Să ne mai şi veselim

După o serie de postări serioase, ultimele două chiar prea serioase, încerc să-mi „spăl” păcatele abordând tema favorită. Da, bănuiţi bine, istorie; şi încă amuzantă, era şi cazul să ne mai înveselim. O să vină şi istorie documentă, desigur şi călătoria promisă pe meleagurile peninsulei în formă de cizmă, însă deocamdată sunt în refacere după Egipt, Franţa şi Spania. Gata introducerea,
să ne amuzăm.

• Medicul german Rudolf Virchow, creatorul teoriei patologiei celulare, prin care se explică apariţia bolilor prin modificările petrecute la nivelul celulelor, i-a cerut unui student să vorbească despre funcţiile splinei, pe atunci încă foarte puţin cunoscute. „– Vă rog să mă scuzaţi, dar în acest moment nu-mi amintesc nimic despre aceste funcţii, cu toate că înainte de examen, vă asigur că le-am ştiut foarte bine” - a răspuns studentul. „– Mare păcat, a replicat Virchow, erai singura persoană care le ştia şi tocmai dumneata a trebuit să le uiţi”.

• Diderot povestea că, vizitându-l pe Jean Jacques Rousseau la Montmorency, s-au dus să se plimbe de-a lungul lacului. „– Iată, i-a spus Rousseau, un loc unde am fost ispitit de nenumărate ori, în momentele de deznădejde, să mă arunc şi să-mi sfârşesc viaţa”. Diderot l-a întrebat: „– Şi de ce n-ai făcut-o?” „– De fiecare dată apa era prea rece”, i-a răspuns zâmbind Rousseau.

• Compozitorul german Cristoph Willibald Gluck trecea prin faţa unui magazin când, din neatenţie a lovit cu bastonul un geam şi l-a spart. Cerându-şi scuze, s-a arătat gata să-i plătească proprietarului dauna. Acesta i-a cerut două mărci şi jumătate. Compozitorul i-a înmânat negustorului o monedă de cinci mărci. „– Dar n-am mărunt”, îi spuse acesta, sperând poate că Gluck va renunţa la restul cuvenit. „– Nu-i nimic, voi completa eu suma”, i-a replicat compozitorul, lovind cu bastonul încă un geam.

• Alcibiade, renumitul general şi politician atenian, avea un câine de o frumuseţe deosebită. Într-o zi, spre stupefacţia prietenilor şi cunoscuţilor săi, i-a tăiat câinelui coada. Un prieten i-a spus că tot oraşul comenta gestul său. „– Asta şi vreau, a răspuns Alcibiade, cât timp atenienii se vor ocupa de coada câinelui meu, nu vor spune nimic rău despre mine”.

• În timpul unei reuniuni, un tânăr fiind aşezat lângă doamna de Staël şi doamna Récamier; vrând să facă un compliment celor două celebre pariziene, le-a spus: „– Iată-mă aşezat între inteligenţă şi frumuseţe”. „Fără să te poţi mândri nici cu una, nici cu cealaltă” - i-a replicat doamna de Staël.

• În timpul unei petreceri, la care avea printre şi pe Voltaire, regele Frederic al II-lea i-a pus acestuia următoarea întrebare: „– Dacă aţi fi regele Prusiei, ce aţi face?” „– Aş vinde cât mai repede regatul, iar banii i-aş cheltui desigur la Paris”, a replicat marele filozof.

• Într-un moment de răgaz pe câmpul de luptă, poetul Antagoras făcuse un foc şi îşi frigea o bucată de carne. Întâmplător a trecut pe acolo regele Antigone. „– Ce crezi tu, Antagoras, Homer când a descris vestitele lupte ale lui Agamemnon şi-a pierdut vremea frigând pastramă?” - îl întrebă batjocoritor regele. „– Dar vă închipuiţi că Agamemnon a câştigat toate bătăliile pierzându-şi vremea să vadă cine frige pastramă pe câmpul de luptă?” - i-a răspuns la fel de zeflemitor Antagoras.

• Într-o publicaţie franceză din secolul al XVIII-lea, a apărut următoarea informaţie care a stârnit o vie emoţie: „Le roi Louis XV est depuis 8 jours au château de Fontainebleau; hier, il s’est pendu dans la forêt”. Zeţarul, încurcând o singură literă a cules în loc de perdu (pierdut) pendu (spânzurat), aşa că cititorii au aflat uimiţi: „Regele Ludovic XV se află de 8 zile la castelul Fontainebleau; ieri s-a spânzurat în pădure”.

• Un alchimist care se lăuda că a găsit modalitatea de a face aur a solicitat o recompensă Papei Leon al X-lea, care trecea drept un protector al artelor şi ştiinţelor. Papa a acceptat. Peste câteva zile, alchimistul s-a prezentat la Vatican pentru a-şi lua banii promişi. Nu mică i-a fost dezamăgirea când, Papa îi dădu o pungă goală, spunându-i: „– Din moment ce aurul îl ştiţi prepara, cred că nu vă lipseşte decât punga în care să-l păstraţi”.

Sursa: revista Magazin Istoric; decembrie 1974, septembrie, octombrie, noiembrie 1975