vineri, 2 august 2013

Să ne mai şi veselim

După o serie de postări serioase, ultimele două chiar prea serioase, încerc să-mi „spăl” păcatele abordând tema favorită. Da, bănuiţi bine, istorie; şi încă amuzantă, era şi cazul să ne mai înveselim. O să vină şi istorie documentă, desigur şi călătoria promisă pe meleagurile peninsulei în formă de cizmă, însă deocamdată sunt în refacere după Egipt, Franţa şi Spania. Gata introducerea,
să ne amuzăm.
  • Medicul german Rudolf Virchow, creatorul teoriei patologiei celulare, prin care se explică apariţia bolilor prin modificările petrecute la nivelul celulelor, i-a cerut unui student să vorbească despre funcţiile splinei, pe atunci încă foarte puţin cunoscute. „– Vă rog să mă scuzaţi, dar în acest moment nu-mi amintesc nimic despre aceste funcţii, cu toate că înainte de examen, vă asigur că le-am ştiut foarte bine” - a răspuns studentul. „– Mare păcat, a replicat Virchow, erai singura persoană care le ştia şi tocmai dumneata a trebuit să le uiţi”.
  • Diderot povestea că, vizitându-l pe Jean Jacques Rousseau la Montmorency, s-au dus să se plimbe de-a lungul lacului. „– Iată, i-a spus Rousseau, un loc unde am fost ispitit de nenumărate ori, în momentele de deznădejde, să mă arunc şi să-mi sfârşesc viaţa”. Diderot l-a întrebat: „– Şi de ce n-ai făcut-o?” „– De fiecare dată apa era prea rece”, i-a răspuns zâmbind Rousseau.
  • Compozitorul german Cristoph Willibald Gluck trecea prin faţa unui magazin când, din neatenţie a lovit cu bastonul un geam şi l-a spart. Cerându-şi scuze, s-a arătat gata să-i plătească proprietarului dauna. Acesta i-a cerut două mărci şi jumătate. Compozitorul i-a înmânat negustorului o monedă de cinci mărci. „– Dar n-am mărunt”, îi spuse acesta, sperând poate că Gluck va renunţa la restul cuvenit. „– Nu-i nimic, voi completa eu suma”, i-a replicat compozitorul, lovind cu bastonul încă un geam.
  • Alcibiade, renumitul general şi politician atenian, avea un câine de o frumuseţe deosebită. Într-o zi, spre stupefacţia prietenilor şi cunoscuţilor săi, i-a tăiat câinelui coada. Un prieten i-a spus că tot oraşul comenta gestul său. „– Asta şi vreau, a răspuns Alcibiade, cât timp atenienii se vor ocupa de coada câinelui meu, nu vor spune nimic rău despre mine”.
  • În timpul unei reuniuni, un tânăr fiind aşezat lângă doamna de Staël şi doamna Récamier; vrând să facă un compliment celor două celebre pariziene, le-a spus: „– Iată-mă aşezat între inteligenţă şi frumuseţe”. „Fără să te poţi mândri nici cu una, nici cu cealaltă” - i-a replicat doamna de Staël.
  • În timpul unei petreceri, la care avea printre şi pe Voltaire, regele Frederic al II-lea i-a pus acestuia următoarea întrebare: „– Dacă aţi fi regele Prusiei, ce aţi face?” „– Aş vinde cât mai repede regatul, iar banii i-aş cheltui desigur la Paris”, a replicat marele filozof.
  • Într-un moment de răgaz pe câmpul de luptă, poetul Antagoras făcuse un foc şi îşi frigea o bucată de carne. Întâmplător a trecut pe acolo regele Antigone. „– Ce crezi tu, Antagoras, Homer când a descris vestitele lupte ale lui Agamemnon şi-a pierdut vremea frigând pastramă?” - îl întrebă batjocoritor regele. „– Dar vă închipuiţi că Agamemnon a câştigat toate bătăliile pierzându-şi vremea să vadă cine frige pastramă pe câmpul de luptă?” - i-a răspuns la fel de zeflemitor Antagoras.
  • Într-o publicaţie franceză din secolul al XVIII-lea, a apărut următoarea informaţie care a stârnit o vie emoţie: „Le roi Louis XV est depuis 8 jours au château de Fontainebleau; hier, il s’est pendu dans la forêt”. Zeţarul, încurcând o singură literă a cules în loc de perdu (pierdut) pendu (spânzurat), aşa că cititorii au aflat uimiţi: „Regele Ludovic XV se află de 8 zile la castelul Fontainebleau; ieri s-a spânzurat în pădure”.
  • Un alchimist care se lăuda că a găsit modalitatea de a face aur a solicitat o recompensă Papei Leon al X-lea, care trecea drept un protector al artelor şi ştiinţelor. Papa a acceptat. Peste câteva zile, alchimistul s-a prezentat la Vatican pentru a-şi lua banii promişi. Nu mică i-a fost dezamăgirea când, Papa îi dădu o pungă goală, spunându-i: „– Din moment ce aurul îl ştiţi prepara, cred că nu vă lipseşte decât punga în care să-l păstraţi”.


