duminică, 16 iunie 2013

Roma regală

Istoria Romei inceputul
Istoriografia antică a reţinut ca dată tradiţională a fondării Romei, 21 aprilie 753 î.e.n., dată stabilită în sec I de către Marcus Terentius Varro. Începuturile istoriografiei romane se pot fixa la jumătatea sec. al III-lea î.e.n. şi tot în aceeaşi epocă se trezeşte şi interesul celei greceşti pentru trecutul Cetăţii Eterne. Reconstituirea primelor secole ale istoriei romane,
de la fondarea oraşului şi până la izbucnirea primului război punic, s-a făcut târziu, prin secolele III – I î.e.n., într-o epocă în care Roma devenise deja stăpâna Mediteranei, iar influenţa culturii greceşti atotputernică.

Principalele izvoare care narează primele secole ale cetăţii de pe malurile Tibrului aparţin unor scriitori ai epocii lui AugustusTitus Livius, Dionysios din Halicarnas, Virgiliu – şi poartă amprenta specifică ideologiei republicii târzii şi a epocii augustane. Pornind de la o serie de mărturii istoriografia antică a recompus, potrivit propriei imagini şi a măreţiei romane contemporane, începuturile istoriei Romei, împletind mitul cu realitatea istorică, idealizând epoca abordată.

Viziunea cristalizată în epoca augustană a fost preluată de istoriografia imperială, păstrându-şi verosimilitatea până la începutul secolului al XIX-lea, când B.G. Niebuhr a pus sub semnul întrebării întreaga istorie romană până în sec. al IV-lea î.e.n. de la Niebuhr şi până astăzi, istoricii au încercat să separe adevărul istoric de ficţiune, apelând în acelaşi timp, la rezultatele oferite de noile descoperiri arheologice.

