sâmbătă, 31 august 2013

OVERLORD: Capitolul Secret

Invazia Normandiei WW2
Debarcarea din trupelor aliate în Normandia la 6 iunie 1944 a fost operaţiunea crucială pentru determinarea deznodământului celui de-al II-lea Război Mondial. Ştiau acest lucru atât comandantul suprem al fortelor expeditionare aliate, generalul Eisenhower, cât si Hitler. Problema cea mai importantă cu care se confruntau aliaţii
era dezavantajul numeric. Astfel germanii dispuneau în Franta de 59 divizii, iar aceste divizii nu erau trupe de garnizoană, multe dintre ele fiind veterane ale Frontului Estic şi erau înzestrate cu cel mai nou echipament, inclusiv tancuri.

Aliatii concepuseră asaltul cu implicarea initială a 7 divizii (în ziua “Z” sau “D-Day”, navele nu puteau transporta decât 5 divizii), şi se bazau numai pe superioritatea aeriană. Problema se punea să convingă comandanţii germani şi pe Hitler în special, că debarcarea va avea loc oriunde altundeva şi nu pe coastele Normandiei. Serviciile de spionaj lucrau intens în acest sens, dezinformând asupra operaţiunii din Normandia care nu ar reprezenta decât o diversiune, debarcarea propriu-ziză urmând a se efectua la Pas de Calais (variantă logică, de altfel, în care chiar şi germanii înclinau deja să creadă). Un rol important în mistificarea adevăratelor intenţii aliate şi înselarea ABWEHR-ului (serviciul de spionaj german), l-a avut sectiune BI-A, sucursala de contraspionaj a MI-5 (agenţie apartinând de Ministerul de Interne britanic), dar şi MI-6 (serviciul de spionaj al armatei britanice, cunoscut şi ca S.I.S. = Secret Intelligence Service). Pentru disimularea debarcării au fost create şi alte operaţiuni: NEPTUN, numele debarcării în Ziua Z şi stabilirea unui cap de pod în Normandia; BODYGUARD = operaţia consacrată mascării operaţiunii Neptun; FORTITUDE-NORTH = simularea unei invazii în Scandinavia; FORTITUDE-SOUTH = simularea debarcării la Pas de Calais; FORTITUDE-SOUTH II sau ROSEBUND (boboc de trandafir sau fată = menţinerea impresiei după Ziua Z că lovitura principală urmează totuşi la Pas de Calais. Componente ale operatiunii Bodyguard erau operaţile: IRONSIDE = simularea atacului în zona Bordeaux şi a coastei Biscayei, iar parte a Fortitude era VENDETTA = simularea unei operaţiuni în sudul Frantei şi ZEPPELIN = simularea intenţiei de debarcare în Balcani.

Aceste operaţiuni minore, executate în cascadă au avut dus la îndeplinirea scopului preconizat. Germanii au fost total dezorientati, chiar şi după declanşarea invaziei din Normandia, Hitler a întârziind să relocheze diviziile de blindate (cu toată insistenţa feldmareşalui Erwin Rommel, comandantul dispozitivului de apărare german, cunoscut ca “Zidul Atlanticului”) convins fiind că aliaţii vor declanşa atacul masiv la Pas de Calais. Astfel, deşi Rundstedt dorise să angajeze cea mai bună divizie a sa, Divizia 116 Panzer, în luptele din Normandia, unde Rommel avea nevoie de ajutor, Hitler ordonă revenirea unităţii la Pas de Calais pentru a ajuta Armata a 15-a în fata ofensivei principale (fiind convins că aceasta va avea loc totuşi la Pas de Calais), deşi aceasta pornise deja spre Caen.

Un rol important înainte de declansarea dar şi după iniţierea planului de invazie aliată în Normandia, l-au avut diversiunile radar şi radio, cunoscute sub numele de “războiul radarelor”. Englezii puseseră la punct asa numitele RMC (radio countermeasures), măsuri de contraacţiune radio menite să bruize undele radio care ghidau avioanele germane spre ţintă. De asemenea s-au folosit “vocile fantomă”, operatori radio care cunoşteau limba germană şi care intrau pe frecvenţele controlorilor de trafic germani şi suprapuneau informaţii contradictorii, fapt care producea derută printre pilotii Luftwaffe. O altă metodă diversionistă a fost aceea numită “Window” constând în fâsii (mănunchiuri de bendiţe) din folie de aluminiu, care lansate de un avion, în cădere, simulau pe radarele germane imaginea unui avion sau dacă se lansau mănunchiuri la anumite intervale produceau mai multe semnale false şi astfel operatorul radar era pus în imposibitatea de a deosebi ţintele reale de cele false. Altă diversiune a fost lansarea de păpusi de lemn pe post de “paraşutisti” în combinaţie cu foiţele de tip “window”, fapt menit să creeze germanilor impresia unei invazii de proporţii în zonele Le Havre, Fécamp si Cherbourg.


