Sudul Franţei şi Corsica (1)

Situat între Italia şi Spania şi cuprizând Côte d’Azur, Provence şi Languedoc-Roussillon, sudul Franţei excelează în locuri de vacanţă, vestigii romane, sate medievale, plaje cu nisip fin şi edificii moderne, toate răsfăţate de un climat perfect. Sudul Franţei este o destinaţie de vacanţă extrem de populară, de asemenea reprezintă
o locaţie unde foarte mulţi şi-ar dori să trăiască. Are o climă caldă în cea mai mare parte a anului, iar în locuri precum Côte d’Azur, aflată la adăpostul munţilor, clima este şi mai blândă. Verile sunt călduroase şi uscate, singurul inconvenient este (uneori) „Mistralul”, un vânt rece care bate iarna dinspre nord.

Cuisine du soleil – bucătăria soarelui – este numele dat specialităţilor culinare din această regiune. Este o bucătărie mediteraneeană, savuroasă, aromată şi, pe cât posibil, sănătoasă. Tarabele din pieţe sunt încărcate cu produse locale de sezon precum ardeii graşi, roşiile, smochinele, pepenii, cireşele, piersicile şi măslinele. Măslinele sunt aici elementul de bază în prepararea mâncărurilor, uleiul de măsline fiind folosit aproape în exclusivitate în locul grăsimii animale. Usturoiul este un alt element important, alături de condimente precum rozmarinul, cimbrul şi măghiranul, care cresc peste tot în zonă fără să fie cultivate. Aceste elemente se amestecă pentru a da naştere aşa-numitei aïoli, o maioneză bogată galben-aurie, obţinută din ulei de măsline, usturoi, gălbenuş de ou şi care se serveşte, conform tradiţiei locale, cu legume proaspete, cu peşte sau cu supă. În partea de est, bucătăria are un accent italienesc, iar în vest influenţele sunt spaniole. Dacă îţi faci griji referitoare la băutura de după masă, Languedoc-Roussillon produce cea mai mare parte din vinurile de masă din Franţa, vinuri ce sunt din ce în ce mai respectate. Bea vinul local – vin de pays – sau experimentează vinuri uşor mai scumpe precum cele de la Corbières, Nîmes, Minervois, Fitou şi Côte de Roussillon. În Provence caută Châteauneuf-du-Pape sau Gigondas.

Côte d’Azur, de o frumuseţe care îţi taie răsuflarea, cu o apă limpede şi albastră şi o climă excelentă, Riviera Franceză sau „Coasta de Azur” şi-a câstigat un loc fără egal printre zonele cele mai stilate din lume. Romanii au construit aici staţiuni şi sate menite să prindă briza mării, însă abia în secolul al XIX-lea, odată cu sosirea aristocraţiei engleze în căutare de cure de sănătate şi de specii botanice, a luat naştere Côte d’Azur. Au urmat vizitatori bogaţi din America şi Europa, care şi-au construit vile somptuoase. În anii ’20, Coco Chanel a inventat băile de soare, iar F. Scott Fitzgerald a marcat începutul epocii jazzului. După cel de-al Doilea Război Mondial, Brigitte Bardot şi alte vedete au făcut din St. Tropez un simbol al noii Côte d’Azur. Având la nord adăpostul munţilor, neatinsă de îngheţ pe timpul iernii şi binecuvântată cu o primăvară timpurie, Côte d’Azur este un paradis al grădinarilor şi al iubitorilor de grădini. Ultrarăsfăţatul orăşel Menton se mândreşte cu un număr impresionant de astfel de paradisuri subtropicale, în care se combină irezistibil fântâni şi terase umbrite. Vizitează Jardin Botanique du Val Rahmeh sau Jardin de la Serre de la Madonne, în afara orăşelului, o grădină a peisagistului englez Lawrence Johnston.

