marți, 16 iulie 2013

Cu capsa pusă

So many idiots, so few bullets
Azi aveam de gând să ne continuăm călătoria vituală prin Spania, însă discuţia purtată cu un coleg pe o temă numai bună de încâlcit minţile, anume, de ce merg toate de-a-ndoaselea (pretutindeni, presupun, dar la noi mai abitir), mi-a deturnat planul. Acum aveţi explicaţia titlului şi imaginii.

Aşadar, conversam, la modul general, referitor la percepţia noastră asupra normalului, privit din toate unghiurile. Chiar, s-a întors cumva
lumea cu susul în jos, anormalul a devenit normal şi reciproc, iar unii dintre noi n-au aflat încă? Probabil… Explicaţia, fără a avea pretenţia că acoperă toate aspectele, este una singură, suntem tot mai tentaţi în a ne ralia tendinţelor predominante. Fie că le înţelegem ori nu, fie că se potrivesc sau ba mentalului propriu fiecăruia, ţinem cu încăpăţânare să fim “în rând cu lumea”. Care lume? Păi, majoritatea, nu contează că n-aveam nicio afinitate cu opinia acestei majorităţi, dar dacă “toată lumea” face/zice, aşa-i corect, de ce să ne batem cuie în talpă, de ce să faci “partid separat” de ce să rişti ostracizarea, exilul din “lumea normală”.

De aici n-a fost decât un pas până a ajunge la marotele societăţii, la acele idei puţine multe dar şi fixe la care dacă nu anclanşezi n-ai decât să fii unul printre dar nu dintre. Să exemplificăm, să nu se spună că vorbesc fără argumente.

V-aduceţi aminte de mult uzitatul dicton, "sărac, dar cinstit", era la modă prin anii '90. De aici ar trebui să extragem ideea că sărăcia este o virtute, pe când bogăţia un păcat, cu alte cuvinte, sărac fiind probezi implicit cinstea, exemplul de urmat, pe când altfel esţi dator în a-ţi dovedi nevinovăţia. Da’ oare chiar aşa este? Mie îmi pare mai degrabă o afirmaţie fără nicio acoperire, iar dacă adaug concluzia derivată, anume că “bogatul” este implicit necinstit, avem un silogism în toată regula. Ceva de genul, “omul mănâncă carne, câinele, de asemenea, deci omul e câine”. Sigur nu se poate generaliza, însă nu toate averile sunt obţinute pe căi oneroase, nu toţi cei care nu sunt asimilabili unei mase sărăcite sunt blamabili. Cum de altfel, fără a generaliza, nici “săracul” nu poate şi nu trebuie învinuit, fiindcă nu toată lumea are şansa să se nască într-o familie ceva mai înstărită, la fel cum nu toţi reuşesc (din varii motive, nu totdeauna imputabile lor) în încercarea de a-şi croi un drum luminos în viaţă. Mă gândesc că afirmaţia laudativă cu privire la sărăcie îşi are rădăcina într-o altă zicătoare populară, prea des şi prea de mulţi îmbrăţişată cu fervoare, "banii, ochiul dracului". Atunci, vin şi întreb de ce oare sunt atât de mulţi aceia care umblă după câstiguri facile (la noroc), vezi recenta îmbulzeală de la agenţiile LOTO, cică era un report record. Ba până şi popii aleagă după acest organ anatomic al diavolului… ceva nu se “pupă” aici, da’ mulţi pun botu’.

