Utilizarea calculatorului: EL şi EA

Este deja un fapt ştiut, răscunoscut şi imposibil de negat. Suntem cu toţii, vrem sau nu să recunoaştem, dependenţi de tehnologie, în speţă de de calculator, internet, reţele sociale, telefoane sofisticate etc. Astăzi, însă mi-am propus să discutăm puţin despre calculator (desktop sau laptop, n-are importanţă), despre celelalte "creaţii diavoleşti", poate (aş vrea să pot afirma cu siguranţa, dar inspiraţia vine când vrea ea, nu când am eu chef) cu altă ocazie. A devenit o obişnuinţă,
ajungem acasă de la serviciu, şcoală sau de pe unde am fost plecaţi (cu sau fără un scop anume), ne spălăm, mâncăm ceva, evident pe fugă, căci n-avem timp pentru chestiuni minore, eventual ne mai ocupăm de câte ceva ce nu admite amânare, desigur cât mai expeditiv posibil şi ne aşezăm în faţa calculatorului. Eh, aici ne-am dorit să ajungem încă de dimineaţă, de când am plecat şi am fost apoi ocupaţi cu felurite alte activităţi anoste, fără sens şi total neplăcute, adesea numite, acel rău necesar. În weekend, cu totul altă poveste, situaţia se schimbă, aveam aproape toată ziua la dispoziţie pentru a o petrece cum ştim noi mai bine, lipiţi de calculator.

Acestea fiind spuse, s-ar zice că n-ar mai fi nimic de adăugat. Cum să nu fie, ba chiar ar da o notă de superficialitate dacă nu detaliem vastul subiect adus în discuţie. La fel ca în mai toate acţiunile noastre, utilizarea calculatorului poate să fie percepută din mai multe perspective. Dacă ne luăm după genul utilizatorului (cu referire la sexul acestuia) vom distinge moduri diferite de utilizare, fapt cât se poate de logic din moment ce este cunoscută diferenţa de reacţie dintre femei şi bărbaţi, în mai toate conjuncturile vieţii, chiar psihologii confirmând diferenţele majore de gândire şi percepţie a mediului. Pe baza acestor considerente, există cel puţin trei situaţii distincte, eu atâtea am reuşit să descopăr, meditând abisal, cale de vreo cinci minute. Poate dacă prelungem procesul cognitiv îmi ieşeau mai multe, dar zic eu, sunt suficiente şi acoperă esenţa grandioasei revelaţii de azi. Să trecem în revistă cazurile posibile.

EL

Pentru EL calculatorul este un fel de zeu, mă rog, poate un semi-zeu, fiindcă EL este de fapt zeul suprem, zeul calculatoarelor, doar le ştie toate dichisurile. Oricum, calculatorul este cel mai sacru obiect din cameră, ba chiar din întregul apartament, desigur alături de televizor (unde ar vedea el meciurile echipei favorite, filmele şi documentarele care se încadrează preferinţelor) şi evident frigider (unde altundeva poţi ţine ingredientele pentru gustările necesare orelor petrecute în faţa calculatorului şi evident berea sau sucul, după caz). Aşadar, ne-am lămurit asupra poziţie de top deţinută de calculator din punctul lui de vedere. Acum, să vedem modul de utilizare, dar mai înainte să spunem că, tocmai fiindcă EL îşi divinizează calculatorul, va avea întotdeauna grijă ca acesta să fie upgradat (d.p.d.v. hardware), adică la zi cu toate cele trebuincioase: hard de un tera, încă unul extern (pentru jocuri, filme şi restul), legiuni de "rami," placă grafică ultiul răcnet şi restul tacâmului. Odată aşezat în faţa zeului său, unicul, de altfel, (având alături gustarea: o pizza, două sandviciuri, 2-3 pungi cu ce-o fi) el va începe cu updatarea softului (de hard deja s-a ocupat), apoi o scanare antivirus, nu că ar fi nevoie, doar s-a ocupat şi de asta, nu degeaba are cel mai bun AV de pe piaţă, firewall, anti-spyware şi alte utilitare de securitate, dar aşa se face, paza bună, trece primejdia rea. În final pentru ca toate să fie rânduite, nu strică o mică “curăţenie” printre fişierele şi regiştrii sistemului, poate şi o defragmentare. După ce toate astea fi-vor finalizate, începe distracţia (evident nu înainte de a verifica mesageria şi a răspunde acolo unde este cazul), un joc de strategie, poate un shooter, un film, de ce nu o navigare pe siteuri sportive sau mai deocheate şi câte şi mai câte nu se pot face, doar timpul este principalul adversar. Apoi, pe finalul sesiunii de utilizare, EL, face o fugară revizuire, pentru a verifica dacă lasă totul este în ordine, o rapidă organizare a fişierelor recent descărcate, funcţie de gen şi importanţă, goleşte memoria temporară, la fel se procedează şi în cazul cookies-urilor “agăţate” în timpul navigării, pomeneşte ceva de Windows şi de creatorul Will, asta pentru că i-a fost lene (şi-i va fi în continuare să învete Linux) şi gata, end session; apasă START din taskbar, click pe "Turn off computer" şi din nou click pe "Turn off". Mâine va fi o altă zi, petrecută identic, asta dacă nu cumva e sâmbătă sau duminică, când e vremea pentru fiesta biţilor.

