marți, 8 octombrie 2013

Bătălia Moscovei, nume de cod: “Taifun”

Batalia Moscovei decembrie 1941
Contraofensiva sovietică
decembrie 1941
Ofensiva germană împotriva Moscovei – operaţie denumită codificat TAIFUN – revenea Grupului de Armate Mitte (Centru), pus sub comanda feldmareşalului Fedor von Bock, dispunând de 22 corpuri de armată, 46 divizii de infanterie, 1 divizie de cavalerie, 9 divizii motorizate, 15 divizii blindate, 6 divizii de poliţie, 1 brigadă de cavalerie SS, precum şi corpurile aeriene 7 şi 8, care alcătuiau Luftflotte 2, sub comanda
feldmareşalului Albert (Alfred) von Kesselring. Trupele germane totalizau 1.200.000 de oameni; de 10 ori mai multe efective decât avusese Napoleon pentru bătălia de la Borodino.

Grupul Mitte era subdivizat în 3 aripi, cuprinzând fiecare o armată şi un corp blindat. Pe aripa stângă, în nord, operau generalii Strauss şi Hoth, la mijloc, Kluge şi Hoeppner, pe aripa dreaptă, în sud, Weichs şi Guderian. Atunci când s-a declanşat prima fază a atacului german, la 2 octombrie 1941, apărarea Moscovei era asigurată de trei fronturi: de Apus, comandat de general-colonel I.S. Konev, de Rezervă, sub comanda maresalului S.M. Budionnîi şi al Briansk-ului, comandat de general-locotenent A.I. Eremenko. În total, la sfârşitul lunii septembrie 1941 aceste 3 fronturi dispuneau de 800.000 de ostaşi, 782 tancuri, 6.808 piese de artilerie şi aruncătoare de mine, 545 avioane; cea mai mare parte a forţelor fiind repartizate frontului de Apus. În comparaţie, Wehrmacht-ul dispune de 1,25 ori mai multi infanterişti, de 2,2 ori mai multe tancuri, de 2,1 ori mai multă artilerie şi de 1,7 ori mai multe avioane. Graţie acestei superiorităţi trupele germane au înregistrat o serie de succese, ocupând Viazma la 7 octombrie, Orel pe 8 octombrie şi încercuind la 9 octombrie câteva unităţi sovietice la sud şi la est de Briansk.

La 14 octombrie Grupul de Armate Mitte primeşte noi instrucţiuni: Moscova trebuia încercuită, scop pentru care urmau să fie ocupate oraşele Mojaisk şi Kaluga. Guderian, şi grupul său de tancuri rebotezat Armata a 2-a blindată, avea misiunea de a cuceri Tula şi Kolomna. Intrarea în Moscova fiind programată pentru, cel mai târziu, mijlocul lunii noiembrie. Divizia “Grossdeutschland”, din Armata a 2-a a lui Guderian (aureolată de facilele victorii repurtate în Franţa), a încercat să ocupe la 30 octombrie printr-o lovitură surpriză, orasul Tula. Tentativa eşuează, pierderile fiind imense pentru germani, peste 50% din efectivul de tancuri fiind scoase din luptă. Cu mari eforturi şi cu preţul multor sacrificii Wehrmacht-ul reuşeste ocuparea localităţilor Kaluga şi Borotk, aflate la numai 80 km de Moscova.

La 17 noiembrie a început “ofensiva de toamnă” (Herbstoffensive), planificată la 13 noiembrie de şefii de stat major ai grupurilor de armată, întruniţi la Orsa sub preşedenţia lui Hadler. Cu pierderi grele trupele germane reuşesc să atingă la nord canalul Moscova-Volga, apropiindu-se de Klin. La sud Guderian a ocupat câteva localităţi, printre care Iasnaia Poliana, însă Tula rămânea inexpungabilă şi stătea înfiptă ca un ghimpe în flancul drept al armatei germane.

La 23 noiembrie germanii cuceresc orasul Klin şi taie linia ferată Moscova-Leningrad, iar pe 26 noiembrie germanii traversează Donul, aproape de izvoare, lângă Tula, dar contraatacul Diviziei 239 sovietice va nimici aproape total Divizia 29 blindată a lui Guderian. O soartă asemănătoare a avut-o Divizia SS “Das Reich”, după ocuparea oraşului Dmitrov, la 32 km de Moscova.