Credeaţi c-am terminat? Nici vorbă, abia am început. Mai sunt duzini de marote dintr-astea vânturate drept adevăruri absolute sau pilde de urmat pentru o viaţă etică şi plină de virtute. Acum însă mă opresc la unele “ziceri” de-a dreptul detestabile. Prima care-mi trece prin minte este păguboasa zicală conform căreia, "te faci frate cu dracu’ până treci puntea". Nici că se putea ceva mai dezgustător, proverbul acesta aflat pe buzele multora, (iar ce este şi mai odios chiar în cugetul lor), denotă nimic altceva afară de mentalitatea compromisului, a vicleniei, de ce nu a trădării, între noi fie vorba, cu asta suntem amici din vremuri imemorabile (unul dintre cele mai recente fiind 23 august 1944). Mai este undeva loc pentru maxima lui Publilius Syrius care spunea că, “cine pierde onoarea, nu mai are ce să piardă”; desigur, nu… Probabil o influenţă majoră o are predilecţia omului de a alerga după doi iepuri deodată, dar îi va rata pe ambii, conform unui înţelept proberb, de astă dată.

La fel de păguboasă se dovedeşte şi ideea devenită ghid comportamental, după care "dintre două rele îl alegem pe cel mai mic". Pentru destui este o conduită cotidiană, însă pentru extrem de mulţi se aplică periodic odată la 4 ani (uneori 5). Rezultatul îl vedem, orice adăugire pentru fiind superfluă.

Adăugăm la toate cele anterioare, pentru a avea meniul complet, neoşul obicei de a "bate apa-n piuă", căci nu-i aşa, nu se poate fără "vorba multă, sărăcia omului", ar lipsi taman tuşa finală a tabloului degringoladei din ultimii 20 de ani. Sigur, tot aici pentru şi mai multă culoare să amintim deprinderea obsesivă a omului, (în general, a românului în special), de a privi peste gardul vecinului, fiindcă unde ar mai fi sensul vieţii în lipsa unor informaţii care evident nu-ţi sunt câtuşi de puţin utile, dar îţi oferă aproape orgasmica plăcere de a "vedea paiul din ochiul altuia, dar nu şi bârna din ochiul tău".

Finalmente m-am lămurit de ce merg toate de-a-ndoaselea, prea suntem sclavii unor aşa-zise pilde de conduită "corectă" sau dacă nu cădem în păcatul ăsta, dăm peste celălalt, anume de a imita tot ceea ce este în asentimentul majorităţii. Nu mai e loc pentru nimicuri de genul propriei personalităţi, a propriilor convingeri, totul rezumându-se la mimetismul cameleonic care îţi dă impresia că te vei descurca cumva, într-un fel sau altul, pentru că nu-i aşa, "dacă nu curge, pică". Idealismul de înota contra curentului este  în atari condiţii perimat, dacă nu chiar deşănţat, cam acelaşi lucru cu a scuipa contra vântului… Da’ e al naibii de bine.

Evident, mâine va fi la fel, nu se va schimba nimic, rândurile acestea n-au nici cea mai mică influenţă, n-au alt rost decât acela de supapă de defulare acum când sunt cu capsa pusă şi am şi tarlaua unde mă pot descărca în voie, chiar dacă urlu la lună… Şi-i al dracu’ de bine!



19 comentarii:

  1. "Sarac dar cinstit" - Decat sa-mi dobandesc averea cu pretul onoarei, mai bine lipsa.
    "Banul, ochiul dracului" - Este vorba despre puterea de coruptie pe care dorinta de inavutire o poate exercita asupra omului.
    Asa le inteleg eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi bine dacă toată lumea le-ar înţelege şi mai cu seamă le-ar aplica în acest sens... da' realitatea, cel puţin din ce văd eu privind în jur, e cam diferită (cu mult)...

      Ștergere
  2. Interesanta abordare !
    Totusi chiar si intelepciunea populara folosita intr-un context nepotrivit poate duce la rezultate din cele mai ciudate .
    Parerea mea este ca traim o reasezare daca nu o rasturnare a societatii contemporane asa cum o stim . Si relativ suntem cam la inceput !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Răsturnare, bine spus, da' pe când revenirea la normal... sau deja asta este de-acum încolo normalitatea...
      Apropo, ieri zicea unu' la TV că din 2150 va fi bine :)))

