luni, 19 august 2013

Toscana

Italia, Toscana
Toscana este paradisul podgoriilor, câmpurilor pline cu maci, crângurilor de măslini şi colinelor scăldate de razele de soare. Oraşe şi sate vechi de secole, ce abundă în biserici, galerii de artă şi centre istorice împrejmuite pe jumătate de ziduri medievale, sunt risipite pe întreaga suprafaţă a acestei frumoase provincii. Toscana este tot ce are Italia mai frumos. Florenţa (despre care am vorbit aici) este un superb oraş renascentist, Siena,
este unul dintre cele mai desăvârşite burguri medievale, iar San Gimignano, cel mai vestit cătun. Are centre istorice de mai mică importanţă, printre care se numără Lucca, Pisa, Pienza, de care orice ţară ar fi mândră şi idilice peisaje rurale datorită cărora Italia este atât de adorată. Ca şi cum arta, arhitectura şi peisajele superbe nu ar fi fr ajuns, Toscana mai pune la dispoziţia turiştilor: plaje, nenumărate activităţi în aer liber şi unele dintre cele mai apreciate preparate culinare şi sortimente de vinuri.

Siena este citadela medievală perfectă a Italiei. În centrul ei se află Campo, cea mai vestită piaţă a Italiei şi locul unde se desfăşoară renumita cursă de cai anuală a oraşului – Palio – şi încăperile ticsite cu opere de artă ale maiestuosului Palazzo Pubblico (1297-1342), astăzi primăria oraşului. În imediata sa apropiere se înalţă Domul, una dintre cele mai desăvârşite construcţii gotice ale Italiei, precum şi comorile din muzeul catedralei, în timp ce, de jur împrejur, un labirint magic de străduţe oferă un fundal de vis pentru cei dornici să cutreiere liberi şi nestingheriţi prin acest tărâm magic. Pentru a te bucura de o privelişte încântătoare, urcă cele 503 trepte ale Torre del Mangia (1338-1348), din curtea Palazzo Pubblico, un turn-clopotniţă înalt de 102 metri. În faţa turnului se înalţă Cappella di Piazza, o clădire de piatră începută în 1348, pentru a marca sfârşitul epidemiei de ciumă. Fântâna din capătul pieţei, Fonte Gaia, este o copie din secolul al XIX-lea a fântânii originale din veacul al XV-lea. Piazza del Duomo este dominată de Dom, o clădire senzaţională pe care numai catedralele din Milano şi Orvieto o pot egala în măreţie. Faţada (1284-1296) este o combinaţie gotico-romanescă de gravuri, piloni şi decoraţiuni complicate, mare parte opera arhitectului şi sculptorului Giovanni Pisano. Nu rata Battisero di San Giovanni, (vezi interior), baptisteriul subteran al catedralei, deoarece aici se află cristelniţa (1417-1430), una dintre cele mai interesante capodopere sculpturale din oraş. În faţa catedralei se află Ospedale di Santa Maria della Scalla, care timp de 800 de ani a fost principalul spital din Siena; astăzi a fost transformat într-o galerie de artă ce găzduieşte mai multe capodopere. Micuţa Sagrestia Vecchia, aflată în imediata apropiere, se mândreşte cu un ciclu de fresce realizat de Vecchinetta – “Articolele Crezului” – şi piesa de altar “Madonna della Misericordia” (1444) realizată de Domenico di Bartolo. Cea mai importantă galerie de pictură din Siena – Pinanacoteca Nazionale – este găzduită de impozantul Palazzo Buonsignori (sec. al XV-lea). Numeroasele sale încăperi oferă vizitatorilor posibilitatea să admire îndeaproape operele şcolii gotice de pictură a oraşului, foarte mult influenţată, în perioada de început, de compoziţia stilizată, culorile intense şi fundalurile aurite ale artei bizantine.