Asociind o inimă provensală cu o „joie de vivre” ospitalieră, o mulţime de muzee, grădini, fântâni şi palmieri, minunatul oraş Nisa face din viaţa de zi cu zi o formă de artă. Oraşul are trei părţi distincte: Vieux Nice, oraşul şi portul vechi, în stil italian; impunătorul centru din secolul al XIX-lea, în spatele Promenade des Anglais; şi, dominând partea de nord a oraşului, şicul Cimiez, preferatul romanilor şi al reginei Victoria. Musée des Beaux-Arts deţine lucrări de Monet Degas şi Sisley, în timp ce Musée Marc Chagall, din Cimiez găzduieşte pânzele cu „Mesajul biblic” al artistului căruia îi poartă numele. Mai sus pe dealurile bogatei suburbii, Musée Mattise, găzduit într-o vilă genoveză din veacul al XVII-lea, include printre exponatele sale colecţia personală a artistului.

Cuibărit între dealuri în apropiere de Cannes se află capitala mondială a parfumurilor, încântătorul oraş Grasse. Oraşul este o aglomerare interesantă de străzi în pantă, cu ornamente renascantiste care trădează trădează influenţa negustorilor italieni. Tăbăcăria a fost principala sa sursă de venit în Evul Mediu şi abia moda mănuşilor parfumate din veacul al XVI-lea, susţinută de Caterina de Medici, a reprezentat catalizatorul industriei parfumurilor. Încă din secolul al XVIII-lea Grasse era deja centrul al parfumurilor, renume pe care l-a păstrat până în prezent. Dacă eşti în trecere, Musée International de la Parfumerie te aşteaptă pentru o introducere splendidă în arta parfumeriei, având o bogată colecţie de sticluţe cu parfum din întreaga lume, precum şi propria grădină de plante aromate situată pe acoperiş.

Cap d’Antibes rămâne una dintre adevăratele „ascunzători” exclusiviste de pe Côte d’Azur, cu vilele sale exotice moderniste sau stil belle epoque şi hotelurile extraordinare, vegheate de vegeteţie bogată, printre care drumurile duc către plaje private. Plajele publice, în majoritate stâncoase, sunt în starea lor naturală. Aşezare grecească (Antipolis) care a devenit mai târziu oraş de frontieră (Nisa făcea parte din Savoia), Antibes este un oraş ale cărui ziduri şi port au fost reconstruite mai târziu, în secolul al XVII, de Vauban. Pe metereze, se zăreşte Château Grimaldi din secolul al XVI-lea. Aici, i s-a dat lui Picasso un atelier, iar artistul, din recunoştinţă, a donat oraşului picturi, desene şi obiecte ceramice, printre care „La joie de vivre”, „Pescuit noaptea în Antibes” şi „Alaiul din Antipolis”. Acum castelul este Musée Picasso, iar lucrările sale, alături de cele ale altor artişti ai şcolii din Nisa sunt frumos expuse în lumina strălucitoare ce pătrunde prin ferestre.

Un punct perfect de pornire pe Rivieră şi unul dintre cele mai fascinante oraşe din sudul Franţei, Cannes este suficient de mare pentru a avea toate marile hoteluri, restaurante, plaje şi magazine pe care ţi le-ai putea dori vreodată şi suficient de mic pentru a putea fi străbătut la pas. În 1834, când Cannes era doar un sat pescăresc, fostul lord cancelar englez Brougham mergea spre Nisa când a fost ţinut pe loc aici de epidemia de holeră. Îndrăgostindu-se de peisaj, el şi-a construit o reşedinţă de vară, curând i-au urmat şi alţi străini, iar Cannes a înflorit. Acum, Cannes este renumit pentru festivalul internaţional de film, care se ţine în luna mai a fiecărui an. Centrul acţiunii este La Croisette, mărginită de palmieri şi hoteluri de renume mondial precum Carlton. Cannes este şic şi scump şi hotărât să rămână aşa. În partea de vest a noului Palais des Festivals, este un port plin de iahturi, loc şi al pieţei de flori din fiecare dimineaţă. Piaţa acoperită Marché de Forville, oferă o varietate de delicatese locale de-ţi lasă gura apă. De la piaţă, alte alei duc în vechiul oraş Le Sequet, o alternanativă încântătoare la plăcerile ostentative de pe malul mării, unde ai de ales dintr-un mare număr de restaurante. Dacă urci până la Tour du Mont Chevalier din veacul al XI-lea, vei fi răsălătit cu o privelişte splendidă a coastei. Mai sus de Cannes, exclusivista şi deloc modest intitulata Corniche du Paradis Terrestre oferă privelişti spectaculoase, în special focurile de artificii din 14 iulie.