      Ștergere
  3. Un asemenea articol ar trebui raspandit printre elevii scolilor din tarisoara noastra. Asa ar invata si ei niste expresii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ştiu sigur învăţarea unor expresii i-ar ajuta prea mult, poate chiar deloc (pe unii), dar o schimbare a unor mentalităţi parcă bătute în cuie, sudate şi nituite în conştiinţa colectivă sigur ar aduce un viitor ceva mai puţin sumbru...
      În rest, cum îi spuneam lui Radu, un tip dizetertând pe tema rezultatelor recensământului, spunea că din 2150 va fi bine (cică ne împuţinăm până atunci) ;)

      Ștergere
  4. Te faci frate cu dracu până treci puntea = compromis, într-adevăr; dar de la compromis la trădare sau viclenie e un pas uriaș - depinde de caracterul fiecăruia. Spre exemplu: am nevoie de o sursă de venit și, până găsesc un loc de muncă în domeniul în care vreau eu să lucrez, accept oportunitățile care mi se oferă. Există un contract care rezolvă problema ”trădării”, semnat de ambele părți.
    Dintre două rele, să îl alegem pe cel mai mic - și aici e discutabil, în funcție de ”domeniul” în care ai de făcut alegerea. În politică, sunt de acord cu tine. O soluție cred că ar fi prezență zero la vot, să vedem atunci ce ”arme” mai scot ”aleșii”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mă refeream la genul acesta de compromis, de fapt, personal, nici nu-l consider astfel, sau aş putea să-i zic "compromis pozitiv". Până acum am schimbat 3 locuri de muncă şi dacă mâine mi se iveşte ocazia unui serviciu mai bun (d.p.m.d.v.) n-aş ezita să fac a 4-a schimbare, fără nicio umbră de regret, fără să privesc în urmă. Asta este cu totul altceva. Vorbeam însă despre acel tip de compromis, detestabil i-am spus, de genul "o mână spală pe alta şi amândouă faţa", iar ca exemplu ar fi suficient să priveşti înspre clasa politică (indiferent de culoare), dar tipul ăsta de comportament duplicitar se regăseşte tot mai des(şi asta "imi pune capsa", că de la politruci nici nu mă aştept la altceva) în conştiinţa colectivă a "civilului" obişnuit.

      Da, întocmai! Dacă consideri că niciun politruc nu te reprezintă, de ce i-ai da girul... Dar aici iarăşi intervine conştiinţa fiecăruia, în plus cultura (nu academică) socială, civică, cetăţenească, cum vrei să-i spui. Probabil dacă vreodată se va înregistra o prezentă apropiată de ZERO, (0 nu se poate, fiindcă măcar ei şi rudele lor se vor vota), ori se trezeşte clasa politică ori însăşi existenţa statală ar fi deja pusă sub semnul îndoielii... oricum asta e de domeniul ficţiunii. Da' nu-i deloc ficţiune premisa că dacă se va continua ca până acum ne ducem la vale... şi vorba aia, întotdeauna mai este loc de coborât.

      Ștergere
  5. Sa nu aprinzi astazi bricheta ca risti sa produci vreo catastrofa :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Tocmai că am aprins-o de mai multe ori decât de obicei... Păi, să se poată lăsa omu' de fumat în atari condiţii ;) :D

      NU era mai bine să fii mers şi eu la West Romanian Bike Week despre care povesteai pe blogul tău şi ai mai pus şi poze excepţionale cu motoare... Sau la Festivalul de jazz de la Gărâna?

