Umbria

Umbria este tărâmul paşnic al Sfântului Francisc, cu dealuri mângâiate de soare, peisaje fermecătoare, şi versanţi înveşmântaţi în zăpadă. O regiune modestă ale cărei preparate culinare, vinuri şi orăşele medievale, rămase intacte în ciuda trecerii timpului, concurează fără nicio reţinere cu vecina sa, Toscana. Ani de-a rândul, Umbria a fost considerată sora mai modestă a Toscanei, însă
lucrurile s-au schimbat. În prezent, această regiune nu se mai află în umbra mult mai faimoasei sale vecine, devenind la rându-i o extraordinar de atrăgătoare destinaţie turistică. Intimă şi fermecătoare, aşa-numita inimă verde a Italiei a fost parcă special creată pentru o vacanţă completă, mulţumită nu numai coroniţei de citadele – fiecare dintre ele un adevărat paradis al muzeelor, galeriilor de artă şi cotloanelor medievale secrete – dar şi datorită peisajului extrem de variat, excelentelor soiuri de vin şi preparatelor culinare deloc sofisticate, dar extrem de gustoase.

După ce vei ieşi din labirintul de autostrăzi şi ameţitoarele suburbii ce încercuiesc Perugia, capitala Umbriei, vei descoperi un centru vechi nemaipomenit de frumos, care păstrează şi astăzi urmele trecerii etruscilor, romanilor şi atmosfera medievală. Nu numai Piazza IV Novembre, piaţa principală a oraşului, merită văzută, ci şi împrejurimile, aşa că ia încălţăminte comodă şi porneşte să descoperi cât mai multe din minunăţiile Perugiei, într-o singură zi. Începe pornind în jos pe Corso Vannucci, o stradă pietonală care străbate centrul medieval al Perugiei. În Piazza IV Novembre, la capătul nordic al acestei străzi, se află Fontana Maggiore (1277), proiectată de Nicola şi Giovanni Pisano. În spatele ei se înalţă Domul sau Catedrala San Lorenzo (început în 1345), ce adăposteşte mormintele a doi mari papi care au murit în acest oraş (Urban al IV-lea, care a fost otrăvit şi Martin al IV-lea, mort din cauza unei indigestii cauzate de mâncarea sa preferată – ţiparii). Printre picturile de aici se numără „Madonna delle Grazie” (din sec. al XV-lea) şi tot aici, Cappella del Sant’Anello. În colţul pe care-l formează Piazza IV Novembre cu strada Corso Vannucci se înalţă unul dintre cele mai impresionante palate civile din Italia, Palazzo dei Priori (1293-1443) care se compune din patru săli renumite. Prima, Sala dei Notari, locul de întrunire al juriştilor oraşului în perioada medievală, urmează Sala del Collegio della Mercanzia, fostul loc de întrunire al breslelor oraşului, apoi Collegio del Cambio, în trecut, locul de întrunire al breslei zarafilor, încăpere decorată de către pictorul preferat al oraşului, Pietro Vannucci. Piesa de rezistenţa a palatului este Galleria Nazionale dell’Umbria, o impresionantă expoziţie de pictură situată la etajul al patrulea. Colecţia de aici conţine tot ce a adunat mai frumos arta umbriană de-a lungul secolelor alături de fascinante lucrări toscane precum cele două picturi „Fecioara cu Pruncul şi Sfinţii”, realizate de Fra Angelico şi Pietro della Francesca, în 1437, respectiv 1460. Îndreaptă-te apoi către vest, pe pitoreasca Via dei Priori, trecând pe lângă turnuri şi biserici până la Oratorio di San Bernardino, renumit pentru faţada sculptată şi multicoloră (1457) ce poartă semnătura lui Agostino di Duccio. Ia-o apoi spre nord, către Piazza Fontebraccio şi intră prin Arco di Augusto (sec. III-I î.e.n), o poartă etrusco-romană, înainte de a porni mai departe pe Corso Garibaldi, către bisericile Sant’Agostino şi Sant’Angelo. În partea de vest a pieţei, principalele atracţii sunt un zid de apărare etrusc (Piazza Danti) şi biserica San Severo (Piazza Raffaelo), unde se află o pictură de Rafael. Aventurează-te apoi spre sud, pe Corso Cavour, stradă care te va conduce la San Domenico, cea mai mare biserică din Perugia, renumită pentru mormântul gotic (de la începutul veacului al IV-lea) al lui Benedict al XI-lea. Pe aceeaşi stradă se află Muzeul de Arheologie, unde sunt expuse o serie de obiecte romane şi etrusce descoperite în Perugia, precum şi superba biserică San Pietro, pe ca trebuie neapărat s-o vizitezi.