San Gimignano este cel mai faimos sat al Toscanei, fiind adesea descris drept un “Manhattan medieval” datorită şirurilor de turnuri antice din piatră ce se înalţă la orizont. Deşi extrem de popular – poate mult prea popular în timpul verii – acest sătuc îşi păstrează farmecul, mai ales după ce excursioniştii de o zi s-au întors la casele lor. Merită să-l vizitezi nu numai pentru a-i admira turnurile din piatră, dar şi pentru fascinanta galerie de artă, pentru peisajul toscan de vis şi cele două biserici superb decorate cu fresce. Collegiata a fost cândva catedrală, dar şi-a pierdut statutul în momentul în care satul nu a mai fost eparhie. Fondată în secolul al X-lea, a fost sfinţiţă în 1148 şi extinsă de către arhitectul şi sculptorul Giuliano da Maiano, între 1466 şi 1468. Faţada austeră ascunde un interior în totalitate acoperit cu fresce. Trei cicluri principale împodobesc pereţii: “Judecata de Apoi” (1410) pictată de cel mai de seamă artist sienez, Taddeo di Bartolo; “Paradisul şi Infernul” şi fresca lui Benozzo Gozzoli, “Sfântul Sebastian”. Museo Civico este împărţit în două, muzeul propriu-zis şi Torre Grossa, singurul turn din San Gimignano deschis publicului. Bucură-te de facinantele străduţe laterale şi viziteată Rocca (1353), castelul, pentru a admira superbele sale grădini, apoi Cappella di Santa Fina şi Cappella di San Bartolo, unde poţi admira basoreliefurile lui Benedetto da Maiano şi uluitoarele fresce semnate Benozzo Gozzoli, cere reproduc scene din viaţa Sf.Augustin.

“Totul în Lucca este extraordinar”, scria Hilaire Belloc, în 1902, în “Drumul către Roma”. Cu câţiva ani mai înainte, Henry James descria oraşul drept “o abundenţă de tot ceea ce poate exista mai frumos, mai plăcut şi mai interesant” (“Italia revizitată”, 1877). Foarte puţine lucruri s-au schimbat de atunci. Liniştit, civilizat, înconjurat de ziduri umbrite de pomi, oraşul este astăzi un amalgam atractiv de pieţe, bisericuţe, muzee, galerii de artă şi străzi pietruite. Dintre toate oraşele Toscanei, numai Florenţa şi Siena îl întrec în frumuseţe. Oraşul îşi datorează planul concentric al centrului său romanilor. În timpul goţilor şi lombarzilor, Lucca a fost capitala Toscanei, fiind un burg extrem de dezvoltat graţie comerţului cu mătase – industria lenjeriilor de mătase joacă şi astăzi un rol extrem de important în economia oraşului. Puţine biserici sunt la fel de captivante la prima vedere precum San Michele in Foro, cu uluitoarea sa faţadă ce combină plăcile de marmură caracteristice construcţiilor romaneşti cu impresionanta bogăţie de logii miniaturale, arcaturi şi coloane bizantine ingenios spiralate, construită pe ruinele unui vechi forum roman. Giacomo Puccini s-a născut în Lucca, la doar o aruncătură de băt de San Michele in Foro, iar casa memorială a faimosului compozitor, Casa di Puccini, are un muzeu. O altă faţadă impresionantă ornează catedrala din Lucca, Duomo de San Martino (1060-1241), renumită în special pentru gravurile din veacul al XIII-lea, dimprejurul atriumului şi uşii de intrare. Muzeul catedralei, situat în Piazza Antelminelli, deţine o impresionantă colecţie de picturi, sculpturi şi obiecte de artă religioasă. La sud de catedrală se află locul de unde poţi urca pe superbele ziduri ale oraşului (1544-1645); în înaltul lor se desfăşoară o alee, lungă de patru kilometri şu străjuită de copaci, care înconjoară oraşul. Nu pierde ocazia de a te bucura de splendida Giardino Botanico, aflătă la est, apoi vizitează Villa Bottini, din imediata apropiere. Casa Guinigi, o locuinţă medievală construită de cea mai influentă familie din Lucca – Guinigi – este renumită pentru turnul ei, din înaltul căruia se deschide o superbă panoramă asupra oraşului.

Majoritatea oamenilor cunosc faimosul turn înclinat din Pisa. Puţini ştiu însă că acest turn este parte componentă componentă a unui interesant ansamblu de construcţii medievale; şi mai puţini ştiu că restul oraşului, din păcate, este o urbe modernă, celelalte vestigii fiind victimele bombardamentelor din cel de-al Doilea Război mondial. În trecere prin Pisa, petrece o oră vizitând turnul şi împrejurimile sale şi alocă încă o oră pentru celelalte atracţii medievale ale oraşului. Turnul înclinat din Pisa a fost iniţial, o parte componentă modestă a Campo dei Miracoli, alături de catedrală, baptisteriu şi camposanto. Începută în 1173, clopotniţa catedralei a început să se încline la scurt timp, din cauza proastei calităţi a solului. Comorile din catedrală şi din baptisteriu pot fi admirate în Museo dell’Opera del Duomo. Alte atracţii turistice ale oraşului sunt: Piazza dei Cavallieri, o piaţă înconjurată de clădiri medievale; Santa Maria della Spina, o superbă biserică pe malul râului, la Lungarno Gambacorti şi Muzeul Naţional San Mateo, care găzduieşte o colecţie de picturi şi sculpturi în majoritate aparţinând unor artişti din Toscana.