Tradiţia romană începe evocarea îndepărtatelor origini ale oraşului odată cu fuga lui Aeneas din Troia, distrusă de ahei la capătul celor 10 ani de asediu, şi debarcarea lui, după numeroase peregrinări, pe pământul italic, la vărsarea Tibrului. Ascanius, fiul lui Aeneas, fondează în Latium oraşul Alba Longa unde vor domni 12 regi, descendenţi ai săi. Fiica unuia dintre aceştia, vestala Rea Silvia, dă naştere la doi gemeni, fii ai zeului Marte, Romulus şi Remus care, abandonaţi pe apele Tibrului din porunca lui Amulius, uzurpatorul tronului lui Numitor, sunt crescuţi de păstorul Faustulus şi hrăniţi de o lupoaică într-o peşteră din vecinătatea Palatinului. După ani, cei doi fraţi hotărăsc să întemeieze pe Palatin o nouă cetate care va purta numele de Roma, în cinstea lui Romulus în cinstea lui Romulus care, după uciderea fratelui geamăn, pune bazele organizării constituţionale a Romei, eveniment datat în anul 753 î.e.n. Astfel, Romulus devine primul rege (753-717) şi institui un sfat al bătrânilor (senatus) format din 100 de membri (patres), reprezentând cele 100 de ginţi care formau poporul roman (populus Romanus). Romulus pune la cale răpirea sabinelor, fapt care declanşează un conflict între romani şi sabini, lupta dintre cele două neamuri încheindu-se în cele din urmă printr-o împăcare, Titus Tatius, conducătorul sabinilor, devenind rege alături de Romulus. La sfârşitul domniei primului rege, poporul roman este compus din trei triburi, Ramnes (latinii), Tities (sabinii) şi Luceres (format din persoane stabilite ulterior), fiecare trib fiind împărţit în 10 curii. După misterioasa moarte a lui Romulus, zeificat apoi, senatul alege ca rege pe Numa Pompilius (717-673), sabin de origine, care se remarcă prin reformele sale pe plan intern, organizarea ceremonialului cultelor, constituirea colegiilor de preoţi şi meşteşugari, reformarea calendarului roman prin adăugarea a două luni la cele 10 stabilite de Romulus şi fixarea zilelor faste şi nefaste. Al treilea rege legendar al Romei, Tullus Hostilius (672-641), este ales de poporul organizat în cele 30 de curii (comitia curiata). Domnia acestuia stă sub semnul victoriilor militare repurtate asupra sabinilor din vecinătate şi al cuceririi şi anexării oraşului Alba Longa, când are loc episodul legendar al luptei dintre cei trei Horaţi şi cei trei Curiaţi. La capătul unui interegn de doi ani, este ales rege Ancus Marcius (639-616) care construieşte primul drum de la Roma până la vărsarea Tibrului în mare, unde creează o colonie numită Ostia, viitoarea Via Salaria şi stabileşte pe colina Aventin o parte a latinilor învinşi în luptă. Celor patru regi le-au urmat, potrivit legendei, trei suverani de origine etruscă: Tarquinius Priscus (616-579), Servius Tullius (578-535) şi Tarquinius Superbus (534-510/509). Tarquinius Priscus a iniţiat ample lucrări edilitare în Roma, construcţia marelui circ (Circus maximus), asanarea mlaştinilor, precum şi ridicarea numărului de senatori la 200. După uciderea sa de către rude ale lui Ancus Marcius, devine rege Servius Tullius, cărui tradiţia îi atribuie cea mai însemnată dintre reformele realizate în epoca Romei regale. Prin această reformă, toţi locuitorii Romei, patricieni şi plebei, au fost împărţiţi în şase clase censitare, a căror unitate de bază o constituia centuria (unitate militară cuprinzând 100 de luptători). Repartizarea într-o clasă era făcută în concordanţă cu averea şi obligaţiile militare ce-i reveneau cetăţeanului. Astfel, clasa I cuprindea cetăţenii cu avere de 100.000 de aşi, grupaţi în 18 centurii de cavaleri şi 80 centurii de hopliţi, clasa a II-a era din cetăţenii posedând 75.000 de aşi şi cuprindea 20 de centurii, clasa a III-a – 20 centurii, 50.000 de aşi, clasa a IV-a – 20 centurii, 25.000 de aşi, clasa a V-a – 30 centurii, 11.000 de aşi, clasa a VI-a – 5 centurii compuse din cetăţeni fără avere. Cele 193 de centurii formau adunarea cea mare a poporului sau adunarea centuriilor – comitia centuriata –. Potrivit tradiţiei, Servius Tullius a completat reforma censitară cu una de natură administrativă, împărţin populaţia în patru triburi (în locul celor trei tradiţionale), după criteriul teritorial al domiciliului şi anume: Suburbana, Palatina, Esquilina, Collina. Tot acestui rege i se atribuie construcţia unor noi ziduri ale Romei, aşa numitele ziduri serviene, şi înălţarea unui sanctuar comun al tuturor latinilor pe Aventin Ultimul rege, Tarquinius Superbus (fiu sau nepot al primului Tarquinius), este prezentat cu trăsăturile clasice ale tiranului, domnia sa sprijinindu-se exclusiv pe forţa armelor. În încercare sa de a slăbi puterea aristocaţiei, a redus numărul senatorilor, de asemenea a purtat războiaie împotriva volscilor şi a cucerit prin şiretenie oraşul Gabii. În vremea sa se încheie asanarea mlaştinilor prin construcţia marelui canal colector (cloaca maxima) şi este realizat marele templu de pe Capitoliu, consacrat triadei Jupiter, Junona, Minerva. Răpirea de către fiul regelui, a soţiei lui Collatinus, virtuoasa Lucreţia, care se va sinucide, declanşează o revoltă a nobilimii romane condusă de Lucius I. Brutus şi Collatinus, în urma cărei Tarquinius Superbus este izgonit din Roma, regalitatea este abolită şi se instituie republica.