Assisi este cunoscut drept oraşul natal al Sfântului Francisc, ocrotitorul Italiei, fondatorul Ordinului Franciscan şi una dintre cele mai importante figuri religioase ale lumii medievale. Bazilica (1229) sa, formată din două biserici gemene şi împodobită cu operele celor mai renumiţi pictori din acele vremuri, este unul dintre cele mai importante lăcaşuri religioase din punct de vedere artistic. Oraşul Assisi în sine este o citadelă atrăgătoare, împânzită cu biserici, galerii de artă, străzi presărate cu flori şi clădiri medievale decorate cu marmură roz. De văzut este şi biserica în stil romanesc San Pietro (sec. al XIII-lea) şi Oratorio dei Pellegrini (sec. al XIV-lea), decorat cu fresce umbriene din perioada medievală. Biserica di Santa Chiara, locul unde este înmormântată Sfânta Clara (Chiara), fondatoarea Ordinului Clariselor, precum şi Domul (început în 1140, chiar dacă fundaţia fusese pusă încă din 1029), cu impresionanta sa faţadă romanescă, sunt alte două obiective care merită toată atenţia vizitatorului. La nord se înalţă Rocca Maggiore, castelul oraşului (distrus în mare parte), ale cărui bastioane pline de verdeaţă oferă o privelişte superbă asupra oraşului ş iîmprejurimilor sale. Nu uita să vizitezi Eremo delle Carceri, o mănăstire franciscană, la vreo doi kilometri de centrul oraşului; interiorul este absolut fascinant şi vei avea ocazia să vezi chilia în care a stat Sf. Francisc.

Spoleto este unul dintre cele mai încântătoare oraşe din centrul Italiei. Fondat de către umbri, avea să devină ulterior o importantă colonie romană, iar mai apoi, capitala extrem de influentului ducat al Lombardiei. Astăzi este cunoscut mai ales graţie Festivalului Celor Două Lumi, unul dintre cele mai importante festivaluri de artă şi muzică din Europa, dar şi pentru splendida sa catedrală (1198), bisericile romanice şi peisajele încântătoare. Începe turul oraşului medieval Spoleto din Piazza della Libertà, unde se află Teatro Romano (sec. I), porneşte apoi spre Piazza della Fontana unde vei găsi biserica Sant’Ansano, iar lângă aceasta Arco di Druso (anul 23), un arc roman care se deschide înspre Piazza del Mercato, locul unde se înălţa în trecut forumul roman. Opreşte-te aici ca să explorezi pline de tot soiul de alimente care fac să-ţi lase gura apă, apoi relaxează-te la cafeneaua de pe latura de vest a pieţei, unul dintre cele mai plăcute locuri din oraş unde îţi poţi împrospăta forţele. După ce ţi-ai tras sufletul la cafenea, porneşte pe aleea din dreapta fântânii cu ceas, care trece pe lângă Casa Romana, o rămăşiţă a unei reşedinţe romane din secolul I. Continuă plimbarea pe aleea pietruită, ce trece pe lângă Palazzo Comunale, până ajungi în Piazza Campallo. De aici o străduţă liniştită înconjoară maiestuoasa Rocca şi nu uita de faimoasa atracţie a locului, Ponte delle Torri, o capodoperă inginerească medievală, de 80 metri înălţime, construită în veacul al XIV-lea pe locul unui fost apeduct roman. O altă atracţie din Spoleto este San Pietro, o biserică din secolul al XII-lea renumită pentru faţada în stil romanesc. Partea inferioară a oraşului Spoleto este una mult mai modernă, dar cu toate acestea, merită vizitată mai ales pentru cele trei biserici în stil romanesc: San Gregorio, din Piazza Garibaldi, San Ponziano al cărei interior anost este compensat de splendida faţadă şi San Salvadore, una dintre cele mai vechi biserici din Italia, al cărei interior din secolul al V-lea a fost modelat după o veche bazilică romană.

