marți, 6 august 2013

Toate drumurile duc la Roma

Roma Italia
Parcă aşa sună un celebru dicton din vremuri demult apuse, când Roma era un fel de buric, dacă nu al Terrei, cel puţin al Europei. După o pauză de refacere, timp în care am scris nişte gânduri (destul de încâlcite), dar am făcut şi puţină istorie, a venit timpul pentru o vacanţă (virtuală sau cu degetul pe hartă). Aşadar, să luăm “la pas”, pentru început Roma,
apoi metodic, pe regiuni, întreaga Italie.

Roma, oraşul papilor, al împăraţilor, al romantismului, al zilelor însorite şi al pieţelor cu fântâni. Un oraş plin de muzee, galerii, biserici şi monumente glorioase ale unui imperiu care a dăinuit aproape o mie de ani. Nici un alt oraş nu poate egala bogăţiile arhitectonice, artistice şi istorice ale Romei, la fel cum nici un alt oraş nu poate să ofere plimbări prin locuri atât fascinante, încât îţi taie respiraţia. Pentru a vizita doar locurile de maxim interes, ai nevoie de câteva zile. Totuşi în Roma te vei lovi în egală măsură de neajunsurile epocii moderne – mult zgomot, trafic aglomerat şi poluare – un avertisment necesar, fiindcă e foarte uşor să uităm că Roma are un prezent problematic, nu doar un trecut glorios.

Piazza Venezia este dominată de monumentul lui Victor Emanuel al II-lea, un sanctuar dedicat unificării Italiei, pe care localnicii îl numesc “maşina de scris” sau “tortul de nuntă”, datorită formei şi parapetului de marmură de un alb orbitor. Pentru construirea lui s-au demolat foarte multe clădiri medievale şi s-au modificat pentru totdeauna contururile colinei Campidoglio (colina Capitoliului), inima vechii Rome şi cea mai importantă colină dintre cele şapte ale oraşului.

Piazza del Campidoglio, realizată în secolul al XVII-lea după un proiect original al lui Michelangelo este astăzi un punct principal de atracţie. În palatele care o mărginesc sunt muzee legate între ele Musei Capitolini. Puţin mai încolo, Biserica Santa Maria in Aracoeli, construită în 1348 drept ofrandă pentru a sărbători dispariţia epidemiei de ciumă.

Fori Imperiali (Forumurile imperiale) este numele celor cinci forumuri construite de Iulius Cezar şi succesorii săi: Augustus, Nerva, Vespasian şi Traian, după ce forumul original a devenit prea încărcat pentru a se mai putea construi ceva în incinta lui.

Foro Romano (Forumul roman), timp de aproape o mie de ani a fost inima Romei antice şi creierul unui imperiu care se întindea de-a lungul a aproape tuturor teritoriilor cunoscute la acea vreme de europeni. Astăzi, tot ce a mai rămas este un talmeş-balbeş de ruine, dar a căror imensă rezonanţă istorică încă fac din acest loc cel mai important sit arheologic din Europa.

Colosseumul este cea mai mare construcţie romană care a supravieţuit timpului. Efectul său maiestuos nu s-a diminuat nici cu trecerea timpului, nici ca urmare a stricăciunilor produse de traficul din jurul său. Cândva, între zidurile sale răsunau strigătele mulţimii aclamând gladiatorii care se înfruntau în arenă, iar mai târziu, bătăile ciocanelor care dislocau piatra zidurilor pentru a o folosi la construirea bisericilor şi palatelor medievale. Astăzi, zidurile sunt încă în picioare, în ciuda vicisitudinilor, sfidând faimoasa profeţie care spunea: “Atât timp cât Colosseumul este în picioare, Roma va rezista. Când va cădea Colosseumul, se va prăbuşi şi Roma; când va cădea Roma, se va sfârşi lumea”.