      Ștergere
  6. Trăim într-o lume nebună, nebună de tot! Şi de ce să nu ne sară sau să ni se pună capsa? Nu suntem identici, prin urmare avem idei, păreri şi judecăţi de valoare diferite. Dacă dintr-o asemenea polemică s-ar naşte ceva bun, aş înţelege, dar toate astea nu sunt decât "hărmălaie de dialoguri". Tot ce facem şi ce zicem sunt convenţii artificiale. Unii vor să pară cu orice preţ altfel decât ceea ce sunt. E de-a dreptul ridicol de absurd să mimezi, să zicem, sărăcia, iar tu eşti putred (la propriu şi la figurat) de bogat sau invers. De ce să ne ascundem că banii ne salvează fericirea, bunăstarea, căsnicia ş.a. Ochiul cui? E al naibii de bine să te poţi gândi şi la altceva decât la cum să-ţi plăteşti facturile. Oricum, ţara asta, cum bine spunea un blogăr, nu ne dă mai mult oxigen, mai multă lumină. Nici cei care sunt străinii vieţii noastre nu ne dau. Uneori facem compromisuri sau tolerăm, dar o facem pentru noi, nu pentru celălalt, şi atâta timp cât acest lucru nu ne afectează integritatea.
    Eu m-am săturat de cei care merg cu vanitatea până acolo încât au impresia că lumea se învârte în jurul lor. Şi tot ce trebuie "tu" să faci este să accepţi "conduita" impusă de ei drept corectă. E clar, totul se duce pe "apa sâmbetei". :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Zău dacă pricep potriveala hazardului de a face astfel încât să postăm în aceeaşi zi articole dintr-un anume unghi complementare. ;) Aşadar, cum de altfel bănuiam, nu sunt singurul care are zile când este "cu capsa pusă".
    Vezi, taman comportamentul ăsta cameleonic, intrat deja (se pare sau mai corect, îmi pare) în "tradiţia neamului" îmi pune mie capsa de-mi sare (uneori) ţandăra. Ne prefacem că agreem tot ceea ce aprobă masele (mult mai sugestiv ar fi termenul peiorativ de gloată), doar pentru a avea falsa impresie, la o adică, că suntem în rând cu lumea, că ne comportăm etic, că suntem atât de plini de vituţi încât am merita de bunăseamă beatifiacarea . Nici prin gând nu ne trece, fie şi pentru o clipă, că astfel nu facem decât să ne târâm prin viaţă, şi cum ziceam eu odată, doar una ne este cunoscută, d-aia ar trebui să fim atenţi cum ne-o trăim. Apropo, "se mai poartă" integritatea... Aia de se poate traduce prin onoare sau mândria (nu vanitatea) de a ţine capul sus fără a ne ruşina de fapte fie şi numai de noi ştiute? Aiurea, total demodat, demn de supus oprobriului mulţimii, ba chiar flagelării în piaţa publică... Atât timp cât în fiecare dimineaţă oglinda ne va zâmbi binevoitor, pentru că n-are gură să ne spune ce crede despre noi îi vom putea zâmbim fericiţi înapoi.

    Acum după articolul tău deja mi-e clar, suntem sortiţi a lua calea Apei Sâmbetei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne-au mai rămas certitudini intacte, care să nu fie ciuruite de îndoieli? Dacă ne uităm în oglindă, după ce ne-am târât prin viaţă, cum spui, o putem face fără teama că am ratat tocmai ceea ce nu am fi vrut să ratăm? Pierduţi în amănunte, nu scăpăm esenţialul? Avem timp să ne gândim la toate, dar nu avem timp să ne gândim ce e cu viaţa asta pe care o trăim. De ce să mă intereseze ce spune mulţimea? Doar nu suntem traşi la indigo. Am ideile mele, principiile mele, nu am chef să mi le demolezi. Dacă tu vezi fluturaşi, iar eu văd gândaci, e cumva vreo problemă? Se pare că da. Dar lasă-mă-n gândacii mei! Nu-i mănânci tu. Partea neplăcută a acestei "poveşti" este că suntem comedianţi şi în propria viaţă. Şi mă uit în oglindă ... mirror, mirror on the wall, who is ... tu eşti, tu eşti ... Ce? Gândac, fluturaş, integru de negru? :D
      Nu ştiu cum se face că am capsa pusă azi pe tot şi pe toate.