O catenă de pante muntoase împădurite înconjoară mulţimea de turnuri medievale, bastioane şi acoperişurile din ţiglă portocalie din Gubbio. Mai sălbatic decât idilicele citadele din vest, acest splendid, dar izolat oraş a stat mult timp departe de schimbările importante petrecute în Umbria, el marcând limita expansiunii etrusce în această regiune. Astăzi, Gubbio este renumit pentru ceramica desăvârşită şi festivalul din luna mai. Opreşte-te mai întâi în Piazza Quaranta Matiri, la poalele vechiului oraş, unde se află biserica San Francesco, renumită pentru frescele sale datând  din 1410, realizate de pictorul local, Ottaviano Nelli. Vizavi de biserică se înalţă Loggia del Tiratoio (sec. al XIV-lea), folosită cândva pentru uscatul lânii, iar în dreapta, Via della Republica urcă înspre cartierul medieval, culminând cu un şir de trepte ce duc către Piazza Grande. Aici se află Palazzo dei Consoli, opera arhitectului local Gattapone, care adăposteşte acum Muzeul Civic, renumit în special pentru Tabulae Iguvinae, o serie de tăbliţe din bronz, din secolul I şi al II-lea inscripţionate cu caractere latine şi etrusce. În partea de nord a pieţei se înalţă Domul şi Palatul Ducal, construit din ordinul lui Federico Montefeltro, lord de Urbino, care a condus pentru o scurtă perioadă Gubbio, în secolul al XV-lea. Din partea de vest a pieţei, îndreaptă-te către Via dei Consoli, unde te vor întâmpina nenumăratele Porte della Morte sau Porţile Morţii, denumite astfel deoarece erau construite de fiecare dată când murea cineva. În partea de sud a pieţei te aşteaptă funicularul, care te va duce până pe vârful Muntelui Ingino, de unde ţi se deschide o privelişte superbă asupra oraşului şi Bazilicii Sant’Ubaldo, locul unde este îngropat ocrotitorul oraşului Gubbio.

Norcia este un oraş izolat de munte, dar extrem de atrăgător, nu este numai locul de naştere al Sfântului Benedict, fondatorul monahismului occidental, dar şi producătorul celor mai delicioase şi mai faimoase mezeluri din Italia. Valnerina este denumirea văii principalului afluent al fluviului, o regiune montană presărată cu sătucuri fortificate în mijlocul cărora se înalţă cea mai frumoasă abaţie din Umbria. Atmosfera apatică şi fermă a Norciei este dată de casele fortificate şi de zidurile sale invincibile, construite special pentru a rezista cutremurelor care zguduie periodic această regiune. Originile oraşului se pierd în negura timpului, mai apoi avea să devină un avanpost roman, oraş-stat şi dominion papal. Astăzi este un oraş liniştit şi prosper, care atrage tot mai mulţi turişti, în special datorită Parcului Naţional al Munţilor Sibillini, o rezervaţie naturală, de curând înfiinţată, care protejează superbul peisaj ce-l formează aceşti munţi în partea de est a oraşului. Pe lângă faptul că este un centru gastronomic prin excelenţă, Norcia este, în acelaşi timp, şi un oraş istoric. Piazza San Benedetto, situată chiar în centru, este o încântare pentru vizitatori, la fel şi clădirile de aici: bizarul Palazzo Comunale (sec. al XV-lea), Biserica San Benedetto (sec. al XIV-lea), construită pe ruinele casei natale a Sf. Benedict (sec. al V-lea) şi Castellina (1554), o impozantă fortăreaţă papală.