San Pietro in Vincoli ar putea fi doar o altă biserică care abia dacă ar merita o plimbare de cinci minute pe jos de la Colosseum, dacă în interiorul său nu s-ar afla o statuie uluitoare, Moise, în reprezentarea lui Michelangelo şi o relicvă faimoasă, vincolilanţurile cu care se presupune că ar fi fost legat Sfântul Petru în Ierusalim. Se spune că a fost construită în anul 442 pe locul în care se presupunea că, în timpul persecuţiei creştinilor din vremea lui Nero, Sfântul Petru ar fi fost condamnat la moarte.

San Clemente este o bijuterie de biserică, un loc unde trei perioade din lunga istorie religioasă a Imperiului Roman par a se suprapune. Prima este reprezentată de o biserică medievală fără pereche (1108-1130), sub ea un lăcaş mai vechi, construit în anul 392, ori chiar mai devreme, iar dedesubtul acestuia se întind ruinele unui templu aparţinând cultului (precreştin) mitraic.

Deşi mulţi turişti cred că San Pietro este biserica Romei, nu este aşa. San Giovanni in Laterano este catedrala cetăţii eterne. Este, de asemenea, “mama” şi capul tuturor bisericilor din oraş şi din lume, conform inscripţiei de pe impozanta sa faţadă. Construită în jurul anului 314 de Constantin, primul împărat creştin, biserica a fost martora multor evenimente istorice: Carol cel Mare a fost botezat aici, în anul 774, papii au fost încoronaţi la altarul acestei biserici, până în secolul al XIX-lea şi tot aici, prin semnarea Tratatului de la Lateran (1929), Mussolini şi papalitatea au oficializat relaţia dintre stat şi biserică.

Santa Maria Maggiore este una dintre cele patru mari bazilici patriarhale ale Romei, alături de bazilicile Sfântul Petru, San Giovanni şi San Paolo fuori le Mura. Construită în 420, avea menirea de a celebra o ninsoare căzută în 358, în miezul verii, în timpul căreia zăpada a trasat perimetrul în care avea să fie ridicată viitoarea biserică. Este una dintre cele mai frumoase bazilici ale creştinismului timpuriu şi cea mai mare dintre bisericile închinate Madonei.

Piazza Navona este cea mai încântătoare piaţă a Romei, un adevărat magnet, care atrage vizitatorii ziua şi noaptea, un loc ideal să petreci o oră privind oamenii în timp ce stai la o măsuţă la una dintre numeroasele cafenele de aici. Cu o formă asemănătoare unei elipse, conturul pieţei se aseamănă cu cel al Circus Agonalis, un stadion imens de 30.000 de locuri, inaugurat de împăratul Domiţian în anul 86. Piaţa a suferit transformări în 1644, când Papa Inocenţiu al X-lea a demarat un program radical de reconstrucţie în stil baroc. Dintre monumentele realizate atunci, două fântâni, creaţia lui Bernini, Fontana del Moro (la capătul de sud-est al pieţei) şi Fontana dei Quattro Fiumi sau Fântâna celor patru râuri. Statuile simbolizează cele patru râuri ale Paradisului, Dunărea, Nilul, Rio del Plata şi Gangele precum şi cele patru colţuri ale lumii cunoscute – Europa, Asia, Africa şi America.

După frumuseţea devastată a Forumului şi măreţia în ruine a Colosseumului, grandoarea Panteonului aduce Romei cea ma puternică ilustrare a cum trebuie să fi arătat oraşul antic. Este situat central, iar de aici poţi ajunge foarte uşor la alte obiective turistice, cele mai importante fiind: Santa Maria sopra Minerva, (vezi interior), un vestigiu din timpuri medievale, numeroase biserici baroce şi biserica San Luigi dei Francesi, (vezi interior) cunoscută în special pentru excepţionalul triptic al lui Caravaggio. Împăratul Hadrian a finalizat Panteonul în anul 128 (probabil după schiţele proprii), înlocuind mare parte dintr-un templu construit pe acel loc, în anul 27, de Marcus Agrippa.

