lung râu din Franţa, având în jur de 1.000 km, de la izvorul său din Ardèche şi până la vărsarea în estuarul St.-Nazaire, pe coasta Atlanticului. Deşi secole de-a rândul, Loara a fost o rută comercială importantă, astăzi este atât de plină de nămol şi puţin adâncă încât abia se mai poate naviga pe ea. Referindu-se în termeni laudativi, Oscar Wilde descria Loara ca: „Unul dintre cele mai minunate râuri din lume, ce oglindeşte de la izvoare până la vărsare, o sută de cetăţi şi cinci sute de turnuri.”

Datorită poziţiei sale strategice, dar vulnerabile, la un mare cot al Loarei, Orléans a avut mult de suferit de-a lungul secolelor, culminând cu devastarea cauzată de al Doilea Război Mondial, când a fost distrus mare parte din centrul oraşului. Cu toate acestea, călătorul va găsi restaurante bune, magazine excelente (mai ale pe Rue Royale) şi parcuri foarte frumoase. Începe vizita din Place du Martroi, dominată de statuia Ioanei d’Arc şi explorează străzile medievale reconstruite ale vechiului cartier. În Place du Général-de-Gaulle se află Maison Jeanne d’Arc, unde aceasta a locuit zece zile după înfrângerea englezilor şi ridicarea asediului oraşului. Hôtel Groslot din Place d’Étape este cea mai reuşită dintre construcţiile renascentiste din oraş. Cathédrale Ste.-Croix, construită în stil gotic între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea a iscat mereu controverse; Proust o considera cea mai urâtă clădire din Franţa (posibil din cauza ciudatelor sale turnuri în formă de tort de nuntă). Printre muzeele care nu trebuie ratate se numără: Musée des Beux-Arts (cu lucrări de Tintoretto şi Velásquez), Musée Historique et Archéologique (printre exponate numărându-se câteva statui celtice din secolul al II-lea). În afara oraşului, îndreaptă-te spre sud către Olivet, unde te poţi îmbarca şi vizita renumitul Parc Floral de la Source, o rezervaţie naturală de 100 ha care înconjoară un castel din secolul al XVII-lea.

Dacă urci dealurile care domină Loara, Blois devine un extraordinar loc de agrement. Fermele care îl înconjoară (de căpşuni şi sparanghel, în special) precum şi pădurile pline de vânat din apropiere de Sologne, permit restaurantelor de aici să fie bine aprovizionate cu delicioasele produse locale. Te poţi bucura de priveliştile apusului sau de o plimbare pe străduţele abrupte şi întortocheate, mărginite de construcţii medievale. Aleile mici şi curţile ascunse au păstrat arhitectura şi atmosfera trecutului glorios al acestui oraş. Blois este dominat de castelul său maiestuos, Château de Blois, cândva aglomerat de curtenii regelui Francisc I. Marele turn gotic şi sala s-au păstrat din vechea fortăreaţă a veacului al XIII-lea. Ludovic al XII-lea a transformat fortăreaţa într-un palat renascentist opulent. Fiul său, Francisc I a creat magnificele scări octogonale în formă de spirală. Cabinetul Caterinei de Medici este uimitor pentru dulapurile secrete unde se spune că îşi ascundea otrăvurile. Castelul este faimos şi pentru că aici a fost ucis ducele de Guise, la instigarea fratelui său Henric al III-lea. Aripa Ludovic al XII-lea a castelului găzduieşte Musée des Beaux-Arts Décoratifs şi Musée Archéologique. Grădinile terasate oferă o frumoasă privelişte oraşului, a Loarei şi podului care datează din veacul al XVIII-lea, precum şi a Bisericii St.-Nicolas din secolul al XII-lea.

Cel mai mare dintre castelele Loarei se află la Chambord, fiind o capodoperă renascentistă de proporţii uriaşe, cu cele 440 de camere, 86 de scări şi 365 de şeminee, câte unul pentru fiecare zi a anului, după cum afirmă legenda locului. Până în 1519 a fost un simplu pavilion de vânătoare, când regele Francisc I a decis să-şi construiască cel mai modern castel. Fiind un iubitor al arhitecturii italiene, l-a invitat pe Leonardo da Vinci să locuiască la Amboise, unde foarte probabil, acesta a şi desenat primele planuri ale castelului, inclusiv schema de deviere a cursului Loarei pentru a curge pe lângă castel. Construcţia Château de Chambord a durat 25 de ani şi a necesitat munca a 2.000 de meşteri şi zidari.

