Pagini de istorie veselă

Din nou vă reţin atenţia cu episoade inedite culese din paginile revistei Magazin Istoric. Sper să nu vă plictisească, aceste istorioare, dar nu-i aşa, inclusiv pentru asemenea cazuri s-au inventat comentariile pe blog. Oricum, ca pasionat al istoriei, chiar dacă unele relatări anecdotice sunt încadrabile mai degrabă la capitolul pseudoistorie, (dacă o exista aşa ceva), nu-mi pot reţine
pornirea de a scrie despre ceea ce mă impresionează (uneori mai mult alteori mai puţin dar de fiecare dată suficient încât să merite efortul de încropire a unui articol de blog), din zilnicele scurte lecturi, de obicei de seară (pentru somn uşor şi vise plăcute). Dacă tot am adus vorba de lectură, să vă anunţ că am început să recitesc o carte (deci ceva mai elevat decât revistele, chiar cele tratând subiecte istorice) interesantă (în opinia mea), despre istoria imperiului Roman. Cu certitudine, imediat ce termin câteva capitole, vă fac un rezumat…, poate dau de ceva şi despre centurioni... :))

Să lăsăm însă toate aceste planuri viitoare şi să revenim "ex abrubto" la tema zilei. Aşadar, istorie puţin mai altfel:

• La un bal dat la Palat, domnitorul George Bibescu îl întrebă cu un aer maliţios pe Ion Heliade Rădulescu: " - Domnule Heliade, până în ce sfere înalte ai ajuns cu poezia? - Ceva mai sus de tronul Măriei Tale"; răspunse prompt poetul.

• În timpul asediului oraşului Toulon, Napoleon chemă un sergent pentru a-i dicta o scrisoare care trebuia expediată foarte urgent. Abia terminase sergentul de scris, când o ghiulea căzu în imediata apropiere. " - Ce noroc! Tocmai aveam nevoie să usuc mai repede cerneala…", exclamă sergentul, după care afişând un calm imperturbabil luă un pumn din nisipul răscolit de ghiulea şi-l presără peste scrisoare. Impresionat de curajul şi prezenţa de spirit a ostaşului, Napoleon îl opri în rândul gărzii sale. Mai târziu, sergentul a făcut carieră, devenind generalul A. Junot, duce d’Abrantès, guvernator al Iliriei şi inspector general al husarilor lui Napoleon.

• Un oarecare Viennet, având o origine dubioasă, fusese numit pair al Franţei. Într-o discuţie pe care a avut-o imediat după aflarea veştii, cu La Rochefoucauld, i-a spus acestuia plin de sine: " - Să vezi cum s-a întâmplat. Abia coborâsem din trăsură şi cum am trecut pragul casei, valetul mi-a adus fericita veste. De altfel, mă aşteptam la aşa ceva; după cum se ştie eu cobor din regii Aragonului…" " - Parcă spuneai că ai coborât din trăsură..."; la pus la punct filosoful.

• Într-una din şedinţele Camerei, Dimitrie A. Sturdza, l-a criticat îndelung şi vehement pe Petre P. Carp. Deşi în alte dăţi acesta îl întrerupea adeseori, în acel moment, fruntaşul conservator l-a ascultat liniştit până la sfârşit. Coborând de la tribună şi trecând pe lângă Carp, Sturdza i-a şoptit zeflemitor: " - De data aceasta nici măcar n-ai deschis gura…" " - Te înşeli! Înseamnă că nu te-ai uitat destul de atent la mine, în timpul cuvântării dumitale am căscat cel puţin de 30 de ori…"

• Prădat într-o noapte de hoţi, Mark Twain, a afişat a doua zi, pe poarta locuinţei următorul anunţ: "Începând de azi tacâmurile de argint au fost înlocuite cu altele de alpaca. Ele pot fi găsite într-un dulap aşezat în colţul din dreapta al primei încăperi. Alături se află un coş în care dorm nişte pisoi. Dacă aveţi nevoie de coş, puneţi pisoii pe covor. Vă rog însă să procedaţi cu multă grijă, căci pisoii au somnul foarte uşor. Şi o ultimă recomandare, când plecaţi, închideţi bine uşa."

• Cineva l-a întrebat pe Diogene, de ce oamenilor le este milă de cerşetori, pe când soarta filosofilor nu trezeşte compasiunea nimănui. Filosoful a dat următorul răspuns: "Fiindcă oricine se gândeşte că, într-o zi, poate ajunge şi el şchiop sau orb; filosof însă, niciodată."

• Dramaturgul şi romancierul francez, Alexandre Dumas - fiul, a fost invitat la masă de doctorul Giftal, cel mai renumit medic din Marsilia la acea vreme. După desert, gazda l-a rugat pe scriitor să-i improvizeze un catren pentru albumul său de amintiri. După câteva minute de gândire, Dumas a început să recite: "De când amicului Giftal / Oraşul i s-a-ncredinţat / S-a dărâmat orice spital…" " - Linguşitorule!" Exclamă medicul, însă imediat Dumas completă: "… Şi-un cimitir s-a adăugat!"

Sursa: revista Magazin istoric nr. 4 (73) şi 5 (74) din aprilie, mai 1973