Todi a fost cândva o somnolentă şi arhaică zonă agricolă. Cu timpul, Todi a fost descoperit de imigranţi care, în ciuda numărului mare, nu au reuşit să ştirbească farmecul acestui oraş medieval care oferă de toate: o aşezare de vis, o istorie care datează de pe vremea etruscilor, opere de artă şi de cultură pe placul tuturor, străduţe pitoreşti şi o privelişte care cuprinde jumătate din Umbria. Începe ziua la cafeneaua din Piazza del Popolo, descrisă adesea drept cea mai perfectă piaţă medievală a Italiei. Mândria acestei pieţe este Domul, a cărui construcţie a început în secolul al XII-lea, pe ruinele unui templu dedicat lui Apollo. Celelalte colţuri ale pieţei sunt flancate de trei palate din secolul al XIII-lea, dintre care Palazzo Comunale găzduieşte superbul Museo della Città, unde alături de o gamă largă de obiecte este expusă splendida pictură reprezentând „Încoronarea Fecioarei Maria” (1511), opera lui Lo Spagna. Cele mai interesante străduţe se află în partea de nord a oraşului şi la vest de catedrală. Pe măsură ce le explorezi vei vedea că oraşul este înconjurat de trei ziduri separate, etrusc, roman şi medieval. În partea sudică a pieţei se află grandioasa biserică gotico-romanescă San Fortunato, care adăposteşte o incontestabilă capodoperă, o frescă din 1432 purtând semnătura pictorului toscan Masolino da Panicale. În partea dreaptă a bisericii se află grădina publică, pe locul fostului castel medieval, iar la capătul aleii se ridică Santa Maria della Consolazione (1508-1607), una dintre cele mai frumoase biserici renascentiste ale Italiei.

Orvieto se bucură de cea mai spectaculoasă aşezare dintre toate oraşele Umbriei – pe un platou mărginit de o stâncă abruptă de origine vulcanică. Această zonă i-a atras pe etrusci, care au întemeiat aici unul dintre cele mai importante oraşe, dar adevărata faimă şi-a câştigat-o abia în 1263, anul unui miracol religios ce a dus la construcţia faimoasei catedrale care, de altfel este principala atracţie turistică din Orvieto. Abordează oraşul cu pitorescul funicular, care-şi are staţia de pornire în Orvieto Scalo, modernul oraş de câmpie. Funicularul te va lăsa direct în Piazzale Cahen, iar odată ajuns aici poţi vizita ruinele fortăreţiei medievale, grădina publică, situată pe locul unui fost templu etrusc, si extraordinarul Pozzo di San Patrizio, o imensă fântână comandată de Papa Clement al VIII-lea în 1527, pentru a aproviziona oraşul cu apă oraşul în caz de asediu; 248 de trepte coboară către măruntaiele reci şi întunecate ale fântânii. Pornind din Piazza Cahen, după zece minute pe Corso Cavour, ajungi în centrul vechiului oraş. Aici poţi vizita Domul, descris de către Papa Leon al XIII-lea drept „Crinul de aur al catedralelor italieneşti”. Construcţia catedralei a fost inspirată de Miracolul de la Bolsena (1263), când se spune că ar fi curs sânge din ostie, în timpul slujbei efectuate în biserica din satul Bolsena, aflat nu departe de Orvieto. Construcţia gotico-romanescă se distinge prin faţadă, care este cea mai bogată în decoraţiuni din întreaga Italie. În interior, Cappella del Corporale, se distinge prin racla bogat ornamentată (1358), unde a fost depus antimisul pătat cu sânge în presupusul miracol de la Bolsena. Capella di San Brizio sau Capela Nouă este decorată cu o serie de picturi, un ciclu de fresce (1499 şi 1504) reprezentând „Judecata de Apoi”, în viziunea artistului toscan Luca Signorelli. Vizavi de catedrală se află Musei Claudio Faina e Civico. Dacă tot eşti în Orvieto, nu uita să dai o raită şi prin fascinantul labirint de tuneluri, galerii subterane şi peşteri săpate în piatra vulcanică de dedesubtul oraşului, multe dintre ele datând de pe vremea etruscilor, iar cele mai moderne au fost folosite odinioară la producerea extrem de apreciatului vin alb dulce de Orvieto, care acum se poate cumpăra de la toate magazinele din oraş. Iubitorii artefactelor etrusce ar trebui să-şi facă timp pentru a vizita Necropoli Etrusca-Crocefisso del Tufo, o extrem de interesantă colecţie de monumente funerare din piatră, la 1,6 kilometri în afara oraşului. Iar dacă tot ai ajuns la Orvieto ar fi păcat să nu vizitezi bisericuţa San Lorenzo, mult mai impozanta Sant’Andrea din Piazza della Repubblica şi biserica San Giovenale, ascunsă în extremitatea vestică a oraşului, mândrindu-se cu un superb ciclu de fresce medievale care trebuie neapărat văzute.


Sursa FOTO