Nord-estul Italiei

Marile oraşe ale nord-estului Italiei – Verona, Padova şi Vicenza – oferă un contrast istoric perfect cu Veneţia, iar zona lacului Garda şi regiunea dolomită se mândresc cu cel mai mare lac şi cel mai spectaculos lanţ muntos din Italia.

Rafinată şi romantică, Verona este al doilea oraş istoric încântător după Veneţia. Este şi una dintre cele
mai prospere aşezări, mulţumită poziţiei sale, la intersecţia drumurilor dinspre nord, sud, est şi vest. În trecut, a fost, din aceleaşi motive, o înfloritoare colonie romană, iar mai târziu sub conducerea familiei Scaligeri, în perioada medievală, a devenit un oraş deosebit de important. Au urmat cucerirea de către familia Visconti şi apoi de către Republica Veneţiană, care a deţinut controlul până la sosirea lui Napoleon. De atunci a rămas sub dominaţie austriacă până la unificarea Italiei. Să explorezi oraşul este simplu şi distractiv. Monumentele şi muzeele abundă, multe dintre ele fiind la mică distanţă unele de altele. Începe turul din Piazza Brà (din la cuvântul german breit, care înseamnă spaţios) şi din cavernoasa Arena, al treile amfiteatru ca mărime din Imperiul Roman, după Capus, de lângă Neapole şi Colosseum din Roma. Construcţia amfiteatrului a fost finalizată în anul 30, putând primi peste 20.000 de spectatori (aproximativ cât era populaţia Veronei în vremea romanilor), acum fiind folosit pentru faimosul festival de operă, care are loc în fiecare vară. Plecând de la Arena, mergi spre nord-est pe strada pietonală Via Mazzini, care te va duce la Piazza delle Erbe, locul unde a fost forumul roman şi centru istoric al oraşului. Reunit în jurul unei pieţe agitate, scuarul înghesuit este mărginit de cafenele tentante şi clădiri din diverse perioade, cea mai remarcabilă fiind Casa dei Marcenti, construită în 1301 pentru a fi antrepozit şi bursă. Mergând pe Arco della Costa ajungi la Piazza dei Signori, pe vremuri principala piaţă publică a Veronei şi a cărei etalare de clădiri minunate o face chiar mai frumoasă decât Piazza delle Erbe. La dreapta, cum intri în piaţă, se înalţă Palazzo del Comune (a cărui construcţie a început în 1193), pe vremuri primăria oraşului, este cunoscut şi ca Palazzo della Ragione (Palatul Jucecăţii), după ultima destinaţie pe care a avut-o, aceea de tribunal. La dreapta se ridică inconfundabilul turn Torre dei Lamberti, chiar lângă turn se află Palazzo degli Scaligeri, iar la stânga este Loggia del Consiglio, datând din 1493, o construcţie atrăgătoare în stil renascentist, cu arcade şi fresce, care a servit drept cameră de consiliu în timpul guvernării veneţiene. Părăseşte Piazza dei Signiori prin arcadele din est şi vei ajunge la biserica în stil romanesc Santa Maria Antica, fosta biserică parohială a familiei Scaligeri, ale căror morminte remarcabile se aliniază în spatele grilajului de fier. Vizitatorii Veronei sunt invariabil prinşi de mitul „Romeo şi Julieta”, creat de Shakespeare, a cărui personajele fictive se bazau totuşi pe familii care au existat în realitate, Capello şi Montecchi (devenite Capulet, respectiv Montague). Din Piazza dei Signori, mergând spre nord-est ajungi la Sant’Anastasia, cea mai mare biserică din Verona, construită pentru dominicani între anii 1290 şi 1481. Catedrala Veronei este la nord de biserica Sant’Anastasia, în Piazza del Duomo o construcţie începută prin anul 1120, având faţada acoperită cu rosso di Verona, o piatră cu nuanţe roz. Cea mai importantă colecţie de artă din Verona este la Castelvecchio, un minunat palat-fortăreaţă, datând din 1354. Printre cele mai importante opere de artă se numără: "Madonna della Qualiga" de Pisanello, "Madonna della Pasione" de Carlo Crivelli, "Sfânta familie" de Mantegna, "Coborârea de pe cruce" de Veronese şi două madone de Giovanni Bellini. Urmează cursul râului spre vest sau ocoleşte prin Parco dell’Arsenalle, cel mai mare parc din Verona, pentru a vedea San Zeno Maggiore, cea mai frumoasă biserică în stil romanesc din Italia. Construită în forma actuală în secolul al XII-lea, istoria bisericii este mult mai veche, iniţial fiind doar o mică capelă deasupra mormântului Sf. Zeno, paronul Veronei din veacul al IV-lea.