Istoriografia modernă a stabilit că din multitudinea de informaţii transmise de istoricii antici pot fi reţinute şi confirmate extrem de puţine elemente. Singura abordare ştiinţifică a originilor Romei rămâne apelul la rezultatele cercetărilor arheologice şi lingvistice. Acestea au dovedit că până la începutul mileniului I î.e.n. zona din jurul Romei rămâne slab populată, cu excepţia unor vestigii neolitice izolate pe Aventin, prime urme de locuire pe teritoriul oraşului datează din perioada de trecere la epoca bronzului, urmate de câteva fragmente ceramice din jurul anului 1500 î.e.n., aparţinând culturii Apeninne. Primele urme arheologice care atestă o locuire de durată datează de la începutul epocii fierului, întâi pe Palatin apoi pe Quirinal, Esquilin şi Caelius, unde sunt descoperite locuinţele unor păstori şi agricultori. Cea mai veche aşezare distinctă, datată în sec X î.e.n., a fost identificată pe Palatin, urmată la un secol de o alta pe Quirinal. Abia în sec. VII primele urme tipice civilizaţiei etrusce. Nume de Roma provine de la denumirea gintei etrusce Rumlna, iar data constituirii unei asezări de tip urban în această locaţie a fost stabilită de diferiţi arheologi la 650, 625 sau 575 î.e.n. Coroborând informaţiile izvoarelor narative antice cu rezultatele cercetărilor arheologice istoriografia a stabilit că populaţia comunităţilor care formează Roma regală, având ca principale îndeletniciri agricultura şi creşterea vitelor, se afla în etape trecerii de la orânduirea gentilică la societatea împărţită în clase, unitatea de bază a societăţii fiind ginta, condusă de un şef ales dintre membrii cei mai în vârstă. De origine străveche italică (etruscă, sabină) este instituţia clientelatului, o formă specifică vieţii sociale şi politice romane care va juca un important rol până la sfârşitul republicii. Clientul, aflat în stare de dependenţă personală faţă de patron, este încorporat gintei acestuia şi are obligaţia de a-l seconda la război sau la munca câmpului. La rândul său, patronul are datoria de a-i asigura securitatea şi a-i oferi ajutorul în caz de necesitate. Scalvia era puţin răspândită în această perioadă. Mai multe familii alcătuiau o gintă, 10 ginţi formau o curie, iar 10 curii un trib. Comitia curiata, adunarea poporului grupat pe cele 30 de curii, convocată şi prezidată de rege, decidea asupra celor mai importante probleme din viaţa statului, rezolva diferendele familiale care depăşeau interesul local şi judeca crimele grave. Tot această adunare alegea regele (rex), deţinător al autorităţii (imperium), comandant militar şi şef religios suprem, precum şi judecător suprem în anumite probleme. Puterea regelui nu era însă nelimitată, ci controlată de senat, iniţial consiliul bătrânilor (100 apoi 300 de membri), senat care era de asemenea păstrător al tradiţiilor, sfetnic al regelui şi for care aproba hotărârile comitiei curiata.


Sursa: O istorie a Romei antice - Horia C. Matei - editura Albatros Bucureşti, 1979
Sursa FOTO

28 de comentarii:

  1. O istorie impresionanta demna de unul din cele mai frumoase orase-muzeu ale batranului continent. :)

    Interesanta institutia clientelatului. :D Sa inteleg ca angajatii de acum se numeau atunci clienti? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu puteam lăsa deoparte tocmai Cetatea Eterna, aşa că am luat-o cu începuturile, deşi personal apreciez istoria imperială a Romei..., da' ajung eu şi acolo ;)
      Cam aşa ceva, un fel de angajaţi dar fără salariu, oricum se pare ca beneficiau de asigurări sociale :))

      Ștergere
  2. Au romanii o istorie milenara, o civilizatie infloritoare dar parca as fi preferat sa nu treaca Dunarea.Nu putea sa fie si Apolodor din Damasc cam ca regii asfaltului de azi si sa dea gres cu podul ala? Cred ca ne era mai bine daca ramaneam geto-daci! Si scapam si de francofonie si de gramatica asta tampita cu influiente latine...Si era si bacul mai usor!:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Eu, spre deosebire de tine, regret că nu s-au obosit să colonizeze, s-au retras probabil văzând, după un timp, că n-au cu cine... Pentru că aminteai de drumuri, am fi avut si noi încă de la acea vreme, de ex. francezilor le-au rămas drumuri care au fost renovate abia de Napoleon I, de unde totuşi concluzia că măcar la asta se pricepeau (bine era si o condiţie a expansiunii imperiului, avea nevoie de drumuri pe care să-şi poată deplasa trupele expediţionare dintr-un loc in altul rapid)

      Ștergere
    2. Apropo de varianta pe care o tot vehiculeaza astia, ca, de fapt, n-am avea nici o treaba cu romanii, ce părere ai? Nu de alta, dar tu esti doxa de istorie :))

      Ștergere
    3. O mică influenţă au avut... dar dacă vrei o părere stric personală, nu prea semnificativă... Cum îi spuneam Adelinei, CEVA au observat ei pe aici de nu au colonizat teritoriul cucerit, aşa cum au făcut-o prin alte părţi, canalizarea Londrei, drumurile pavate de prin toate colţurile imperiului, fortificaţii, monumente şi poate cel mai important, implementarea unei alte mentalităţi, datorită căreia, mai apoi s-au născut alte imperii, britanic, francez, german (prusac)... la noi a fost diferit... Poate sunt răutăcios, însă noi n-am prea beneficiat de "moştenirea" romană, poate cea mai importantă, anume că, îţi poţi păstra capul pe umeri şi fără să-l pleci... d'aia suntem unde suntem.