Sursa: revista Magazin Istoric; decembrie 1974, septembrie, octombrie, noiembrie 1975

12 comentarii:

  1. Voltaire, un geniu :)) Sper ca nu s-a suparat pe el regele Prusiei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce s-ar fi supărat, doar animozitatea franco-germană era cunoscută de multă vreme ;) Evident că Voltaire a mai pus paie pe foc, afirmând că va cheltui banii la Paris, nicidecum într-un oraş german :))

      Ștergere
  2. Ca să-ţi speli păcatele trebuie s-o faci nu cu detergent, ci cu lacrimi (aşa ni se cere de sus :D). Iar tu alegi calea veseliei, mai ales după capitulare, cred şi eu că te încearcă o mare bucurie. Ce ne spui: luaţi de-aici şi vă veseliţi, c-a voastră este împărăţia comediei. :)
    Chiar amuzante situaţiile prezentate. Ce înseamnă să fii pe fază cu replica potrivită atunci când trebuie! Mă refer la doamna de Staël.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi nu trăim noi în "Comedia umană" sau dacă preferi "Comedia modernă"... (implicând două titluri din literatura universală) ;) Las' că "iese" şi cu Ariel, detergentul, arhanghelul sau personajul lui Shakespeare, la alegere. Opţiunea lacrimilor, desigur, cade pt. unul ca mine care nu recunoaşte altă autoritate (inclusiv din sfere înalte) decât aceea a propriei conştiinţe :))

      Replica dată de d-na de Staël neispiratului june din cale-afară de politicos, mi-aminteşte de o anecdota despre G.B. Shaw. Se zice că, o tânără i-ar fi propus să se căsătorească cu ea motivând faptul că din moment ea este foarte frumoasă iar el foarte deştept, copilul lor ar fi de la sine înţeles frumos precum mama şi deştept ca tatăl; Shaw a declinat însă oferta exprimându-şi neliniştea că s-ar putea întâmpla să fie urât ca el şi prostuţ precum ea, fapt care nu era tocmai o variantă fericită ;))

      Probabil pt. că trec printr-o fază mai distructivă, am apreciat atitudinea lui Gluck, nu-i nimic dacă n-ai rest, mai sparg un geam... :D

      M-aş bucura să ştiu că ai zâmbit citind altceva decât haoticele gânduri pesimiste din ultima postare.

      Un sfârşit de săptămână aşa cum îţi doreşti!

      Ștergere
  3. hihihi! Antagoras a fost total!
    Apropo, crezi că uităm așa repede :))) ne vrăjești cu două glumițe și uităm de subiectele serioase? crezi că suntem copiii cu acadeaua? :)). aaaaa eu ma dau batuta pentru o inghetata (vanilie cu ciocolata+fructe de padure). Dupa aia iti speli pacatele :))
    Week-end placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Done! Ţi-am trimis "pachetul" (îngheţată + fructe de pădure) pe contul de G+ :))))
      Asta aşa, până ne organizăm într-un club să facem "mitinguri" offline ca să pot să vă ofer (nu doar virtual) îngheţată, vin, bere, fiecăruia după preferinţe... nu neapărat pentru pentru "spălarea păcatelor", mai mult din amiciţie ;)))

      Weekend minunat, Tina :)

      Ștergere
    2. Primit pachet! :)) Salivez cu spor. Multumesc!

      Ștergere
    3. Să-ţi fie de bine! :)) Mă bucur că am nimerit sortimentele preferate ;)

      Ștergere
  4. :)) Mi-a placut replica Papei Leon al X-lea, deci sa inteleg ca ne asteapta povestiri despre Italia? Chiar nu banuiam spre ce colturi ale lumii intentionezi sa ne porti pe aripile imaginatiei. :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Seara bună, Nice!
      Eu, mai răutăcios fiind (doar zile astea) l-am apreciat mai mult pe Gluck ;) :))

      Păi, sigur, doar am promis că vă iau cu mine în vacanţă, fie ea doar virtuală :)
      Ai te rog, puţină răbdare până săptămâna viitoare, încă sunt în refacere după atâta umblat cu degetul pe hartă :)) Spuneam că dacă avem vreme mergem şi prin Grecia, dar se pare că la anu'... oricum, pentru cei interesaţi, Mircea pe Mici Vorbe Mari povesteşte tare fain despre vacanţa sa reală în Grecia ( vreo 7 episoade). Aşadar, noi o să vizităm Italia, vorba aia, toate drumurile duc la Roma :))

      O seară minunată în continuare, şi aşa cum ti-am mai spus (da' nu-i niciun bai dacă repet), weekend minunat :)

      Ștergere
  5. Si mie mi-a placut foarte mult replica lui Papa Leon al X-lea. De altfel, toate istorioarele sunt interesante si foarte amuzante. Le-am citi cu placere si am impartasit articolul pe toate canalele posibile. O seara placuta si pe curand!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, foarte spiritual Papa Leon, de altfel o judecată logică, din moment ce respectivul cunoştea secretul "fabricării" aurului, îi lipsea doar punga în care să-l păstreze :)
      Mulţumesc pentru apreciere şi totodată mă bucu că ţiam oferit o lectură reconfortantă.
      Seară plăcută ţie şi familiei.

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.