EA

Calculatorul EI este tot un fel de zeu, deşi mai degrabă şi în 99,99% din cazuri un Adonis, fiindcă doar EA este zeiţă şi doar EA are dreptul la veneraţie, ba chiar o pretinde, iar o zeitate în plus i-ar disturba feng-shuiul interior. Fapt pentru care PC-ul / laptopul ei este “tunat” mai ceva decât motoarele de la Orange County Choppers, tipii ăia, familia Teutul, de pe Discovery Channel sau ca să rămânem în ton cu femininul, asemeni Biancăi (se ştie care) şi a celorlalte dive autohtone (daţi search pe google dacă nu le ştiţi). Raportat la calculatorul unui EL, diferenţele sunt vizibile din galaxia vecină, în primul rând vizual, dar aprofundând evaluarea se va observa acelaşi antagonism şi în partea nevăzută, bucătăria internă a sistemului. Astfel, la o privire superficială, se observă o sumedenie de arabescuri şi floricele, desenate cu ojă pe rama display-ului eventual unităţii centrale (dacă e laptop, nasol, n-are prea mult spaţiu pentru sensibilităţi artistice), mouse-padul, desigur va fi asortat la nuanţa pereţilor, mobilierului ori draperiilor, tastatura suspect de curată, fără nicio urmă de muştar, ketchup, cafea, cola, bere ori alte resturi alimentare, nici măcar praf. Bun, asta e ceea ce se vede, ba chiar l-ar şoca pe un EL. Acum, partea ştiinţifico-fantastică ori doar fantastică, de fapt mai degrabă highly horror pentru EL, apare după ce ea apasă butonul de pornire. Totul se mişcă atât de lent încât EA are timp să se demachieze, să-şi penseze sprâncenele, apoi iarăşi să se machieze expert, ba chiar să-şi facă unghiuţete şi bineînţeles să vadă ce mai e nou la TV. În sfârşit, wallpaperul, înflorat ori cu pisicuţe “adorabile şi alintabile” (citând-i pe cei de la trupa Taxi) sau căţeluşi pufoşi îşi face apariţia, s-a stabilit chiar şi conexiunea la internet. Sigur, sunt deranjante toate acele ferestre de dialog care îi aduc EI la cunoştinţă, că ar cam fi cazul să updateze mai toate programele, la fel mesajul de avertisment în legătură cu “low memory… please...” şi altele (o mulţime), toate semnalând o previzibilă cădere sau în cel mai bun caz blocare a sistemului. N-are timp de ele, le execută rapid cu Ignore, Cancel sau Ask me later. Bun, acum poate în sfârşit să “lucreze”, verifică căşuţa poştală, răspunde la toată lumea, chiar şi la mailuri spam, aşa e politicos, intră pe reţeaua socială preferată şi începe şueta cu prietenele. Găseşte timp să arunce periodic o privire spre ecranul televizorului, chiar să schimbe canalele, căci doar trebuie să fie la curent cu toate mondenităţile. Dacă se întâmplă să se discute despre un anume subiect, iar EA să se uite precum mâţa-n calendar; se scutură oripilată, un fior îi trece pe şira spinării, nu aşa ceva nu i se poate întâmpla tocmai EI, never ever. Orele se scurg rapid, îşi aduce aminte că a uitat să descarce nişte muzică (evident bună), şi nişte episoade din serialele preferate, poate şi-un film, două, romantic şi neapărat lacrimogen, asta preventiv, fiindcă nu-s deloc rare zilele când îi cade reţeaua (curat ghinion, doar EI şi bunelor sale prietene, la EL cade atât de rar) şi trebuie să aibă ocupaţie în faţa calculatorului. Îşi ia la revedere de la prietene, motivând treburi urgente şi începe downloadul unui film, direct în C:\, nesemnificativ că partiţia D:\ este aproape liberă, o ignoră de fiecare dată. La al doilea film calculatorul refuză colaborarea; prin urmare se resemnează, închide fereastra care o anunţă despre insuficienţa spaţiului de stocare şi pentru că s-a făcut ora de culcare opreşte calculatorul fie de la butonul unităţii centrale, fie direct de la priză. Va încerca mâine, poate are mai mult noroc.

