Am găsit o ştire, pe care sincer să fiu, o aşteptam sau, mă rog, nu reprezintă tocmai o surpriză. Pentru mine cel puţin, nu e deloc surprinzătoare eventualitatea revenirii la monedele dinaintea găselniţei EURO, asta evident dacă chiar se ajunge la ceea ce spune economistul german. Habar nu am
care a fost substratul pentru care s-a considerat atunci, prin 2002, că moneda unică ar fi ceva fără de care nu se poate, dar privind prin ochii unui nespecialist îmi pare că tocmai diferenţele economice majore dintre statele care au aderat la acest proiect pot duce la acest eşec, oarecum previzibil.
Cele două motoare economice ale Europei, aş numi aici, Germania şi Franţa, nu cred că pot susţine la infinit o monedă la care statele mijlocii ale uniunii aduc o contribuţie insuficientă, iar unele state sunt la ani lumină distanţă de performanţa economică a primelor nominalizate.
Însăşi încercarea numită Uniunea Europeană este mult prea eterogenă (din nou economic vorbind, dar se poate aduce în discuţie chiar şi factorul uman) pentru a fi considerată un succes în adevăratul sens al cuvântului. Se pare că încercarea de a copia Statele Unite prin formarea unui conglomerat european, nu a ţinut seama de la bun început de mica-mare diferenţă (nu zic unica, dar poate), anume că primele sunt omogene prin însăşi factorul uman, pe când "bătrânul continent", cum ne place să-l numim, este tocmai opusul.
Probabil ideea asta de globalizare, nu e neapărat rea, însă precum se vede, încercarea de a elimina anumite probleme, economice (în genere), naşte altele. De fapt ajungem la întrebarea, cum o fi mai bine... Personal, consider că dezideratul globalizării în condiţiile unei Europe atât de eterogene este imposibil de realizat. Poate există cineva care mă poate lămuri, dacă nu chiar "ilumina" în această privinţă, de ce nu, a adăuga valoare prin comentarii ceva mai ştiinţifice unui post scris, recunosc, diletantist, sub impresia unei ştiri care mi-a readus în minte o părere personală, născută atunci, la punerea în circulaţie cu surle şi trâmbiţe, a prea lăudatei monede unice.
care a fost substratul pentru care s-a considerat atunci, prin 2002, că moneda unică ar fi ceva fără de care nu se poate, dar privind prin ochii unui nespecialist îmi pare că tocmai diferenţele economice majore dintre statele care au aderat la acest proiect pot duce la acest eşec, oarecum previzibil.
Cele două motoare economice ale Europei, aş numi aici, Germania şi Franţa, nu cred că pot susţine la infinit o monedă la care statele mijlocii ale uniunii aduc o contribuţie insuficientă, iar unele state sunt la ani lumină distanţă de performanţa economică a primelor nominalizate.
Însăşi încercarea numită Uniunea Europeană este mult prea eterogenă (din nou economic vorbind, dar se poate aduce în discuţie chiar şi factorul uman) pentru a fi considerată un succes în adevăratul sens al cuvântului. Se pare că încercarea de a copia Statele Unite prin formarea unui conglomerat european, nu a ţinut seama de la bun început de mica-mare diferenţă (nu zic unica, dar poate), anume că primele sunt omogene prin însăşi factorul uman, pe când "bătrânul continent", cum ne place să-l numim, este tocmai opusul.
Probabil ideea asta de globalizare, nu e neapărat rea, însă precum se vede, încercarea de a elimina anumite probleme, economice (în genere), naşte altele. De fapt ajungem la întrebarea, cum o fi mai bine... Personal, consider că dezideratul globalizării în condiţiile unei Europe atât de eterogene este imposibil de realizat. Poate există cineva care mă poate lămuri, dacă nu chiar "ilumina" în această privinţă, de ce nu, a adăuga valoare prin comentarii ceva mai ştiinţifice unui post scris, recunosc, diletantist, sub impresia unei ştiri care mi-a readus în minte o părere personală, născută atunci, la punerea în circulaţie cu surle şi trâmbiţe, a prea lăudatei monede unice.
Sursa foto
O nu,nu se va renunta la ea,Oculta a muncit prea mult pentru a o impune mai ales ca pe drum e amero modena unica nord americana,mai dregraba vor fi prabusite controlat mai tarziu (10-20 ani )pentru a impune moneda unica mondiala
RăspundețiȘtergereAh, da, desigur ar fi şi asta o variantă de luat în seamă, ba chiar una foarte plauzibilă în contextul globalizării. Totuşi (o părere personală) n-aş spune că sunt tocmai încântat de perspectiva unui "stat mondial", nu de alta, dar nu-mi place uniformizarea, aducerea tuturor pe un palier egal (asta pt. că, tot într-o viziune proprie, nu suntem egali).
Ștergere