Despre clasificarea vinurilor

Pentru că se apropie Paştele, mi se pare cum nu se poate mai nimerit să discutăm puţin despre vin, licoarea aceea produsă din struguri, care are darul aproape divin de a înnpbila orice masă, mai cu seamă una festivă. Despre vin se pot spune foarte multe, de altfel s-au şi scris nenumărate cărţi, unele destul de voluminoase. N-am de gând să scriu o enciclopedie pe această temă, prin urmare mă voi rezuma la unele informaţii care,
după părerea mea, merită şi trebuie ştiute, mai cu seamă de voi domnilor, care intraţi pe acest blog. Totuşi, chiar în rezumat, totalitatea informaţiilor referitoare la vin excede lungimea, să zicem unanim acceptată pentru un articol de blog, pentru a nu deveni prea obositor. Pe acest considerent, mă văd nevoit să împart micul îndreptar despre licoarea zeului Bacchus (după mitologia romană), Dionysus (în cea greacă), în capitole de mici dimensiuni. Desigur, informaţia nu este câtuşi de puţin interzisă doamnelor, poate cel mult inutilă.

Să începem aşa cum este firesc cu ceea ce se vede întâia oară, eticheta, mai exact, să vorbim puţin despre descifrarea acesteia. Nu am să mă refer la denumirea scrisă mare, care reprezintă de obicei soiul strugurilor, uneori şi podgoria de provenienţă. Vom discuta despre înscrisurile, în fapt o adunătură de litere, cam fără noimă pentru un neavizat, din partea de jos a etichetei. Ah, înainte de asta, să fim bine înţeleşi, nu discutăm despre licoarea alb-gălbuie comercializată în PET-uri de 2L sub impropria denumire de vin.

Inscripţia VS, se traduce prin vin de calitate superioară, are tăria de minim 9,5% vol., menţiunea zonei geografice de provenienţă, precum şi denumirea soiului sau sortimentului. Denumirea generică folosită în cazul exportului este de tipul: Landwein, Vin du Pays sau Country Wine.

Superioare vinurilor purtând adnotarea VS sunt vinurile cu denumire de origine controlată, criptic spus, DOC. Aceste au personalitatea locului de origine, soiului şi a modului de cultură, iar denumirea este consacrată prin tradiţie. Tăria alcoolică minimă pentru această categorie, este de 11% vol., iar strugurii folosiţi pentru producerea vinului trebuie să aibă un conţinut minim de zaharuri de 190g/l. Un vin care poartă această specificaţie garantează prin aceasta că procesele de vinificare, condiţionare, maturare şi îmbuteliere se fac în acelaşi areal, iar denumirea este aprobată de o autoritate de resort.

Vinurile DOC includ trepte de calitate, evidenţiate printr-una dintre specificaţiile: CMD, CT sau CIB. Treapta CMD se traduce prin cules la maturitate deplină, când conţinutul de zaharuri din struguri este de minim 196g/l. CT, înseamnă cules târziu, adică atunci când cantitatea de zahăr conţinută de strugurii supracopţi este mai mare de 213 g/l. Cea mai înaltă treaptă de clasificare, notată CIB, tradus prin cules la înnobilarea boabelor, atunci când pierderea apei, prin supracoacere este completată de stafidire sau apariţia putregaiului nobil, conduce la un conţinut de zahăr de minim 240g/l.

De asemenea, eticheta conţine o notă de clasificare după criteriul cantităţii de zaharuri conţinute de respectivul vin, care poate fi: sec, având un conţinut de zaharuri de până la 4g/l, demisec, (4,01-12 g/l), demidulce (12,01-50 g/l) şi dulce (peste 50g/l).

Atât, deocamdată. Data viitoare discutăm despre ritualurile de consum pentru vinurile de calitate. Până atunci un banc despre vinul de calitate care pentru a-şi merita renumele trebuie să fie: alb, demisec, rece şi mult.

Sursa foto

- va urma -