Deşi acum mai există numai o parte din Château Amboise, pereţii săi netezi şi tunurile din ardezie încă reprezintă o privelişte impresionantă, dominănd Loara şi străduţele înguste şi încântătoare ale vechiului oraş. Mare parte din veacurile al XV-lea şi al XVI-lea, Amboise a fost reşedinţa favorită a regilor Franţei şi tot aici a apărut pentru prima dată arta renascentistă italiană. Bijuteria oraşului este Chapelle St.-Hubert, construită la sfârşitul secolului al XV-lea, un exemplu uimitor de stil gotic flamboiant, despre care se spune că adăposteşte mormântul lui Leonardi da Vinci. În 1516, Leonardo da Vinci a venit la Amboise ca pictor, inginer şi arhitect al regelui, aducând cu el unele dintre tablourile sale favorite, printre care şi „Mona Lisa”. A fost găzduit de Francisc I la Manoir du Clos-Lucé, imediat la ieşirea din Amboise, unde se poate vizita fosta lociuntă a lui Leonardo, astăzi muzeu dedicat desenelor sale tehnice şi experimentelor.

Capitala lui Ludovic al XI-lea, Tours este azi un oraş mare şi prosper, care merită vizitat pentru muzeele, magazinele, restaurantele şi mai cu seamă pentru clădirile sale vechi impecabil restaurate. Cetate importantă încă din vremea galo-romanilor, Tours s-a bucurat de bunăstare şi renume în Evul Mediu, datorită mormântului renumitului episcop St. Martin. Oraşul a înflorit în timpul Renaşterii, devenind faimos pentru mătăsurile, bijuteriile şi armele sale. Quartier St.-Julien este atăzi plin de restaurante la modă şi de magazine de antichităţi. Musée de l’Hôtel de Gouin, se mândreşte cu bogate colecţii de artă şi arheologie. Interesante sunt Musée des Vins de Touraine şi Musée du Compagnonnage, dedicat istoriei ghildelor meşteşugăreşti şi comerţului. Nu trebuie ratată admirabila Cathédrale St.-Gatien, construită între secolele al XIII-lea şi al XVI-lea, un superb exemplu al evoluţiei stilului gotic.

Construit de către femei pentru femei, Chenonceau este probabil cel mai romantic castel din Franţa, prelungindu-şi arcadele graţioasepe malul râului Cher. Construit de către Catherine Briçonnet la începutul secolului al XVI-lea pe fundaţiile unui conac şi al unei mori, această bijuterie de arhitectură renascentistă a fost dăruită de Henric al II-lea iubitei sale Diane de Poitier. Aceasta a fost cea care, în 1556, pentru a-i fi mai uşor să plece la vânătoare, l-a chemat pe marele arhitect Philibert Delorme să construiască un pod peste râu. După moartea lui Henric, a fost dată afară de soţia geloasă a acestuia, Caterina de Medici, şi obligată să se mute în sumbrul castel de la Chaumont. În 1570, Caterina i-a comandat lui Delorme constriurea unei galerii de două etaje deasupra podului , fapt concretizat într-o construcţie model de eleganţă şi simetrie clasică. Acestor două femei le datorează Chenonceau-ul splendidele grădini simetrice. Lor le-a succedat Louise, văduva lui Henric al III-lea, care s-a retas aici pentru un doliu de 11 ani, decorându-şi dormitorul cu catifea neagră cu motive ce simbolizau moartea. Din 1913, Chenonceau aparţine familiei Menier, comercianţi de ciocolată, care îl păstrează impecabil.

Faima castelului Villandry o reprezintă grădinile sale, recreate fidel în stilul renascentist al veacului al XVI-lea, cu flori, legume şi tufişuri în forme geometrice. Până pe la 1900 castelul era prinzonierul pădurii, fiind eliberat de un medic spaniol, Joachim Carvallo şi de soţia sa, Ann, moştenitoarea unei oţelării din Philadelphia. După ce au restaurat castelul, l-au mobilat în stil renascentist şi apoi au refăcut grădinile aşa cum arătau în secolul al XVI-lea. Grădinile au trei niveluri, legate între ele prin pergole umbroase şi fântâni. Terasa de deasupra este Jardin d’Eau, de unde un bazin imens aprovizionează cu apă şanţul şi fântânile. O alee cu tei este axa principală a grădinii. Dedesubt se află Jardin Potager, adică grădina de legume, cu forme geometrice şi având pomi fructiferi şi verdeţuri. Terasa sudică este Jardin d’Ornement, o grădină având ca tematică dragostea. Straturi de flori dispuse în diverse forme – flăcări, fluturi, inimi şi pumnale – simbolizând diferitele manifestări ale dragostei.