      Ștergere
    4. Adica, mai pe roamaneste s-au dus pentru ca au vazut ce ne poate pielea si si-au zis ca nu meritam efortul, suntem cauza pierduta? :))))

      Ștergere
    5. Adică, văd că ai "prins" ideea... eu încercam să fiu diplomat, atât cât reuşesc eu când mă întreabă cineva despre istoria noastră, total diferită de ceea ce învătam eu la şcoală prin anii '80. Deşi probabil pt unii e deranjant să "audă", citească, eu încerc să nu mă delimitez de cugetarea lui Goethe din subtilul blogului... deci îmi permit subiectivismul, sincer desigur... ;))
      Apropo, azi mi-am făcut de cap la serviciu, am stat mai mult pe net, ba chiar am şi scris un articol... doar sunt român...cu tot cu metehnele naţiei :))))

      Ștergere
    6. :))) trebuie sa ne adaptam la mediul inconjurator ca daca nu o facem suntem supusi extinctiei. Ai vazut ca, daca faci valuri, lumea fuge :)). Asa ca: daca nu ii poti invinge, trebuie sa te alaturi lor, nu? :))
      O zi buna!

      Ștergere
    7. Asta cam aşa-i... Numai că, mai este o vorbă care zice că, animalele (necuvântătoare) se adaptează mediului, omul având posibilitatea, chiar menirea de a-şi adapta mediul după propriile cerinţe (principii)... chiar dacă pt împlinirea acestui deziderat uneori (de cele mai multe ori) este nevoie să lupţi şi să mai şi învingi.
      O după amiază plăcută şi ţie! (fără gânduri negative)

      Ștergere
    8. Pai e cum spui tu, dar in teorie, pe noi insa ne mananca practica. Ca ma intorc la Hora Unirii acum :)) cu al ei: "Unde-i unu' nu-i putere".
      Nici nu mai gandesc :))

      Ștergere
  3. Auzi, musai să schimbi macazul, nu că n-ar fi interesantă istoria, dar presimt io că ai multe, multe "almanahe" dintr-astea şi tare mi-e teamă că ai subiecte până la moartea ta şi-a noastră. :D Şi mai presimt că vrei cu tot dinadinsul, fiind un Centurion, să ne formezi (sau să ne formatezi)pentru centuria ta. Spune drept!
    Nici nu puteai alege altă imagine decât sculptura din bronz "Lupoaica şi cei doi gemeni", unul dintre cele mai importante simboluri din istoria Romei regale.
    Ştiu, ştiu sigur că vine şi ceva despre Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus, am dreptate? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Io mă gândeam să trec (cronologic) la REPUBLICĂ, că tot sunt republican din fire :D Dar dacă publicul cere, se poate şi despre NERO, tocmai citisem că individul este cam nedreptăţit de istorie, Agrippina fiind artizana răului iniţial... ;)) Şi ce artist a pierdut omenirea odată cu sinucirea lui ;)

      Cât priveşte CENTURIA, oare m-aş putea mulţumi doar cu atât, măcar vreo 30 de legiuni şi vreo 8 flote (classis) imperiale. :))

      Acum, serios vorbind, mă gândeam să scriu chestii neutre, fiindcă altfel risc să vă atrag de "partea întunecată" a cugetului meu din ultima vreme... Da' poate, mâine fiind luni, risc să lansez în "eter" ceva.... ca o zi de luni ;)

      Ștergere
    2. Ce mai lovitura ar fi reabilitarea lui Nero, nu? Dar istoria nu este imuabila, se accepta si intorsaturi. Raman la parerea ca imperiul a miscat inainte civilizatia in multe aspecte, indiferent cat de mult a fost cosmetizata istoria oficiala.

      Ștergere
    3. DA, cu bune şi rele, evoluţia societăţii trebuia să aibe loc fie şi numai că pentru bunul mers al unui imperiu era necesară o reorganizare "modernă". Desigur, romanii aveau la bază cultura greacă (artă, arhitectură) pe care evident au dus-o un pas mai departe, mai ales d.p.d.v. militar (expansionist). Să nu uităm că au fost printre primii care au înţeles importanţa drumurilor (d.p.d.v. comercial dar mai ales strategic) şi de ce nu primii care au pus accent pe igiena personală.

      Ștergere
    4. :)) Foarte simpatica interventia Antoanelei. :D

      Ștergere
    5. @Nice Ca deobicei. Antonela rullz! Antonela președinte! Oops...