Sursa: revista Magazin Istoric, martie/aprilie/mai 1984, iulie 1991
Sursa FOTO

10 comentarii:

  1. mi se pare ca in Grecia au aranjat britanicii ca la tarm sa ajunga corpul unui "ofiter" britanic,cazut chipurile de pe un vas torpilat,cu planurile invaziei in buzunar care,ce sa vezi,indicau Pas-de-Calais drept punct principal de debarcare...si cu cate altele nu i-au intoxicat pe nemti...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ţi se pare corect! Chiar mi-aduc aminte că am citit tot în Magazinul istoric despre acest episod, dar n-am dat încă de el, cum îl găsesc voi face un rezumat.
      O sumedenie de dezinformări pe tot parcursul conflictului, dar este firesc, diversiunea face parte din tactica de bază a războiului. Oricum, nici Abwehr-ul nu s-a lăsat mai prejos.
      Duminică faină Silviu :)

      Ștergere
  2. Iţi mulţumesc mult, Centurion, pentru lectură. Cu ajutorul tău aflu lucruri pe care nu le ştiam, poate că le- am citit cânva, dar nu mi le reamintesc, spre marea mea ruşine.
    O duminică minunată şi-o toamnă de poveste îţi doresc, Centurion! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh... Mai uităm şi eu mi le reamintesc recitind. Mă bucur că nu te plictiseşte istoria.
      Duminică plăcută şi o toamnă aşijderea, Ştefania :)

      Ștergere
  3. Mda, debarcarea a fost un eveniment pregatit ca la carte. Ce inseamna disperarea! Atata razboi innebunise pe toata lumea, ar fi fost culmea sa se rateze asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-au mai ratat, de către aviaţie, câteva poziţii fortificate, drept pt. care canadienii care debarcaseră pe JUNO Beach, au fost sub tirul a două baterii de 155 mm şi 9 baterii de 75 mm. La OMAHA, "serviciile" MI5 / 6 nu au fost în temă cu înlocuirea diviziei 716 de cătrea Dvz.352, bombardamentele premergătoare au fost destul de ineficiente, iar americanii au îndeplinit obiectivul "D-Day" abia pe D+3. În rest totul OK, dealtfel era imposibil altfel, zarurile fuseseră deja aruncate.
      Seară faină :)

      Ștergere
  4. Ca bine le mai povestesti :). Cred ca am mai spus ca WWII nu s-a numarat printre favoritele mele la istorie, dar tu le povestesti fain.
    Duminica placuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi, Tina!
      Mă strădui ca atunci când scriu un rezumat istoric să nu fiu plictisitor, extrag episoadele interesante (ceva în genul "forşpanurilor" filmelor) :D Cine simte "chemare" întru aprofundarea subiectului, găseşte suficiente date pe internet sau biblioteci, restul se bucură de o lectură reconfortantă, sper eu. Mi-am propus să imprietenesc lumea cu istoria, nu s-o alung, ceva în genul, mai modest desigur, a ceea ce face Antonela pentru lb. română.
      Seară plăcută, Tina :)

      Ștergere
  5. Ce bine ar fi fost să debarce în Balcani şi să îi fi ţinut departe pe bolşevici! Războiul s-a terminat doar pentru vest, noi am stat încă 45 de ani în lagăr!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate, deşi tactic, ar fi fost puţin greşit, ar fi avut de luptat la vest, est şi să înainteze spre nord (Berlin), în plus logistica (dată fiind distanţa de Marea Britanie ori Africa de Nord) ar fi fost problematică.
      Lăsând deoparte considerentele strategice, aş presupune că s-a întâmplat aşa pentru că marile puteri cele occidentale de o parte URSS de cealaltă, şi-au împărţit încă de prin 43 (când odată cu pasul înapoi făcut de Wehrmaht în Rusia, se prefigura finalul) sferele de interes. PEntru noi, din nefericire, zarurile erau deja aruncate...

      Ștergere