Azay-le Rideau este unul dintre cele mai frumoase castele ale Loarei, descris de Balzac drept „un diamant cu mai multe faţete aşezat pe Indre”. Cu turnurile sale delicate şi cu fortificaţiile pur decorative care se reflectă în apele liniştite ale râului, având în spate pădurea, este mai degrabă un castel construit pentru plăcerea privitorului decât pentru apărare. În vreme ce linia construcţiei este una gotică, decoraţiunile sunt de sorginte renascentistă. Construcţia castelului a început în 1518, pentru un bogat om de finanţe, Gilles Berthelot (rudă cu Catherine Briçonnet, cea care a construit Chenonceau). Orăşelul Azay-le Rideau, este încântător la rândul său, remarcându-se prin sculpturile decorative în stil renascentist ale mai multor porţi şi ferestre din zona veche.

Chinon, un orăşel plin de istorie şi dominat încă de ruinele marii sale fortăreţe, se vede cel mai bine de pe malul opus al râului Vienne. Formidabilele sale fortificaţii au propria lor poveste, căci dintotdeauna un loc de importanţă strategică majoră, cum era castelul Chinon, a jucat un rol cheie în disputele anglo-franceze din Evul Mediu. Chinon este remumit mai ales pentru că a fost locul unde Ioana d’Arc a purtat acea discuţie care i-a marcat destinul, cu Delfinul Carol al VII-lea, pe care l-a recunoscut ascuns în mulţimea de curteni şi căruia i-a povestit visul său cum că va fi încoronat rege. Străzile pavate ale oraşului medieval sunt încântătoare. Strada principală, Rue Voltaire, este mărginită de case cu faţade de lemn, iar intrările şi ferestrele sculptate sunt minunate exemple de artă renascentistă. La capătul străzii sunt Caves Peintes (pivniţele pictate), foste cariere, de sub castel, unde se ţineau întâlnirile confreriei viticole locale. Aceste pivniţe sunt şi scena chiolhanurilor pantagruelice din opera lui Rabelais „Gargantua şi Pantagruel”. Rabelais, s-a născut la sfârşitul secolului al XV-lea la cinci kilometri de Chinon, unde se află acum Musée Rabelais.

Unul dintre cele mai fermecătoare oraşe de pe Valea Loarei, Samur este renumit pentru vinul său spumos pentru castel şi pentru şcolile de echitaţie. Graţioasele turnuri ale castelului datând din secolul al IV-lea se înalţă astăzi peste oraş şi peste râu, la fel cum o făceau odinioară în ilustraţiile cărţii "Très Riches Heures du Duc du Berry". Pe vremuri oraşul se afla sub dominaţia regelui Angliei, întrând în posesia Franţei abia în veacul al XII-lea. Château de Samur adăposteşte un muzeu excelent dedicat echitaţiei, dar şi superbe colecţii de mobilier, tablouri şi porţelanuri. De vizitat École Nationale d’Équitation, din St.-Hilaire-St.-Florent, un sat la vest de Samur, care deţine o colecţie de şei donate de către cei mai pricepuţi călăreţi ai armatei franceze. Peste tot în sat poţi degusta vinul spumos local, păstrat în pivniţe săpate în stâncile ce domină râul. De asemenea poţi gusta mîncărurile din ciuperci (cultivate în aceleaşi pivniţe în care se păstrează vinul local), iar pentru a afla mai multe vizitează Musée du Champignon.

Angers, vechea capitală a ducatului de Anjou, este poarta spre partea de vest a Văii Loarei. Oraşul, având un cartier medieval plin de muzee, cafenele şi magazine elegante, este dominat de zidurile impresionante şi de cele 17 turnuri ale extraordinarului său castel datând din secolul al XIII-lea. Construit de Ludovic al IX-lea (cel Sfânt), durata construcţie întinzându-se vreme de 20 de ani, la acest colos de granit şi şisturi negre se poate ajunge trecând podul mobil peste marele şanţ, acum secat şi plin de flori. De pe zidurile (înălţate la dimensiune a de astăzi în veacul al XVI-lea, pentru turnuri) se deschid privelişti minunate asupra oraşului şi râului. În interior se află mândria castelului, Tapiţeria Apocalipsei, realizată în secolul al XIV-lea la comanda ducelui Ludovic I de Anjou.