Până destul de recent doar un mic sat pescăresc, mai uşor de ajuns la el pe mare decât pe uscat, St. Tropez a devenit unul dintre punctele fierbinţi pentru care este atât de renumită Coasta de Azur. Guy de Maupassant s-a mutat aici pe la 1880, urmat curând de pictorul Paul Signac, a cărui vilă a devenit un paradis al artiştilor. Un alt influx boem a urmat în anii ’30, în frunte cu Jean Cocteau şi Colette, iar în anii ’50 Brigitte Bardot a fost ultima care a atras mulţimea către St. Tropez. Oraşelul este într-adevăr fermecător, mergi dimineaţa la piaţă în Place des Lices, iar seara la cafenele din jurul portului. Centrul vechi, datând din secolul al XVI-lea oferă privelişti minunate.

Marsilia, cel mai vechi şi mai mare port al Franţei este totodată un loc al plăcerilor, cosmopolit şi în plină renaştere culturală. Creat de greci în veacul al VII-lea î.e.n., oraşul a fost independent de Franţa până în secolul al XV-lea, după care „specialitatea” sa a devenit turbulenţa cu marcă mediteraneeană, imnul revoluţionar „La Marseillaise” îşi datorează numele fervorii rebelilor de aici. Poarta Franţei către Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, Marsilia a fost dintotdeauna un creuzet cultural. Vieux Port rămâne nucleul oraşului, vechile sale fortificaţii dominând acum piaţa de peşte şi câteva excelente restaurante cu specific marin. În partea de nord a portului, vechiul cartier Le Panier, puternic bombardat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a păstrat totuşi câteva clădiri istorice. Hospice de la Vieille Charité din secolul al XVII-lea, care adăposteşte Musée d’Arts Africains, Océaniens et Amérindiens, în apropiere fiind Cathédrale de la Major, datând din secolul al XIX-lea şi care ascunde Ancienne Major din veacul al XII-lea. La est de port, Palais de Longchamp din secolul al XIX-lea este gazda Musée des Beaux-Arts. În partea de sud Basilique St.-Victor, datând din veacul al V-lea, iar în apropiere impunătoarea Basilique Notre-Dame-de-la-Garde din secolul al XIX-lea. Partea superioară a oraşului, are vedere către închisoarea de la Château d’If şi duce către promontoriul Malmousque, la al cărui capăt este plaja principală a oraşului, Plage du Prado.

Patria câmpurilor de lavandă şi a culturilor de măslini, având dealuri înmiresmate şi văi fertile, culori orbitoare şi lumină curată, Provence este lăudată pentru toate darurile sale naturale uluitoare. Conform tradiţiei provensale, acest ţinut binecuvântat a luat viaţă când D-zeu s-a hotărât să folosească tot ce a rămas în urma Creaţiei pentru a-şi construi propriul Paradis. Numai înnebunitorul Mistral strică această grădină a Edenului. Pentru a-i face faţă, gospodăriile tradiţionale cu obloane albastre (mas) sunt construite fără ferestre pe peretele dinspre nord. Provence a fost colonizată de greci înainte ca romanii să o numească Provincia şi să lase în urma lor amfiteatre şi monumente măreţe la Arles şi Orange. Papii din Evul Mediu şi-au stabilit reşedinţa la Avignon, unde se află Palais des Papes, o mărturie a puterii acestora.