Arezzo a fost o importantă citadelă etruscă care şi-a menţinut statutul elevat în perioada romană şi în Evul Mediu timpuriu, când aşezarea sa la răscrucea unor importante rute comerciale din Apenini i-a adus o prosperitate însemnată. Astăzi, prosperitatea îi este asigurată de înfloritoarea industrie a obiectelor din aur şi bijuteriilor de tot felul, dar şi de către turiştii atraşi aici de capodopera lui Piero della Francesca, “Legenda Adevăratei Cruci”, unul dintre cele mai renumite cicluri de fresce din Italia. Majoritatea turiştilor se îndreaptă direct către Bazilica San Francesco, din Piazza San Francesco, a cărei abisidă este decorată de faimoasele fresce ale lui Piero, datând din 1457. Restul atracţiilor turistice se află în sau aproape de Piazza Grande, ciudată piaţă înclinată a oraşului. În capul pantei se înalţă Palazzo delle Logge (1573) cu a sa atractivă logie renascentistă proiectată de Giorgio Vasari, originar din Arezzo. În colţul din stânga al pieţei se înalţă Fraternita dei Laici (1434), un palat gotic renumit pentru sculpturile de pe uşi şi lunetă. În nordul pieţei se desfăşoară Passeggio del Prato, un parc încântător, flancat de catedrală şi ruinele castelului Fortezza Medicea, construit în veacul al XVI-lea de familia Medici (Florenţa a cucerit Arezzo în 1384). Catedrala merită văzută pentru ale sale vitralii (1523), fresca lui Piero della Francesca reprezentând-o pe “Maria Magdalena” şi imperesionantul cavou (1327) al lui Guido Tarlati, un episcop din secolul al XIV-lea al oraşului.

Situată în vârful unei coline, Cortona domină împrejurimile, bastioanele sale oferind turiştilor superbe panorame asupra dealurilor vălurite şi întinselor câmpii ale Toscanei şi Umbriei. La fel de veche precum Troia, potrivit legendei, Cortona era deja o citadelă înfloritoare când etruscii au sosit aici în secolul al VIII-lea î.e.n. Astăzi, oraşul are un aspect preponderent medieval, iar cele două muzee ale sale, bisericile, străduţele vechi şi abrupte, precum şi atmosfera deosebit de plăcută, îl fac o destinaţie turistică extrem de agreabilă. Ca în majoritatea oraşelor medievale, te poţi delecta la fel de mult plimbându-te pe străduţele din Cortona, dar şi vizitând muzeele şi galeriile sale de artă. Aventurează-te pe străduţele abrupte pentru a ajunge la riunele Fortezza Medicea, care oferă privelişti superbe. Principala atracţie din Piazza della Republica este Museo Diocesano, care adăposteşte o colecţie de artă renascentistă dominată de două dintre capodoperele lui Fra Angelico: “Bunavestire” şi “Fecioara cu Pruncul şi Sfinţii”. În apropiere Museo dell’Accademia Etrusca e della Città Cortona, unde sunt expuse în special obiecte de artă etrusce. În oraş sunt şi o serie de biserici ce merită vizitate: San Nicolò, San Domenico şi Santa Maria del Calcinaio.