Fontana di Trevi apare în cea mai memorabilă imagine dintr-un film de după război. Anita Eckberg, îmbrăcată într-o rochie neagră, decoltată, cu trenă, în apele Fontana di Trevi, din filmul La Dolce Vita, fresca lui Fellini,  despre modul de viaţă uşuratic şi nepărător din Roma anilor ’50. Prima fântâna din acest loc a fost construită în 1453 pentru Papa Nicolae al V-lea şi era alimentată cu apă de Acqua Vergine, un apeduct realizat de Agrippa în anul 19. Actuala fântână a fost construită între anii 1732-1762 pentru Papa Clement al XII-lea, cel mai probabil după un proiect de Nicola Salvi. În centrul fântânii este statuia lui Oceanus (Neptun) flancată de tritoni, statuile din nişele din spatele lui Neptun reprezintă Sănătatea şi Abundenţa, iar statuile de pe frontonul fântânii, cele patru anotimpuri şi darurile lor.

Piazza di Spagna şi Treptele spaniole reprezintă una dintre atracţiile irezistibile ale Romei. Atât piaţa cât şi faimoasele trepte şi-au luat numele de la Palazza Spagna, construit în 1622, pentru a servi drept reşedinţă ambasadorului spaniol la Sfântul Scaun. Tot aici se află mica şi excentrica Fontana dela Barcaccia, de la baza treptelor, proiectată (probabil) de Bernini astfel încât să arate ca o barcă pe jumătate scufundată, în memoria inundaţiilor din 1598.

Santa Maria del Popolo a fost ridicată în 1099, peste mormântul împăratului Nero, în scopul de a reda creştinităţii pământul maculat de contactul cu tiranul păgân. Majoritatea clădirilor actuale sunt operele lui Bramante şi Bernini, datând din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. În interior, Cappella Chigi (1513), a fost comandată lui Rafael de către bancherul sienez Agostino Chigi, care i-a spus pictorului: “Capela mea ar trebui să transforme lucrurile pământene în ceva dumnezeiesc”.

Este imposibil să nu te impresioneze Basilica di San Pietro, (vezi interior) cea mai mare Biserică (capacitate de aprox. 60.000 oameni), care reprezintă inima catolicismului. Biserica îşi datorează poziţia şi legimitatea spirituală apostolului Petru, primul papă, despre care se crede că a fost înmormântat aici după crucificarea sa în anul 64 sau 67, în Grădinile Imperiale, nu departe de biserică. Prin anul 135, se pare că aici a fost construit un altar, dar prima biserică atestată documentar fost ridicată în jurul anului 326 de către Papa Silvestru I, în timpul domniei lui Constantin cel Mare, primul împărat creştin. Această biserică a rezistat până în 1452, când strarea ei precară l-a determinat pe Papa Nicolae al V-lea să înceapă construirea unei noi. Au trecut aproape două sute de ani până la finalizarea noului lăcaş, timp în care cei mai buni arhitecţi ai vremii au lucrat la elaborarea şi construirea bisericii.

Dacă te gândeşti la muzee importante, e greu să nu-ţi zboare gândul la muzeele Vaticanului. Poate că alte galerii au mii de exponate, dar niciuna nu poate oferi privitorului lucrări de artă care să includă încăperi întregi pictate de Rafael şi frescele din tavanul Capelei Sixtine, cu ale sale peste 300 de personaje pictate de Michelangelo. Expoziţiile sunt găzduite de câteva muzee şi sute de încăperi, iar ca să le vizitezi pe toate trebuie să parcurgi cam 8 kilometri.


