joi, 18 aprilie 2013

Zâmbete din cronici

M-am uitat peste ultimele articole, (se-nţelege cu ochi critic), concluzia: prea multă seriozitate, subiecte prea adânci. Se cere aşadar, un pic de relaxare, iar cum istoria, deşi nu pare la prima vedere, este nesecat izvor generator de zâmbete, să mai bifăm un capitol la rubrica: aşa vă place istoria.
  • Regele Ptolemeu I al Egiptului (305-283 î.e.n.) l-a întrebat odată pe Euclid: "- Există vreo cale mai scurtă între două puncte decât cea indicată în Elementele tale?" "- Nu, Majestate, nici chiar pentru regi", răspunse acesta.
  • Filosoful german Kuno Fischer (1824-1907) a fost invitat la masă de către un prinţ. Din neatenţie, slujnica, care servea masa, a turnat oaspetelui sos pe chelie. Consternaţi, cei de faţă îi aşteptau reacţia. Acesta însă, spuse calm, femeii încremenite de spaimă: "- Crezi că asta ajută la regenerarea părului?"
  • Bufonul reginei Elisabeta I a Angliei intrase în dizgraţia stăpânei sale, după ce dăduse dovadă de prea multă cutezantă într-unul din obişnuitele sale giumbuşlucuri. După un timp însă, suverana îl iertă şi-l reprimi la curte, dar pentru a se asigura că bufonul îşi învăţase lecţia, îi adresă următoarele cuvinte: " -Cred, că de-acum încolo n-o să ne mai reaminteşti mereu de greşelile pe care le facem". " -Nu Majestate, ar fi de prisos să repet lucruri despre care vorbeşte toată lumea", se încăpăţână bufonul să rămână la glumele favorite.
  • Cicero spunea despre Cannius Revilius, care fusese consul doar o singură zi: "Am avut un consul atât de vigilent încât n-a dormit nicio noapte în timpul consulatului său."
  • Istoricului francez Jacques Amyot (1513-1593) i s-a propus să scrie o istorie a regilor Franţei. A refuzat propunerea, motivându-şi decizia într-un mod original: "Sunt prea ataşat de stăpânii mei pentru a da publicităţii faptele lor."
  • Istoricul Auguste Mariette (1821-1881) avea, nu rareori, discuţii aprinse cu soţia. La câteva zile după o astfel de ceartă, ea îi spusese: "- Săptămâna viitoare se împlinesc 25 de ani de când ne-am căsătorit. Ar trebui să organizăm o mică petrecere." "- Nu draga mea, mai bine aşteptăm cinci ani şi sărbătorim războiul de 30 de ani."
  • În 1757, Ludovic al XV-lea l-a însărcinat pe Etienne Silhouette (1709–1767) să scoată Franţa din marasmul economic în care se afunda tot mai mult. Începutul a fost promiţător, mai ales când noul ministru de Finanţe a redus simţitor indemnizaţiile plătite de stat. Această măsură s-a dovedit, fireşte, insuficientă, iar atunci Silhouette l-a convins pe rege să ordone topirea unei mari părţi a tacâmurilor de aur ale palatului şi transformarea lor în monezi. De asemenea, a instituit impozite foarte mari asupra nobililor, burghezilor, breslelor şi a ordonat severe economii, ceea ce i-a adus atât adversitatea Parlamentului, cât şi a multora dintre cei direct afectaţi. A fost acuzat că dezvăluind starea jalnică a visteriei, a compromis creditul Franţei pe piaţa internă şi externă. Ca urmare, la numai 8 luni de la numirea sa, a fost revocat din postul său. Între timp, însă, numeroşii să detractori îi desenaseră silueta pe ziduri, vrând să arate că politica sa este inconsistentă şi tenebroasă. Aşa s-a încetăţenit termenul siluetă în limba franceză, de unde a fost preluat şi în limba română.
  • Numit ministru de Interne în 1906, Georges Clemenceau a vrut să vadă, încă din primele zile, cum lucrează funcţionarii săi. Urmat de şeful de cabinet, a intrat în  primul birou... Nimeni! În al doilea, la fel, în următorul tot aşa, în sfârşit, într-un birou a dat peste un funcţionar care dormea. Şeful de cabinet a vrut să-l trezească, dar Clemenceau l-a oprit: "- Nu-l deştepta! Să nu plece şi el..."
  • Benjamin Franklin se plimba odată prin cimitirul oraşului Baltimore. La un moment dat atenţia lui se îndreptă spre un monument funerar impunător ce purta inscripţia: "Richard Hope, politician şi om de onoare". Franklin se opri câteva clipe, apoi îşi reluă plimbarea meditând cu voce tare să-l audă şi însoţitorul său: "- Oare atât de puţin loc să existe în acest cimitir, încât să fie nevoie să se îngroape doi oameni în acelaşi loc?"


Extrase din revista Magazin Istoric, nr.10(67) şi nr.11(68), octobrie, noiembrie, octombrie 1972

10 comentarii:

  1. Sa stii ca istoria este pasiunea mea. Ma bucur ca mai sunt oameni care au aceleasi pasiuni. Unele de aici le cunosteam, insa nu stiam povestea din spatele siluetei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asemeni ţie şi eu mă bucur să întâlnesc oameni pasionaţi de istorie, fie şi numai aici în spaţiul virtual. Pentru mine, istoria nu reprezintă doar o sursă de cunoaştere ci uneori (evident coroborată cu alţi factori) mă ajută să analizez, să înteleg oarecum prezentul... de ce nu să prezumez într-un fel viitorul, măcar la ce să mă aştept a fi cel mai probabil să se întâmple...(fără să fiu tentat de a relua obiceiurile lui Nostradamus şi a compune catrene cu multiple înţelesuri) :))

      Ștergere
  2. Ciudat, pornesc la munca si sunt cu zambetul pe buze...tare ciudat:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar trebui, zic eu, să avem mult mai multe motive pentru a zâmbi... să existe mai multe zâmbete generate de prezent, de perspectiva viitorului, nu de trecutele vremuri. Deocamdată ne mulţumim şi cu asta... ;)

      Ștergere
    2. Ai dreptate.Apropos, inca mai zambesc...pentru mine limba romana e mereu surprinzatoare! Stau si ma gandesc : 'politician si om de onoare' ar trebui sa fie pleonasm dar limba asta ciudata il baga in grupa antonime:))

      Ștergere
    3. Da, s-ar cere o revizuire, ce yici de o petitie on-line...
      Totusi ma gandesc ca oamenii norlami nu fac confuzii de semantica :)) deci ar fi superfua initiativa :D

      Ștergere
  3. Cata dreptate avea Benjamin Franklin

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa-i!? Şi pun pariu că nu-şi putea imagina specimene precum avem noi... pt că nu-i categorisea totuşi fiind "oameni"...

      Ștergere
  4. Multumesc,interesant si plec zambind...pentru ca am mai "castigat" ceva!
    Voi reveni!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu multumesc pentru vizita si comentariu. Sper sa reusesc ca si viitoarele articole sa ofere aceeasi lectura reconfortanta

      Ștergere