Ritualuri de consum pentru vinurile de calitate

Revin cu episodul al doilea referitor la vinuri, care va rămâne încadrat totuşi la categoria "Diverse", deşi după unele comentarii la primul articol, mare a fost tentaţia de a-l înnobila sub eticheta "Culturale", nu "Hobby", cum mă sfătuia un amic. Aşadar, după ce am aflat despre clasificarea vinurilor, să urmăm firul logic al naraţiunii, care ne conduce către o succintă dizertaţie
asupra modului de servire a vinurilor.

Vinurile de calitate se consumă după un adevărat ritual, un set de reguli bine definite, menit a asigura condiţiile optime pentru savurarea nobilei licori din struguri. Un prim set de operaţiuni, vizează scoaterea dopului (întotdeauna la vinurile de calitate acesta este din plută). După detaşarea capacului capsulei protectoare, gâtul sticlei se va sterge cu un prosop curat. Scoaterea dopului se face fără agitarea sticlei, iar înainte de turnarea în pahare, vinul se degustă, pentru verificarea unui eventual defect. Dacă există depuneri pe fundul sticlei, aceasta se manipulează uşor, pentru a nu se agita depozitul.

Paharele folosite sunt de asemenea, elemente de o importanţă majoră. Astfel, acestea nu trebuie să deformeze limpezimea şi culoarea vinului, de aceea cela mai recomandate sunt cele cu picior, tip pocal, confecţionate din sticlă incoloră. Paharele trebuie să fie uşor mai strâmte la gură, pentru a favoriza aprecierea aromei şi buchetului. La paharele cu picior, mâna nu vor atinge pereţii exteriori, fapt care ar schimba temperatura vinului. Acum o informaţie adresată exclusiv doamnelor; mare atenţie, urmele de ruj lăsate pe pahar influenţează gustul vinului.

Un alt ritual pentru consumul vinului se referă la umplerea paharelor, care se face la 2/3 din capacitatea acestora. La turnarea din sticlă în pahar, trebuie ca distanţa dintre acestea să fie cât mai mică, fără însă să se sprijine gâtul sticlei de buza paharului. Vinul trebuie să curgă lin, iar pentru a evita ca ultimele picături să cadă pe faţa de masă, se roteşte puţin sticla, ridicând concomitent gâtul acesteia, astfel încât picăturile să se oprească pe şervetul în care e învelit gâtul sticlei.

Temperatura optimă de servire a vinurilor diferă în funcţie de soiul acestora. Astfel, vinurile albe – dulci, demidulci, demiseci şi seci – precum şi cele roze se servesc la temperaturi între 5-10 grade Celsius, şi nu la zero sau mai puţin.Vinurile roşii uşoare se servesc la 10-15 grade Celsius, iar temperatura optimă pentru vinurile roşii pline (corpolente) este de 15-18 grade.

Pentru servirea vinurilor la masă, se respectă următoarele reguli:

• niciodată nu se utilizează congelatorul pentru fraparea vinurilor;

• nu se recomandă folosirea cuburilor de gheaţă în pahar pentru răcire;

• aducerea vinurilor la temperatura optimă se realizează lent, nu brusc;

• întotdeauna vinurile tinere, indiferent de tip, se servesc la o temperatură ceva mai mică decât cele vechi;

• trebuie avut în vedere că vinul se încălzeşte singur în pahar, astfel un vin la 6-8 grade atinge 10-12 grade Celsius după 20 de minute de stat la temperatura normală din încăpere.

Ordinea prezentării vinurilor este foarte importantă, servindu-se într-o scară calitativă ascendentă. Regulile de bază sunt următoarele:

• vinurile seci se servesc întotdeauna înaintea celor dulci;

• vinurile albe seci, înaintea celor roşii;

• vinurile roşii seci, înaintea celor albe dulci;

• vinurile tinere înaintea celor vechi;

• vinurile uşoare înaintea celor corpolente;

• vinurile reci înaintea celor aduse la temperatura camerei.

Consumul diferitelor categorii e şi funcţie de anotimp, astfel, primăvara, vara şi toamna se recomandă mai mult vinuri albe, tinere, iarna fiind rezervată cu precădere vinurilor corpolente, în special roşii.

Ar mai fi de discutat asocierile vinurilor cu mâncarea şi dacă timpul ne permite, câte ceva despre vinuri speciale de marcă din Europa.

- va urma -

Sursa foto