      Ștergere
  8. :)Mi-a placut aia cu scuipatul impotriva vantului. Eu o stiam altfel, cu facutul pipi (ca sa vorbesc educat ca sunt la tine pe tarla si poate inca esti cu capsa pusa :)).
    E fapt demonstrat ca lumea se lasa purtata de curent pentru a face parte din el. E ceea ce vrea. Vrea sa fie parte din ceva, indiferent de ce inseamna asta. Daca te pui contra, ai doua sanse: sa fii strivit, ori sa fii aruncat pe undeva. E greu sa lupti cu ceea ce esti. Daca esti o personalitate deja formata, cu conceptii si idei bine definite, e greu sa te lasi purtat de un curent contra caruia se revolta fiecare celula a corpului tau. Nu poti sa fii ca trestia care "se apleaca dupa cum bate vantul", nu poti sa accepti enunturi de genul "capul plecat, sabia nu-l taie".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) P-aia o ştiam şi eu, dar am pus varianta mai comodă pentru ambele genuri ;)
      Vezi, uite altă ciudăţenie, cică "flexibil precum trestia",ne întoarcem la caracterul duplicitar, de genul te faci frate cu dracu, detestabil din punctul meu de vedere. Nu trestie, stejar, sau alt copac falnic şi de esenţa tare (nobilă dacă se poate), OK, te rupi... şi ce dacă, dar măcar cât timp eşti în picioare stai drept şi te priveşti în oglindă (ori îţi priveşti semenii) fără a avea tendinţa de a pleca ochii.
      Stai calm, mi-a trecut, s-a dezamorsat bomba nucleară aproape imediat după ce am publicat postul :D

      Ștergere
    2. Mai bine mort in picioare decat viu in genunchi???
      Pai de aia e buna tarlaua asta. Ne varsam preaplinul :))
      o seara buna.

      Ștergere
    3. O seară minunată şi ţie :)

      Păi, cam aşa percep eu existenţa... poţi să mori cu demnitate sau să alegi să trăieşti în dezonoare... Acum depinde de fiecare ce alege, în definitiv, important este să fim împăcaţi cu noi înşine, nu să încercăm (în van) să-i împăcăm pe alţii cu propria noastră filosofie de viaţă.

      Ștergere
  9. "Sarac da cinstit era o maxima de inspiratie comunista,a mai fost in voga atata timp cat generatia lui Nelu Cotronelu' a fost la putere,lupii tineri insa au schimbat foaia,acum e bogat si smecher.In ceea ce priveste saracia ca si virtute,nu prea cred,care e virtutea in a fi sarac?Mia degraba e o scuza,un fel de :sunt acri strugurii",virtutile tin de caracter si de educatie,de modul in care a fost format omul.

    http://colectionaruldesuflete.wordpress.com/2011/08/21/reflectii-3-saracie-vs-bogatie/

    Bogatia nu se masoara neaparat in bani,cred ca se refera mai mult la momenul in care ai spus stop,am destul.Cand simti ca le-am facut pe toate,pentru unii o familie,copii,casa lui,masina lui,eventual niste economii sunt suficient,pentru altii niciodata nu este de ajuns,sau tind sa adune prea multe din sfera materiala si sa ignore viata personala.Pana la urma daca esti o persoana echilibrata tu stii cel mai bine,si tot tu stii care este adevarata ta fata,cat de mult poti sa te cobori pentru ceva,fie ca este femeia pe care ai iubit-o dar pe care nu ai avut-o niciodata,averea pe care ai visat-o mereu sau pur si simplu posibilitatea de a i-o trage bunului amic care este este tot ce nu esti tu si pe care il lauzi din gura dar il injuri in gand.Tine de carcter si de educatie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Just, cât se poate de sugestivă analogia cu strugurii..., la fel şi asocierea bogat = şmecher, la noi,cel puţin se aplică în majoritatea cazurilor (şi avem destui milionari de carton). Vezi prin alte părţi, bunicul este cel care pune pe picioare o afacere, fiul o dezvoltă şi abia nepotul se "bucură" de vilă şi Bentley...

      Un principiu corect (logic chiar), banii nu sunt măsura bogăţiei (uneori doar dovada reuşitei), numai că percepţia aproape generală este alta, probabil tocmai asta este hiba...

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.