Pe 30 noiembrie Armata a 4-a comandată de Kluge – care staţionase între râurile Oka şi Moscova pe un ger de -40ºC, fiindcă, conform planului, nu trebuia să se pună în mişcare decât după ce blindatele ar fi încercuit Moscova – trece râul Nara şi înaintează până la Krasnaia Poliana, aşezare industrială situată la 27 km de Moscova. În sectorul Istra, Divizia 35 a ocupat satele Alabusevo, Kajukovo şi Matuskino, ajungând la 22 km de capitală. Divizia 258 a atins capătul liniilor de tramvai ale Moscovei şi prin fumul exploziilor puteau distinge conturul turnurilor Kremlinului.

Pe 6 decembrie 1941, a 168-a zi de când cel de-al III-lea Reich trecuse graniţele URSS, punând în practică planul Barbarossa, începe contraofensiva apărătorilor Moscovei. 20 de divizii, majoritatea pregătite în Siberia, (prin urmare obişnuite cu gerul cumplit ce atinsese -50ºC) şi tinute până atunci în rezervă, izbesc flancul stâng al Grupului de Armate Mitte, iar după numai 24 de ore lovesc şi flancul drept al Grupului Mitte.

Vlăguiţi şi decimaţi, soldaţii Wehrmacht-ului se retrag dezordonat pe tot frontul. Între 6-12 decembrie sovieticii au capturat 386 tancuri, 305 camioane şi 704 tunuri autotractate. În zilele următoare, cele trei armate sovietice ale frontului de Apus, sub comanda lui Jukov atacau frontal Corpul 3 blindat al Wehrmacht-ului, în vreme ce armata generalului Leliusenko îi tăia retragerea traversând Marea Moscovei pe gheată şi ajungând la vest de Klin pe celebra soşea a Volokolamsk-ului. Cu toate contraatacurile armatei lui Hoeppner, aripa stângă a Grupului Mitte era nevoită să se retragă 100 km în numai 8 zile. Armata a 2-a a lui von Weichs şi blindate lui Guderian sunt nevoite să se retragă 150 km. Prin urmare, la mijlocul lunii decembrie, frontul Grupului Mitte, devenise o viziune de coşmar pentru trupele germane – pe o linie în zig-zag de 1.500 km, resturi ale armatei se retrăgeau în dezordine.

Von Bock dorea să organizeze o linie mai scurtă de apărare pe cursul râurilor Oka şi Ugra, dar Hitler îi respinge planurile, emiţând la 20 decembrie faimosul “Haltbefehl” (ordin de oprire), cunoscut mai apoi şi sub numele de “ordinul fundamental”, prin care se interzicea cu desăvârsire orice retragere, fie ea cât de necesară. “Trupa trebuie să fie obligată la o rezistenţă fanatică”, cerea Führerul, dându-şi în vileag teama care îl cuprinsese, el adăuga: “Spectrul unei retrageri napoleoniene trebuie alungat”.

La 31 decembrie Guderian este demis de la comanda Armatei a 2-a blindate, după ce în prealabil chiar von Bock fusese înlocuit de Kluge, iar apoi a urmat Hoeppner, acuzat de “nesupunere şi lasitate”, pe motivul că s-ar fi retras 1,7 km. Situaţia frontului era catastrofală pentru Wehrmacht, în vreme ce trei armate sovietice, a 10-a, a 49-a şi a 50-a, făceau o breşă între armatele a 4-a şi a 2-a blindate germane, alte trei armate sovietice, a 19-a, a 30-a şi a 39-a declanşau la 5 ianuarie 1942 atacul spre spatele frontului ţinut de Grupul Mitte.

Peste trei zile ofensiva se întindea şi mai spre nord, unde Armata 1 sovietică elibera oraşul Toropet şi încercuia o divizie germană la Belîi. Luptele au continuat toată iarna, trupele germane retrăgându-se în medie cu 150-300 km. La 31 martie 1942, Wehrmacht-ul recunoştea pierderea a 1.074.067 militari, adică 35% din efectivele angajate în 22 iunie 1941, numărul ofiţerilor căzuţi fiind de 33.223. Referitor la tehnica militară distrusă sau capturată, au fost pierdute 1.300 tancuri, 2.500 piese de artilerie şi peste 15.000 vehicule. Numai în perioada 12-30 octombrie 1941, germanii au înregistrat pierderi de 20.000 morţi, 50.000 rănişi, 289 tancuri, 198 avioane, 142 tunuri.