Vicenza are „toate avantajele unui mare oraş”, scria Goethe în 1786, o observaţie tot atât de adevărată atunci cât şi acum despre acest mic, dar sofisticat orăşel. Renumit, înainte de toate, pentru construcţiile lui Palladio, unul dintre cei mai influenţi arhitecţi medievali, străzile lui sunt printre cele mai deosebite din Italia din punct de vedere arhitectonic. Suburbiile moderne ale Vicenzei se retrag repede în faţa centrului vechi, care orbitează în jurul unei singure străzi principale – Corso Palladio – şi unei singure pieţe spectaculoase – Piazza dei Signori. Piaţa este dominată de Basilica lui Palladio, o clădire medievală uriaşă şi tot aici se află Loggia del Capitaniato (1571), o altă clădire a lui Palladio. Cutreieră piaţa învecinată, apoi mergi spre Casa Pigafetta, o casă bogat ornamentată, costruită în 1441, care a aparţinut unui fost membru al echipajului lui Magellan din călătoria în jurul lumii. Pasionaţii de arhitectură ar avea nevoie de o zi sau două ca să exploreze doar cele mai frumoase clădiri ale lui Palladio existente în Vicenza. Amatorii ar trebui să se oprească la Teatro Olimpico (1580), ultima lucrare a arhitectului şi cel mai vechi teatru acoperit din Europa, care încă funcţionează. Mai jos, pe Corso, se află Santa Corona, cea mai importantă biserică din oraş, renumită datorită lucrării lui Giovanni Bellini „Botezul lui Hristos”. Palazzo Chiericati (1551-1557), tot a lui Palladio, este acum Museo Civico Pinacoteca, a cărui superbă colecţie include o vasta gamă de lucrări medievale şi renascentiste.

Cel mai important obiectiv turistic al Padovei (Padua) este Cappella degli Scrovegni. Comandată în 1303 de nobilul local Enrico Scrovegni, acestă biserică imensă îşi datorează faima picturilor remarcabile ale lui Giotto, scăldate în lumina eterică de culoare albastru-deschis a capelei. Cea mai frumoasă pictură este însă „Judecata de Apoi”. Vizitează şi complexul muzeal alăturat, Musei Civici, un superb ansamblu modern, care găzduieşte expoziţii de monede, pictură, sculptură şi arheologie. O altă comoară a Padovei este biserica din veacul al XIV-lea Basilica di Sant’Antonio, locul în care este înmormântat Sf. Anton de Padova, unul dintre cei mai veneraţi sfinţi ai Italiei. Pelerinii vin la biserică pentru a admira un mormânt cu o superbă statuie ecvestră, lucrare a lui Donatello, înfăţişându-l pe conducătorul mercenarilor, Gattamelata. Alte elemente de interes sunt basoreliefurile de la altar, tot o lucrare de Donatello, ciudata colecţie de moaşte şi cele nouă basoreliefuri (1505-1507) din jurul mormântului Sf. Anton, mare parte executate de Tulio şi Antonio Lombardo şi Jacopo Sansovino, fiecare portetizând câte un episod din viaţa sfântului. Merită vizitate, în vechea Padova, două pieţe, Piazza della Frutta şi Piazza dei Signori, superbele fresce din Baptiuseriu (1376) şi imensul Palazzo della Ragione (1218), unul dintre cele mai mari edificii medievale din Italia.