EA şi EL

EA şi EL împart acelaşi calculator! Da, ştiu e coşmarul oricărui EL, dar să presupunem acest scenariu apocaliptic, aşa de dragul discuţiei, oricum, zic psihologii, că odată ce ai vorbit despre cele mai ascunse şi tenebrose temeri ale tale, acestea dispar ca prin farmec sau, în cel ma defavorabil caz, se atenuează. Aşadar, EL va fi primul în faţa calculatorului, profitând de situaţia favorabilă în care EA are alte treburi mai importante de făcut imediat ce ajunge acasă sau weekend fiind, imediat după ce se trezeşte. Pornind calculatorul, EL va observa că procesul de startare durează cu mult peste limita considerată decentă, totuşi va aştepta răbdător (altceva tot nu poate face). Imediat după popularea ecranului cu “jdemii” de shortcuturi aruncate alandala, înţelege cauza lungii aşteptări şi îşi aminteşte cine a fost ultimul la calculator în ziua precedentă. Va scăpa printre dinţi un americănesc “Gisăs Craist”, poate un mai puţin academic “băga-mi-aş" ori ceva similar semantic şi va purcede la restabilirea stării iniţiale a calculatorului, adică înainte de tangenţa acestuia cu EA. Va goli C:\ de conţinut irelevant, desktopul de shortcuturile inutile, va dezinstala toate progrămelele ciudate, inclusiv toolbarurile, va curăţa sistemul de viruşi, troieni, spyware, adware, keylogger şi alte coduri maliţioase, apoi în sfârşit apucă să verifice e-mailul. Uneori chiar intră în jocul preferat, dar tocmai când să continue de unde a rănas ieri, apare EA. Sigur, pe EL nu-l lasă sufletul bonom să o facă să aştepte, doar i s-a sugerat că EA are o urgentă, prin urmare părăseşte cu oarece strângere de inimă lăcaşul adorat, predând zeiţei pe Adonisul ei. La rându-i, EA va începe cu verificarea mesageriei, apoi se va întreţine cu prietenele virtuale de pe siteul de socializare, iar într-un final va naviga haotic pe internet în căutare de noutăţi mondene sau de orice fel, va răspunde cu Yes sau Install la orice fereastră deschisă de browser care începe cu întrebarea „Vrei să instalezi...” ba chiar se va simţi măgulită citind mesajul „Thank you for installing our...” apărut ulterior, va îngâna un amabil "Cu plăcere" şi după ce se va plictisi va închide calculatorul, evident tăindu-i alimentarea din priză sau de la butonul destinat în principiu pornirii calculatorului. Mâine, deşi e o altă zi, va fi la fel.

 Nota autorului

Atât EL cât şi EA sunt personaje fictive, produse de imaginaţia debordantă a unui tip care n-a avut altceva mai bun de făcut, vreme de aproximativ 45 de minute. Orice asemănare cu persoane din viaţa reală este pur întâmplătoare şi doar puţin intenţionată, iar pentru a nu fi catalogat misogin, specific explicit că acest text este un pamflet, prin urmare (oarecum de prisos de menţionat) trebuie tratat ca atare. Desigur, există posibilitatea ca în realitate toate cele descrise anterior să se manifeste sub forme care îmi depăşesc imaginaţia.

Sursa FOTO #1, #2, #3, #4