Chestii complicate

Ieri a fost o zi din aceea care apare (cel puţin în ceea ce mă priveşte) odată la 3-4 luni. Concret, am reistalat sistemul de operare (Windows, evident) de pe laptop. Motivul este cât se poate de simplu, începuse să se “târască”, la startare aşteptam vreo 3 minute, poate chiar mai mult, iar pe parcursul funcţionării (deşi nu lucrez cu foarte multe programe simultan), avea
prostul obicei de a "sta pe loc" preţ de secunde bune, timp în care ascultam zgomotul muzica divină a hard-discului. Nici măcar "şoricelul" nu mai mişca uneori. Alteori, fişierele multimedia,(muzică ori film) le ascultam/urmăream sacadat, cu exasperante distorsionări ale sunetului. Nici nu mai încerc să-mi explic de ce periodic se întâmplă acest fenomen, deşi memoria RAM este ocupată maxim 20-25%, procesorul nu mai pridideşte în eforturile sale de a găsi nu’ş ce o căuta el cu atâta ardoare de ajunge la peste 80% şi mai apoi, când este ocupat  95-100% eu pot să-mi aprind o ţigare, lăsându-l să-şi facă în voie damblaua. Explicaţia simplă ar fi harababura care se formează după un timp, acolo prin bucătăria sistemului de operare.

Cândva, nu chiar aşa de demult, îmi închipuiam că am găsit soluţia salvatoare, se numeşte Linux. N-a fost să fie, după ce m-am informat temeinic am renunţat până şi la tentativa de a încerca măcar să văd dacă voi avea succes în desluşirea tainelor acestui tărâm al făgăduinţei, un adevărat "El Dorado" informatic. Mulţimea de programtori talentaţi care dezvoltă respectivul sistem de operare, ce se doreşte revoluţionar, şi n-am vreo îndoială, chiar este, a avut o singură scăpare… Nici prin cap nu le-a trecut (presupun eu) că nu toată lumea care foloseste un calculator are timpul,  de ce nu şi nervii, de a lua totul de la zero, în încercarea de a pătrunde tainele creaţiei unor programatori de geniu. Dacă tot sunt atât de grozavi, nu era o idee practic la mintea cocoşului, de a realiza ceva accesibil şi pentru muritorii de rând. Eh, dar probabil aici intervine elitismul propriu geniilor care trebuie cumva să demonstreze tuturor că se pot face cu uşurinţă neînteleşi publicului larg. Acum, mi-e clar de ce, cu toate hibele sale, sistemul de operare Windows este instalat pe vreo 90% din calculatoarele mapamondului. Spre deosebire de Linux, este făcut astfel încât atunci când te aşezi în faţa calculatorului să poţi efectua sarcina principală, să nu fie nevoie mai întâi să treci prin furcile caudine ale unui examen de licenţă susţinut la celebrul Massachusetts Institute of Technology. Bine, simplitatea aceasta are desigur un preţ, dar parcă prefer să-l plătesc prin niţică răbdare odată la 3 luni (dacă am noroc chiar patru), decât să mă întorc la cursurile de informatică. Desigur, este doar opinia unuia care este adeptul conservării energiei şi lucrului mecanic, pe scurt profitul maxim la un cost minim.

Noroc cu defazajul perioadelor de clacare a Windows-ului de pe laptop, respectiv desktop. Pe desktop am reinstalat sistemul acum vreo lună şi jumătate, deci pot sta liniştit cam tot atât. Când se va simţi nevoia unei alte reinstalări (oare a câta), laptopul va fi încă în plenitudinea sa operaţională. Măcar din acest punct de vedere pot să fiu liniştit, în rest cu munca asta de chinez sunt deja obişnuit şi împăcat, deşi încă mai sper să se facă o versiune Linux pentru userii obişnuiţi fără veleităţi de mici genii într-ale informaticii, cu precădere a bucătăriei interne a calculatoarelor.

Fiindcă tot a venit vorba despre chestii inventate parcă în ciuda utilizatorului obişnuit, să vă mai zic că până s-a reistalat windows-ul mi-am făcut de lucru pe desktop, încercând să văd cum şi cu ce se mănâncă wordpress-ul. Am aflat…, o mâncare destul de grea, s-a finalizat instalarea sistemului de operare pe laptop, iar eu încă încercam să scriu primul articol de blog pe platforma mult lăudată. Nu zic, este mult peste nivelul platformei Blogger de la Google, nenumărate, teme, şabloane, widgeturi, posibilităţi de structurare eficientă a conţinutului, da’ parcă mult prea complicat pentru mine, eu vreau doar să scriu, nicidecum să devin expert înstalări de plug-in-uri şi să-mi ocupe mai mult timp pregătirea editării decât editarea în sine. Presupun că, asemeni Linuxului, odată ce apare rutina este destul de facil de utilizat, iar d.p.d.v. estetic şi chiar funcţional, un blog wordpress este incomparabil cu unul creat în blogger, dar încă odată mă intreb, de ce complicat dacă se poate simplu.

P:S.: Dacă cumva sunteţi curioşi ce am reuşit în urma experimentului (hai să nu-i zic traumatizant, dar suficient de deprimant) wordpress, sunteţi invitaţii mei pe Şah şi Mat… dar să nu râdeţi, vă rog (măcar mimaţi compasiune).