Sursa: revista Magazin Istoric, nr. 1(34) ianuarie 1970
Sursa FOTO

14 comentarii:

  1. Articolul tău atât de bine structurat, prezentat precum un documentar bine realizat, nu mai lasă loc de completări sau interpretări. Posibil ca cei interesaţi de istorie să mai adauge câte ceva, deşi nu cred. Părerea mea umilă (căci nu mă pricep la istorie atât de bine ca tine) este că ar trebui să laşi cititorilor o "portiţă" prin care să se strecoare şi ideile lor. Sau ai putea să împarţi articolul în mai multe părţi (câte permite), să nu prezinţi toată informaţia cap-coadă. Nu ştiu, zic şi eu. E treaba ta cum îţi organizezi articolele, ce-am spus e doar o părere menită să ne facă să interacţionăm cu subiectul. Nu puteam să-şi las doar o frază gen: "Ce articol bine scris!" :D:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Obiceiul meu... cu siguranţă, pasionaţii de istorie (mai ales WWII) ar avea multe de adăugat, chiar şi eu. :)) Articolul original era mult mai stufos, eu am rezumat informaţia atât cât am putut. M-am gândit să împart unele articole, nu doar pe acesta, (chiar am făcut-o cu unele din categoria "destinaţiilor de vacanţă" şi chiar vreo 2-3 istorice) Dar, vezi, când scriu despre subiecte care-mi plac îmi vine greu să întrerup. Bine, recunosc, în general scriu mult, nu ştiu altfel. Şi fiind un blog (chiar dacă este ...din provincie) unde m-am semnat cu numele real, nu-mi permit să fac publice "sms-uri" (3 la leu), nici pilde copiate de pe situri de educaţie creştină sau ştiri de pe fluxuri. Poate după ce pun punct actualului experiment mă apuc de un blog mai "altfel", desigur, tot aşa de curiozitate :))
      Totuşi nu-i chiar aşa lung, doar 1120 de cuvinte :D (au existat altele de peste 2000).
      Oricum, multe dintre subiectele pe care le abordez, istoria nu face excepţie, nu sunt chiar ceea ce s-ar numi teme interactive... De fapt nici nu alerg după aşa ceva, nici nu prea ţin cont de regulile bloggingului (de fapt nu le cunosc, eu nu-s blogger). Apropo, mă destăinuiam la Nice pe blog spunându-i că blogul este doar experiment. De altfel comentarii de genul numit de tine, chiar ar fi obositoare, să nu le zic agasante, n-aş putea eu să interacţionez, ce să răspund... mai bine lipsă :))

      Ștergere
    2. Hop si Nice, daca tot a fost mentionat numele ei. :D

      Apropos de nume, unde ai semnat cu numele real ca eu nu am vazut? Eu te stiu doar ce Centurion... Sa-mi fi scapat mie tocmai asta?

      Zici ca ai fi tentat de un nou experiment? Pai parca mai ai si un alt blog, cel de sah, vad iti place sa experimentezi, la ce te-ai mai gandit? :))

      Ștergere
    3. Bună, Nice :) Ce surpriză!
      Cum unde? Titlul blogului, la fel profilele G+, FB şi Twiter :D ;) Azi te "simt" veselă şi pusă pe glume, semn că: fie ţi-a trecut răceală, fie ai avut o zi perfectă la serviciu, fie ambele ;) Şi încă n-am apucat să-ţi citesc noul articol (acu' vin).
      Ah, blogul de şah, experimentam mult lăudatul WP, apoi dacă tot am început dar WP-ul nu-mi permitea anumite chestii (simple, de altfel) am refăcut totul pe blogspot. Evident şi acel experiment va ajunge la final (mai am vreo 90 de partide celebre de prezentat). Apoi (poate) câteva exemplificări de strategie şi gata ce aş mai putea scrie... (cam tot un an va ţine şi acel experiment).
      Normal că-mi plac experimentele, sunt o fire curioasă :))) De aceea îi spuneam Antonelei că poate mă apuc să scriu altfel, desigur NU aici ;) Apoi, după încă un an aş putea compara, ba chiar mai mult v-aş putea împărtăşi "piatra filosofală", cheia succesului pentru un blog (desigur pt. cei care doresc să devină blogări; noi, şi încă câţiva dintre cei care mai trec pe aici, se pare că nu suntem) :D Dar, cu puţină muncă de cercetare avem şanse :)))

      Ștergere
    4. Mario Lucci R este numele tau? Nu stiu, mi s-a parut un nume mai deosebit, m-am gandit ca poate fi numele unui personaj istoric, un nick ceva.

      Am avut o zi perfecta acasa, miercurea sunt libera. Bine, nu prea am stat pe acasa ca am avut de rezolvat niste treburi in oras... Dar, sa zicem ca eram ceva mai happy...