La adăpost între zidurile sale, Avignon păstrează încă marea sa siguranţă de sine din zilele de glorie ale secolului al XIV-lea, când o serie de papi au locuit aici. Pe atunci străzile înguste gemeau de un du-te-vino al Curţii papale. Astăzi, oraşul este un centru cultural înfloritor, animat în fiecare vară de festivalul său de muzică şi teatru, când curţile palatelor şi vilele impunătoare servesc drept fundal evenimentelor. Nucleul festivalului este Place de l’Horologe, cu turnul său gotic cu ceas şi cafenelele pline de viaţă. În spatele Cathédrale Notre-Dame-des-Doms se află frumosul ei parc Rocher des Doms, iar mai jos ruinele renumitului Pont St.-Bénézet din secolul al XII-lea, cunoscut şi ca Pont d’Avignon, din păcate parţial distrus în secolul al XVII-lea.

Vizitează Orange pentru impresionanta sa moştenire arhitectonică: arcul de triumf şi teatrul se nujmără printre cele mai cunoscute ruine romane din lume. Situat în valea râului Ron pe Via Agrippa, Orange a fost (şi este încă) punctul de trecere între nord şi sud. Oraşul a înflorit sub împăratul Augustin, pe atunci având de trei ori dimensiunea actuală, cu temple, băi şi un stadion, precum şi alte construcţii impunătoare. În secolul al XVI-lea, Orange a fost moştenit de Wilhelm, prinţ de Nassau, strămoşul familiei regale olandeze.

Urcă până la rândul cel mai de sus al arenei romane pentru a vedea cât mai bine oraşul Arles şi plimbă-ţi privirea peste acoperişurile de teracotă şi peste pereţii ocru până la râul Rhône. Suficientele ruine ale acestei măreţe cetăţi romane reuşesc să transmită un puternic iz istoric. Folosite acum pentru coride şi festivaluri fastuoase, vastele Arènes Romaines din secolul I au fost pe vremuri scena luptelor între gladiatori. Măsurând 136 cu 107 metri, având două niveluri, fiecare nivel fiind alcătuit din 60 de bolţi, arenele romane au o capacitate de 25.000 de locuri. În apropiere sunt ruinele teatrului roman, unde cele două coloane imense ale peretelui scenei (folosite în trecut pentru a spânzura prinzonierii) oferă astăzi fundalul interpretărilor artistice din perioada festivalului de la Arles de la sfârşitul lui iunie – inceputul lui iulie.

Aix-en-Provence sau simplu Aix este este un oraş elegant (şic, în terminologie franceză), cu bulevarde largi, pieţe umbroase şi sute de fântâni din piatră frumos sculptate. Apa este raţiunea de a fi a oraşului, fondat de consulul roman Sextius, atras de izvoarele termale care există şi astăzi. În inima oraşului este maiestuosul Cours Mirabeau, renumitul bulevard mărginit de copaci, reaşizat pe locul vechilor metereze, având de-o parte şi de alta case elegante din secolele XVII-XVIII şi din loc în loc frumoase fântâni. Savurează o cafea la una din terasele cafenelelor de aici, cum ar fi Les Deux Garçon, locul preferat de întâlnire al artiştilor şi intelectualilor începând cu 1792. În partea de nord se disting clădiri precum Hôtel de Ville, Musée des Tapisseries şi frumoasa catedrală gotică, Cathédrale St.-Sauver, inconfundabilă datorită uşilor sale sculptate din veacul al XVI-lea. La sud de Cours Mirabeau este elegantul cartier Mazarin unde se află Musée Granet ce găzduieşte trei lucrări semnate Paul Cézanne, cel mai renumit fiu al oraşului Aix. Poţi vizita Atelier Paul Cézanne, unde artistul a lucrat începând din 1897 şi până la moartea sa în 1906. Aici a pictat „Les Grandes Baigneuses”, iar fereastra atelierului dă spre multiubitul său Mont Ste.-Victoire, sursă de inspiraţie a mai mult de 50 de tablouri.

Sursa FOTO