În inima rurală a regiunii Berry, în partea de sud a Văii Loarei, se află oraşul istoric Bourges, plin de adevărate bijuterii arhitectonice. Renumita sa Cathédrale St.-Étienne (intrată în Patrimoniul Mondial în 1993) este considerată una dintre cele mai remarcabile exemple de arhitectură gotică din Franţa. Construită relativ repede, în mare parte între 1195 şi 1260, catedrala are cinci intrări frumos sculptate, trei turnuri şi o fereastră circulară superbă datând din secolul al XV-lea. Întreaga catedrală este împodobită cu vitralii spendide, deosebite fiind cele care spun povestea Bunei Vestiri din Capela Jacques Coeur.

Le Mans este astăzi renumit pentru cursele de automobile, celebrate în amănunt la Musée de l’Automobile de la Sarthe. Dar Le Mans înseamnă mult mai mult, respectiv partea veche renascentistă, casele medievale, zidurile romane şi Catedrala St.-Julien (în stil gotic), remarcată pentru contraforţii săi şi pentru intrările sculptate în stil romanic.

Loara se varsă în mare imediat după imensul oraş-estuar Nantes, a cărui bunăstare provine din activitatea maritimă. Palais Dobrée, în stil neo-gotic, datând din secolul al XIX-lea, adăposteşte o bogată colecţie de artă, mobilier, ţesături şi manuscrise. Quartier Greslin, din secolul al XIX-lea, situat în centrul oraşului, este un încântător amestec de faţade neoclasice şi balcoane din fier forjat, galerii comerciale stil belle epoque şi cafenele art nouveau. Călător fiind nu rata celebra braserie, La Cigale, vizavi de teatru.


Sursa FOTO

7 comentarii:

  1. okk, aici m-ai dat gata. Sunt lesinata dupa castele si manastiri (arhitectonic, nu altfel:)). dar lesinata, nu asa ...
    1.Chenonceau
    2.Saumur
    3.Chambord
    iar gradinile de la Villandry sunt superbe. wow, ce deliciu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă gândeam eu... Şi pentru mine Franţa înseamnă întâi de toate Valea Loarei şi Provence (ajung şi aici... puţintică răbdare) :))

      Ștergere
  2. Toate castelele de pe Valea Loarei sunt superbe (mi-e imposibil sa fac un top al favoritelor) si imi doresc sa le vizitez intr-o buna zi. Insa pe mine m-a cucerit definitiv clima acestei regiuni. Este incredibil, dar la ei canicula inseamna 24 de grade. Pai acolo e de mine!

    PS
    Am scris si eu in 2010 un articol dedicat Frantei, daca o sa-l cauti, vei avea o mare surpriza. Nu zic mai mult. :D Se numeste "France, votre amour" (explic acolo si de ce l-am numit astfel). Pusesem poze pentru fiecare castel in parte, dar le-am sters dupa un timp ca se incarca greu blogul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este cam greu să alegi dintre atâtea castele superbe, fiecare având o istorie fascinantă. Mai ales dacă te declari vrăjită de Alhambra (care e 5 în 1: vechea fortăreaţă Alcazaba + desăvârşitul Palat Nazrid + palatul de vară Generalife + palatul renascentist a lui Carol al V-lea... plus grădina paradiziacă dintre acestea) ;)

      Excepţional aricolul tău: France, votre amour, îmi pare rău că n-am fost prin zonă la vremea respectivă, poate primeam şi eu drept cadou un castel (nu în Spania :D ci pe Valea Loarei) sau măcar o propunere de coabitare (că doar e loc destul), deşi mă mulţumeam chiar şi cu postul de portar . La fel de savuroase comentariile... :)))

      Chiar mi-ai făcut o surpriză... oare citim aceleaşi cărţi de călătorie... (al câtelea punct comun? :P ;) :D)

      Ștergere
    2. :) Cu siguranta primeai! :D Da, de Alhambra m-am indragostit pe loc, cu multi ani in urma, in timp ce vedeam imagini cu ea intr-o revista. Imagini + text, evident. :P
      Sa inteleg ca ai citit si Andalucian Dream? :D

      Ștergere
    3. Mersi! Poate data viitoare ajung şi eu "castelan" (măcar posesor de castel virtual :D).

      Ah, am citit mai demult (doar ţi-am spus că "iau la puricat" arhiva ta) Andalucian Dream, dacă despre articolul ăsta e vorba.

      Mă refeream la Franţa, cazul de faţă, pentru care mă inspir dintr-o hartă turistică foarte detaliată (cam veche) nişte cărţi tematice de dinainte de 89 şi mai recenta colecţie Traveler de la National Geographic.

      Ștergere
    4. Da, acea colectie o detin si eu. Aproape toata. :D Interesanta coincidenta. :P

      Ștergere