      Ștergere
    5. Nici nu mi te imaginez scriind texte gen sms-uri pentru, te rog, 2 euro şi-un pupic. :)) Eu,clar, nu eram pe-aci dacă dădeam peste informaţii trunchiate, piratate :D sau neserioase.
      Ştiu că peste foarte puţin timp vei împlini un an de blogăreală. Sper că ne vei împărtăşi "rezultatul" acestei experienţe. Eu prin decembrie "mă" împlinesc. :) fără rezultate satisfăcătoare. :))

      Ștergere
    6. Bună, Nice!
      Nume italian :) da, pare neobişnuit, dar parcă nu atât de sonor precum Centurion :))

      Deci, te-am "citit" corect! Sper că vei avea mai mereu zile din acestea "mai happy", cum le spui tu.

      Seară plăcută!

      Ștergere
    7. Bună, Antonela!
      S-ar putea să încerc odată, evident de curiozitate :)) Da' mi-e mult prea lene să fac un blog anonim care să nu ducă spre mine... NU de alta, dar aş decădea prea mult în ochii celor care mă cunosc (fie şi numai virtual) de pe acest blog :))
      Eu, de fapt, EL (blogul) are aniversarea pe 16 noiembrie. Cu siguranţă găsesc eu ceva de scris... probabil că nu despre rezultate, că nu-s... În schimb sunt alte motive de laudă. De pildă, amicii virtuali, adică voi, cei care v-aţi obişnuit să intraţi în modestul castru al unui Centurion.

      Seară faină, Antonela :)

      Ștergere
  2. Mario Lucci? Chiar este numele tău? Sigur ai o poveste interesantă în spatele numelui!
    Ştiu că prin Banat este o comunitate de origine italiană.
    Dacă nemţii ar fi îngenuncheat Moscova, cu cât crezi că s-ar fi prelungir războiul?
    Şi care ar fi fost condiţiile de pace? Presupunând că Germania nu ar fi avut cum să câştige în final!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este şi o comunitate italiană, iar eu sunt un amalgam cosmopolit: italian, german, maghiar (după tată); român şi ceva sârb (după mamă) :D
      Străbunicul, originar din nordul Italiei (pe atunci parte a Imperiului), fusese trimis pe aici (atunci tot o parte a imperiului) pentru a lucra la extinderea căii ferate. Îndrăgostit de o nemţoaică din satul Sadova-Veche (un sat de etnici austrieci proveniţi din landul Styria, era politica de colonizare dusă atunci pe la jumătatea anilor 1800) s-a stabilit aici, iar de aici încolo "istoria" a dus la apariţia mea ;)

      NU cred că se putea cuceri Moscova, poate pentru o perioadă. Resursele umane şi materiale sovietice erau aproape nelimitate, iar germanii mai aveau şi handicapul asigurării logisticii pe un traseu de mii de kilometri...

      Germania nu avea cum să câstige, poate doar dacă le-ar fi reuşit planul de a-i convinge pe anglo-americani să facă armistiţiu, prin 43-44, nu în 45 când cărţile erau deja jucate...

      Cât despre condiţii, pot doar să presupun, pentru noi, o ţară mică şi mai ales una care nu prea prezenta încredere (conform principiului, "cine trădează o dată va tradă şi a doua oară), n-ar fi fost cu mult deosebite, desigur, nu am fi fost colonie sovietică, dar tot colonie... Soarta implacabilă a celor "mici" (atât la propriu cât şi la figurat).

      Ștergere
    2. Ai un arbore genealogic spectaculos.
      Ce bine era să nu fi fost colonie sovietică! La moştenirea noastră balcanică, asta ne-a pus capac!!!

      Ștergere
    3. Oarecum, coloniile au acelaşi statut, indiferent cui se supun. Iar dacă se suprapun moştenirii balcanice rezultă ceea ce trăim azi.

      Ștergere
  3. Ce nume frumos ai! Aristocratic, special, sunt impresionata. Placut. :) E prima data cand aud in Romania un asemenea nume sonor. Parca esti star de cinema. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hehe! Aristocratic... Ah, NU! Îmi lipseşte emblema sângelui albastru, ilatianul De, Da, Del, D' sau mai teutonicul Von. Deşi, recunosc, aici pe blog mă simt un fel de Imperator, Rex, Principe, Kaiser sau măcar Il Duce (cum era alintat Mussolini) :D
      Star de cinema... poate dacă ajungeam ceva mai devreme la Hollywood, jucam eu în celebrele westernuri spaghetti în locul lui Clint Eastwood (că nu-i diferentă mare de vârstă, ambii din preistorie, eh un mic avantaj pentru mine) :)))
      Observ că ţi-ai păstrat buna dispoziţie de ieri. Trec pe la tine să citesc ultimul articol :) Îţi zic acolo somn uşor ;)

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.