Cu televizorul...

De ceva timp, nu ştiu dacă e bine ori ba, dacă am luat o decizie înţeleaptă ori nu, dar foarte rar mă găsesc eu prin preajma televizorului. Nu de alta, dar tot timpul găsesc ceva mai important şi desigur mult mai atractiv de făcut decât să urmăresc filme (date în reluare a nu’ş câta oară, evident cu o pauză semnificativă, în ideea că or fi uitat telespectatorii), talk-showuri
politice ori programe de ştiri (ce să aflu nou). Uneori mai acord atenţie rubricii meteo, deşi mare încredere nu prea poate inspira pognoza INMH-ului, mai ales după hitul Andrei, ştiţi voi... ăla cu acele simpatice versuri: "Ne mintim ca la meteo O fi soare, da' nu-l vad ioooo", dacă nu, vi-l reamintesc cu ajutorul linkului youtube. Ieri, sâmbătă fiind, îmi trece mie prin minte să mai trag cu ochiul la televizor, şi nu aşa aiurea, ci să mai aflu ce se-ntâmplă pe la noi şi-n lume, să nu merg luni la servici şi să fiu total paralel la discuţiile din pauzele de ţigare.

În fine, mare greşeală, după ce şi-aşa sunt cătrănit urmare a vremii de aprilie, posibil din pricina mult invocatei astenii de primăvară sau poate a meteosensibilităţii, că am aflat şi despre asta de curând, dar bănui că este doar un sinonim ceva mai academic al primei motivaţii amintite, mi-am mai stricat şi armonia feng-shuiului interior. Păi aşa, să mă-nvăţ minte şi să mă gândesc de două ori înainte de deschide televizorul.

Trec rapid peste stirile externe, din care mi-a rămas în cap criza nord-coreeană, ce este şi-n capul ălora, eu nu m-am prin încă. Adică, cer ei (coreenii) evacuarea ambasadelor pentru că nu le mai pot asigura securitatea. Asta, în traducere liberă ar însemna că eşti pe picior de război. Da’ aşa de unul singur, presupun că se bazează pe aliatul chinez, dar China nu prea cred că se va implica altfel decât o face de ani buni, adică prin ajutoare umanitare, niciodată nu-şi vor demola relaţiile comerciale înfloritoare cu restul lumii, doar de dragul Phenian-ului. Rusia, nici atât. Motiv pentru care se pare că nimeni nu-i bagă în seamă.

Îmi îndrept atenţia către ştirile interne, da ştiu, n-ar trebui să mă iluzionez, însă, deh, curiozitatea… Aflu de nişte matrapazlâcuri cu reţete false, fapt care nu mă miră câtuşi de puţin, doar ăsta e sistemul. Apoi mai aflu şi explicaţia premierului referitoare la numirea Laurei Codruţa Kovesi, cică, "nu poţi da cu flit şi să mai ai pretenţii la fonduri UE şi (se putea altfel) Schengen". În acest context îl aud şi pe Iohannis, minunea de primar, sibian (cu ceva tinichele legate de coadă, aşa cum stă bine oricărui politician, fie el (pseudo)independent), care transformat în vocea PNL-ului zice că ei (liberalii) nu văd cu ochi buni pactul de coabitare Ponta-Băsescu. Auzindu-l, nu pot să nu mă gândesc la trecuta declaraţie a ilustrului profesor de istorie, Antonescu, care afirma cu seninătate că, ei liberalii nu prea mai doresc să-l demită pe căpitanul de cursă lungă. Schimb postul, doar d’aia s-a inventat telecomanda… din lac, în puţ... Aflu că pe undeva prin Mehedinţi, un dig care a îngropat 1 milion de euro, e înecat de prima ploaie mai zdravănă. Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, Lucia Varga, declară că: "Aici este, după părerea mea, caz penal […] Un milion de euro au fost aruncaţi pe apa sâmbetei. Aceasta nu este o lucrare hidrotenică, e o bătaie de joc". Tot e bine că s-a aflat de faptul că la noi cam totul e bătaie de joc.

Mi-a ajuns porţia de cultură TV, apăs butonul roşu, şi declar "silenzio-(stampa)video". Poate ar fi mai bine să mă rezum la presa scrisă, da’ parcă ceva nu-mi dă ghes.