miercuri, 24 aprilie 2013

O altfel de istorie

Pentru astăzi am spicuit din deja obişnuita revistă Magazin Istoric, câteva scurte istorioare, pentru a alcătui un nou episod al rubricii: "Aşa vă place istoria". Fără să mai lungim nejustificat introducerea, să răsfoim aşadar câteva pagini dintr-o altfel de istorie.

Frederic cel Mare avea obiceiul să pună trei întrebări
soldaţilor care intrau în garda sa, ordinea acestora fiind întotdeauna aceeaşi: Ce vârstă ai? Eşti de mult în serviciul militar? Îţi primeşti cu regularitate solda şi tainul? Odată, se întâmplă ca în garda regelui să intre un francez care nu ştia o boabă nemţeşte. Comandantul gărzii îl sfătui să înveţe pe dinafară răspunsurile: 21 de ani, 1 an şi ambii. Să vedem ce a ieşit atunci când dintr-o pură întâmplare regele a schimbat ordinea primelor două întrebări. "- Eşti de mult în serviciul militar?" "- De 21 de ani"; răspunse soldatul. Vâzând însă tinereţea acestuia Frederic continuă nedumerit: "- Ce vârstă ai?" "- Un an"; veni disciplinat răspunsul soldatului. Stupefiat, regele strigă: "- Pe semne, că unul din noi doi e nebun!" "- Ambii…"; răspunse candid soldatul.

Cu ocazia încoronării regele Iacob I al Angliei a primit din partea locuitorilor unui oraş următoarea urare: "Să domneşti atât timp cât vor străluci soarele, luna şi stelele". Citind urarea, regele a zis zâmbind: "Dacă se va împlini acest lucru, atunci bietul meu fiu va domni în Anglia la lumina lumânărilor."

Contele de Grammont îşi ascundea din cochetărie, vârsta. Odată, stând de vorbă cu un episcop bătrân, Ludovic al XIV-lea îl întrebă dacă nu ştie cumva vârsta contelui. Acesta îi răspunse singur pe el: "- Sire eu am 84 de ani, domnul de Grammont trebuie să fie de-o seamă cu mine, deoarece am făcut studiile împreună". "- Iată, deci, o dovadă sigură a vârstei dumitale. Ce mai poţi răspunde?" Spuse regele. Contele ripostă pe dată: "- Monseniorul greşeşte cu siguranţă, nici dânsul, nici eu n-am studiat nimic, niciodată. Aşa că…"

Într-o piaţă publică, un palavragiu spunea o sumedenie de nimicuri, dar cu toate acestea nu ducea lipsă de auditoriu. Observându-l pe Aristotel, oratorul de ocazie îl întrebă: "- Ce ziceţi? Nu este de-a dreptul uimitor?" "Ba bine că nu! E uimitor că se găsesc oameni care apleacă urechea să te asculte, când au picioare atât de sănătoase încât să te poată ocoli". Spuse marele filosof.

Bancherii Bourvalais şi Thévenin, care sub domnia lui Ludovic al XIV-lea strânseseră mari averi din afaveri necurate, îşi făceau unul altuia reproşuri. Thévenin i-a spus celuilalt: Ai face bine să-ţi amintesti că mi-ai fost cândva valet. E drept, dar nu mai sunt. În schimb dacă tu mi-ai fi fost lacheu, şi azi ai fi în aceeaşi situaţie. A răspuns Bourvalais.

Ludovic al XIII-lea prezida un consiliu al miniştrilor săi. Unul dintre aceştia, distrat, îşi scoase punga de tutun şi o puse pe masă. Şocat de această abatere de la etichetă, regele se încruntă, dar ministrul nu numai că nu-şi dădu seama de gafă tocmai făcută, ci îşi pusese şi batista alături. Enervat, Ludovic îl apoatrofă: "- Am impresia, domnule ministru că vreţi să vă goliţi buzunarele…" Dându-şi în sfârşit seama de grava abatere, ministru nu se pierdu cu firea şi replică în apărarea sa: Sire, pentru un ministru e mai bine, în orice caz, să-şi golească buzunarele decât să le umple.

Filoxen, criticând un poem scris de Dion, tiranul Siracuzei, a fost trimis la muncă silnică într-o carieră de piatră. După o vreme, tiranul l-a chemat şi i-a citit din nou versurile. După ce a ascultat cu atenţie, Filoxen s-a ridicat să plece. "- Unde te duci?" L-a întrebat Dion. "- Înapoi la cariera de piatra"; a răspuns calm Filoxen.

La Fontaine a fost invitat la un dineu de către prinţul de Condé, însă fiind uituc din fire, a omis să dea curs invitaţiei. Ulterior, un prieten, l-a sfătuit pe celebrul fabulist să-şi ceară scuze pentru impoliteţea comisă. Ajungând însă în biroul prinţului, acesta supărat, îi întoarse spatele. "- Vă mulţumesc, monseniore, îmi pare bine că nu-mi purtaţi duşmănie"; zise La Fontaine. Nedumerit, prinţul îi replică: "- Cum de ai tras această concluzie? Fiindcă Alteţa voastră nu întoarce niciodată spatele unui duşman…"


Sursa: revistele Magazin Istoric, nr. 1(70), 2(71), 3(72) din ianuarie, februarie şi martie 1973

2 comentarii:

  1. :)Nu stiu de unde le culegi, dar sunt extrem de interesante, unele chiar comice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din colectia revistei Magazin Istoric, nu demult m-am apucat s-o "rasfoiesc" si apoi de ce nu as impartasi cu voi iubitorii de istorie unele episoade inedite. Mersi pt. apreciere :)

      Ștergere