Sursa FOTO

10 comentarii:

  1. In Toscana se afla orasul meu preferat din Italia, Siena. M-am indragostit de ea de indata ce am vazut-o...in poze pe net. M-a cucerit cu aerul ei medieval, cu celebra piata Campo, cu stradutele romantice si mai ales cu uimitoarele ei culori. De fapt, mai bine zis culoarea ei, acel caramiziu predominant care-i da un farmec aparte. :D

    Unul din primele articole scrise de mine a fost dedicat acestui oras. Inca din 2009 eram disperata cu Siena. :))

    O curiozitate, Centurion, tu ai urca cele 503 de trepte ale Clopotnitei "Torre del Mangia"? Ai face asta pentru preafrumoasa priveliste a orasului? :P

    In rest, din Toscana imi mai place mult Pisa. :)


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Nice (nu ştiu cum să spun corect, seară sau noapte) Nici tu n-ai somn? ;)

      Mă bucur că am nimerit-o cu Siena, într-adevăr, un oraş fermecător... Sigur că aş urca, merită efortul din plin, iar dacă cumva ajung pe-acolo şi n-a. face-o aş regreta tot restul zilelor, a doua şanşă probabil n-aş mai primi-o ;))) De fapt, încă n-o am nici pe prima... da' îmi rămâne internetul, călătoriile virtuale :D

      Aşadar, dacă tot n-am somn trec pe la tine, arhiva anului de graţie 2009 :P

      Noapte bună, somn uşor şi vise frumoase ;)

      Ștergere
    2. Neata, eh, pe atunci postam comentarii in alta parte(pe alt blog) si il deschisesem pe al meu propriu exclusiv pentru mine, nu si pentru public, e o poveste lunga si complicata, cert e ca abia din martie 2010 am avut blogroll si am diversificat tematica blogului. Si tot de atunci au inceput interactiunile cu blogosfera(adica am inceput eu sa merg in vizita pe alte bloguri, sa las comentarii, sa imi fac amici, iar faptul ca Dragos a fost la inceput alaturi de mine a contat enorm, m-a facut sa nu ma simt singura niciodata). Dar pana in martie 2010 eu am comentat(fotbal) trei ani de zile pe blogul altcuiva.

      O zi frumoasa si racoroasa! :D

      Ștergere
    3. Neaţa, mai spre seară, Nice :)

      L-am citit, m-am folosit de SEARCH, excelent articol şi comentarii savuroase. Ai strâns în jurul blogului tău o comunitate tare frumoasă.

      Ziua a fost în nota celor de până acum, toropitoare, deşi cerul a fost mai mult noros.

      Seară plăcută (răcoroasă nu- şanse, cel puţin la mine) :D

      Ștergere
  2. Şi aşa am in mine un spirit de pelerin medieval, după ce mai citesc şi articolele tale chiar îmi vine să o pornesc la drum.
    Când voi ajunge prima dată în Italia, îmi doresc să pot vizita Toscana, să bat cu pasul străduţele, să simt acel parfum inconfundabil. Deşi trăim vremuri libere, ca un paradox, eu cred că pe vremea pelerinilor populaţia se mişca mult mai mult decăt acum. Avem şi multe constrângeri datorită societăţii în care trăim, şi a modului de viaţă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lasă, Adrian şi tu mi-ai deschis pofta de hălăduit prin munţi cu articolele tale, mai cu seamă unele care prezintă locuri din apropierea Reşitei. Suntem chit :))

      Da, paradoxul libertăţii, teoretic n-am avea nevoie nici de paşaport, suntem liberi să vizităm orice colţ de lume care ne trece prin minte, totuşi n-o prea facem (cel puţin majoritatea, mai sunt unii care n-au asemenea oprelişti).

      Seară faină, Adrian ;)

      Ștergere
  3. E impresionant cum locuitorii Toscanei au păstrat vie arhitectura istorica a oraşului.
    A fost o încântare pentru mine să fac o călătorie virtuală prin acest superb oraş medieval. Tare mult mi-ar plăcea să-l văd live. Poate într-o zi,...
    Îţi mulţumesc mult, Centurion, pentru lectura încântătoare.
    O seară minunată îţi doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Stefania :)

      Plăcerea este de partea mea, eu îţi multumesc pentru că mă citeşti şi pentru cuvintele apreciative.

      Da, au avut grijă de comorile trecutului, le-a restaurat, iar rezultatul se vede, turismul este înfloritor. Totuşi multe vestigii istorice la fel de valoroase au fost distruse de-a lungul timpului, mai cu seamă de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

      O seară de excepţie şi ţie :)

      Ștergere
  4. Am vazut un film in care actiunea se desfasura in Toscana. Mi/a placut ce am vazut. Mult de tot.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi, n-are cum să nu-ţi placă... Siena, Pisa, San Gimignano, Luca, Arezzo... Pe mine m-a fascinat Cortona, numai citind despre ea :)

      Ștergere