Sursa FOTO

8 comentarii:

  1. Pe langa toate aceste lucruri extrem de importante din punct de vedere istoric, Roma reprezinta pentru mine un lucru: Lazio-AS Roma. Cel mai frumos derby din fotbalul mondial. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, un derby pe măsura orgoliilor din teren. Apropo, tu cui îi faci galerie? Eu recunosc că sunt cu Roma (supra tutti) :)))

      Ștergere
  2. Ai facut o treaba buna, Centurioane :D. Te invit (invit toti cititorii..) sa vizitezi blogul meu pentru poze real (facute de mine in persoana) aici: http://lumesievenimente.blogspot.it/2012/07/roma-cu-ochii-mei.html - putine cuvinte dar multe imagini :D.
    Vreau doar sa precizez ca Roma este unul dintre orasele celele mai bogate in biserici - peste 900 la numar si ca toate merita sa fie vizitate pentru operele de arta de o valoare inestimabila pe care le contin. Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi dacă ştiam eu despre articolul tău Roma cu ochii mei (am pus linkul să nu se chinuire lumea cu copy/paste) nu mă chinuiam să caut pe wikipedia imagini despre obiectivele turistice ale Romei, dădeam linguri la pozele tale. Apropo, ai reuşit fotografii superbe.

      Mulţumesc pentru apreciere. O seară minunată, Rodica :)

      Ștergere
  3. Ai intuit bine că Italia se regăseşte printre preferinţele mele. Iar Roma merită văzută pentru încărcătura ei arhitectural-istorică. Colosseumul este un monument unde aş zace o zi întreagă, deşi nu-i cazul, are pentru mine ceva aparte, aş vrea să simt pulsul gladiatorilor. Nu degeaba ador (dacă pot folosi acest cuvânt aici) serialul "Spartacus", un serial considerat violent datorită scenelor sale cu zeci de morţi (25 de morţi pe episod, numai:D), dar oare vremea aceea nu prin asta se zugrăveşte: violenţă, sclavie, asasinări, lupte, origii etc.?
    Nu mai vorbesc de celelalte obiective prezentate de tine, fantastice, puţin spus. Dar mă opresc la Capela Sixtină, o comoară artistică. Îmi place (fără s-o fi văzut decât cu ochii minţii), tocmai pentru că Michelangelo, în agonia şi extazul lui şi-a pus amprenta aici.
    În Italia aş merge pentru genialii Leonardo da Vinci (deşi, puţine dintre desenele şi picturile sale se mai află acolo) şi pentru Michelangelo - cel care dorea să sculpteze un munte întreg, să-l prefacă într-un colos vizibil de departe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Roma merită văzută, pentru că din foarte multe privinţe este "supra tutti" (să-i citez pe suporterii echipei AS Roma :D )
      Roma, de fapt, Italia se poate mândri nu doar cu cei aproape 1000 de ani ai gloriosului imperiu, ci, poate mai abitir cu geniile artistice.

      Şi eu urmăresc serialul (doar 25, păi ştiu multe altele care fac tot atâtea victime între două reclame :D ), deşi prefer filmele. (Gladiatorul, este de referinţă, un etalon pentru genul filmelor despre Roma)

      Seară faină, Antonela :)

      Ștergere
    2. Dacă ai vreodată chef să te apuci de jocuri (poate te plictisești de filme, zic), îți recomand cu încredere Rome Total War. Este unul dintre cele mai reușite jocuri de strategie. Pam-pam. http://en.wikipedia.org/wiki/Rome:_Total_War
      Aaah, să nu uit. Într-adevăr, derby-ul Romei este unul dintre cele mai frumoase din lume. Mai ales atunci când câștigă Lazio. Da, da. Sunt fan al "biancocelestilor" de ani buni.

      Ștergere
    3. Mersi! Dar ţin să specific că nu se potriveşte " dacă vreodată", fiindcă deja m-am apucat (de ani buni) de jocuri de strategie... da, probabil ai şi ghicit, preferatele sunt cele despre WW2 (Codename: Panzer - phase one, two etc.) şi evident ROMA, (Against Rome este şi el de menţionat).

      Mda... Lazio... Observ că în campionatul Italiei suntem "rivali", de fapt cred că şi în cel românesc (cu toate că la noi nu se mai joacă fotbal demult :D )

      Seară faină, Ionuţ :)

      Ștergere