      Ștergere
    6. @ Nice - Să înţeleg că te-ai săturat de istorie? Hehehe ;) Bine, dacă vreţi să riscaţi subiecte filosofice..., eu lejere (de vară, ca la tine vacanţa din Dubrovnic) nu prea am cum din lipsă de fotografii ;)))

      @ Ionuţ - Şi tu, Brutus!?! Mă aşteptam să apari când ajungeam la Republică, deşi nu se inventase pe atunci funcţia de preşedinte :P :))) ;) Ahh, deja preşedinte e prea puţin pt tine... ti-am zis eu că te susţin atunci când ambiţiile îţi vor cere imperativ să te proclami IMPERATOR :))

      @ ALL - dacă 3 îţi spun că eşti beat de duci şi faci "nani"... M-aţi convins trec la subiecte de "vacanţă"... da' să nu ziceţi apoi că preferaţi istoria ;)))

      Ștergere
    7. Io apar din când în când, pe neașteptate. Ca salariul, așa. Președinte, rege, împărat...Nici nu mai contează. Important e să preluăm puterea în stat. După aia, ne destrăbălăm în voie. Jonglăm cu titulaturile după bunul plac și după cheful de moment.

      Ștergere
    8. @Centurion - A fost o chestie previzibilă articolul tău, nu că la mine ar fi altceva :D, şi, discutând cu Nice că lumea se preumblă mai mult prin off-line decât prin online în perioada asta, ar fi cazul(?) să schimbăm macazul. Glumeam doar. Nici eu nu pot aborda subiecte de "vacanţă" pe blogul meu, doar să-mi fac altul şi să m-apuc să debitez despre una alta, dar atunci i-aş face concurenţă neloială lui Ionuţ. :D
      Ştii doar că eu am fost alături de tine-ce mişto sună- şi la bine şi la greu, adicătelea, şi la chestii filozofice (ioi, ce mă mai "destrăbălam" printre cuvinte!) şi la chestii "light", ţi-am "digerat" şi istoria :D, pentru că-mi place stilul tău, orice ai scrie.
      @ Ionuţ - Nu vreau să fiu preşedinte, deja avem unul. :P Am refuzat un post în executiv (poate pentru că-mi dădeau doar un kalaşnikov?), cred că voi pieri în anonimat. Da'nu-mi pasă.

      Ștergere
    9. @ Ionuţ - Vezi, asta-mi place la tine... eşti un preşedinte care înţelege ce-i aia coabitare şi consens naţional. Ca să avem mai multe titulaturi oficiale cu care să jonglăm propun doi termeni cu rezonanţă teutonă (barbară cum ar zice Caesar) Kaiser şi evident Führer şi pt. că aveai tu un articol despre simpatizanţii lui CHE, să adăugăm El Comandante, de ce nu El Lider Maximo ;)

      @ Antonela - Păi normal să glumim, deja am ajuns să ne cunoastem între noi cei care ne preumblăm unul pe la altul pe bloguri, mai puţin şi "punem" de-o congregaţie (laică) ori vreun ordin (mason) să-l fericim pe Ionuţ cu Republica din Colţul lui

      Ștergere
  4. Orasul-imperiu, care a schimbat pentru totdeauna strategia militara, politica si cultura. Cred ca au avut mult mai mult de spus decat grecii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uimitor, nu-i aşa, de la o aşezare de păstori la cetate apoi la un imperiu aproape milenar... Referitor la strategie, eu cred că au fost "obligaţi" de situaţie, dacă doreau să cucerească era necesar să vină cu ceva novator. Da, la organizare erau peste greci, de fapt cam totul (artă, cultură, filosofie, etc) a fost preluat de la aceştia doar că au dus "moştenirea" un pas mai departe. Apropo, echipele de intervenţie rapidă "scutierii", folosesc şi azi unele din vechile tactici ale armatei romane. Totuşi, cel puţin pe la începuturi, armata romana avea un handicap major, nu avea cavalerie, fapt care le-a creat ceva dificultăţi în unele înfruntări cu barbarii de peste Rin.

      Ștergere
  5. Istoria e interesanta indiferent despre ce e vorba ... greci, romani, daci, egipteni, incasi etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta spun şi eu, indiferent, despre ce civilizaţie antică ori modernă, istoria este un izvor de cunoaştere, de înţelegere a trecutului, implicit prezentului. Ah, civilizaţiile amerindiene au un farmec aparte.

      Ștergere
    2. e foarte interesanta si istoria antica africana,tinand cont ca omenirea cam de acolo vine...interesant cum continentul pe care s-a format homo sapiens a devenit cel mai "not cool",ca sa zic asa,si cum ne indreptam iar spre radacini.

      Ștergere
    3. Aha... Deci încă unul ca mine care prevede involuţia speciei.... Indiferent de părerile opuse, cum că omenirea nu şi-a atins încă apogeul, în consecinţă nici nu se pune problema declinului, eu susţin că deşi apogeul probabil nu l-am atins, nici nu-l vom atinge vreodată, iar "la vale" am început s-o luăm deja cam de multişor... Se pare că avem noi oamenii gena autodistrugerii ascunsă undeva prin codul ADN...

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.