Treviso este destul de rar vizitat, pentru că turiştii optează, aproape invariabil, în favoarea Veneţiei. Cu toate acestea, zidurile vechi ale oraşului sunt un amestec plăcut de canale mărginite de copaci, clădiri vechi cu balcoane frumoase, faţade cu fresce şi arcade umbroase. Piaţa principală este Piazza dei Signiori, mărginită de turnuri şi palate medievale şi renascentiste, iar în apropiere este Piazza San Vito, care găzduieşte două biserici: San Vito şi Santa Lucia, cea din urmă decorată cu fresce realizate de Tommaso da Modena, un renumit maestru nord-italian.

O plimbare pe malurile lacului Garda te va duce de jur împrejurul celui mai mare şi mai pitoresc lac din Italia, începând de la coasta sudică, plină de verdeaţă, înconjurând dealurile stâncoase cu pante abrupte din nord, înainte de a te întoarce pa flancul estic, umbrit de munţi. Porneşte din Pescheria del Guarda, un sat adăpostit într-un golf liniştit, dominat de o fortăreaţă retudabilă. Mergi spre vest, către Sirmione, cea mai populară staţiune. O altă fortăreaţă, Rocca Scaligera, de unde te poţi îmbarca pe vaporaşele care merg în toate satele aşezate la malul lacului. Continuă călătoria spre vest, până la Desenzano del Garda, cel mai mare oraş din zonă, renumit pentru vinurile sale şi vecinătatea cu Solferino, locul în care s-a dat sângeroasa bătălie din 1859, care a dus la înfiinţarea Crucii Roşii. Urmează Salò, despre care se ştie că a fost capitala republicii, cu o viaţă foarte scurtă, creată de Mussolini după armistiţiul Italiei, din 1943. Acesta este cel mai atrăgător loc pe coasta vestică, dominat de o catedrală din secolul al XV-lea. Gardone Riviera, la cinci kilometri nord de Salò, pe vremuri cea mai elegantă staţiune a lacului, marchează începutul celor mai spectaculoase peisaje ale Gardei. Mai spre nord, treci prin încântătorul Gargnano, apoi Limone sul Garda, una dintre cele mai dezvoltate staţiuni. Malcesine este cea mai frumoasă staţiune de pe partea estică, renumită pentru fortăreaţa bine păstrată şi pentru plimbarea cu telecabina, spre Monte Baldo (2.218 m). Mergând spre sud, de-a lungul malului tivit cu măslini, treci prin Torri del Banaco, gazda unui castel al familiei Scaligeri, apoi promontoriul de la Punta di San Virgilio, unul dintre cele mai romantice locuri de aici, iar mai departe Garda, o staţiune populară, care s-a dezvoltat după cel de-al Doilea Război Mondial.

Din tot şirul maiestuos de munţi ai Alpilor, niciunul nu se poate compara cu Dolomiţii, un masiv compact din nord-estul Italiei, ale cărui vârfuri ascuţite fac din această regiune cea mai încântătoare zonă montană a Italiei. Fauna şi flora sunt superbe, iar în văile pastorale te poţi bucura de pajiştile presărate cu flori şi de liniştea rurală a satelor vechi. Niciunul dintre cele peste 30 de vârfuri ale Dolomiţilor nu te va dezamăgi. Dolomiti de Brenta sunt o alegere perfectă pentru cei care vizitează prima oară regiunea. Un loc potrivit pentru a începe o drumeţie este oraşul-staţiune Madonna di Campiglio. Dacă vrei să te plimbi sau să admiri peisajul din maşină, alege Grande Strada delle Dolomiti, în traducere, Marele drum al Dolomiţilor, care duce din capitala regiunii vorbitorilor de germană, Bolzano, la Cortina d’Ampezo, cea mai renumită staţiune de schi din numeroasele care împânzesc Dolomiţii.

Sursa FOTO