marți, 30 aprilie 2013

Speranţa moare ultima

Speranta, Resita, Salvati
Imaginea aceasta a fost postată de pe profilul Google Din Caras-Severin, pe comunitatea România la rubrica Discuţii pe data de 27 aprilie 2013, fiind însoţită de textul:
Stimati politicieni,

Va rugam sa va implicati
in salvarea orasului nostru, in salvarea Resitei de la deces.
Daca nu puteti sa o faceti – va rugam sa ne comunicati acest fapt;
Exemplu:
Eu, politicianul “X” NU sunt in stare sa contribui la salvarea orasului Resita!

In cazul in care aveti INITIATIVE reale pentru salvarea orasului nostru – va rugam sa ni le aduceti la cunostinta printr-o scurta descriere;
Exemplu:
Eu, politicianul “Y” am convins compania “Z” sa-si deschida o fabrica in Resita!

Nu ezitati sa contribuiti la crearea de noi locuri de munca in orasul nostru!
Aveti sansa sa va priviti in oglinda si sa spuneti: “Am facut si eu ceva pentru comunitatea mea!”
                                      Multumim pentru interes!

Reşiţean fiind, am citit cu atenţie mesajul postării, iar la final am rămas minute bune căzut pe gânduri. Îmi aminteam de Reşiţa, nu foarte înapoi în timp, când (ca să dau un exemplu, din domeniul tehnic de care sunt legat prin profesie) referitor la locul de muncă, aveai de unde alege, fie unul dintre cei doi, hai să le spunem "giganţi" ai industriei locale, Uzina Constructoare de Maşini, fie Combinatul siderurgic, la care se mai adăugau alte două uzine de mai mică anvergură, Intreprinderea Mecanică şi Fabrica de Reductoare (Renk). Aşadar 4 angajatori din care 2 mari şi laţi, fapt care te făcea să spui că numai cine nu vrea nu are un loc de muncă în Reşiţa. Da, mai erau încă vremurile când forţa de muncă a Reşiţei nu era suficientă, necesarul fiind asigurat de navetiştii localităţilor limitrofe.

Acum, de la o vreme, totul pare deja aşezat pe un curs descendent, încet-încet, cu fiecare an care trece, speranţele reşiţenilor se năruie. După fiecare schimbare a "puterii", primită iniţial cu frenezia gândului că în sfârşit va fi din nou bine, urmează decepţia cruntă a realităţii. Uneori, privind retrospectiv, mă întreb cine şi ce-o fi avut cu oraşul ăsta cândva înfloritor, pentru că mi-e tot mai clar în minte că degradarea aceasta nu vine de la sine ci a fost impusă zonei din cine ştie ce considerente obscure, de undeva de "sus" (şi nu mă refer la biblica împărăţie).

În fiecare zi, văd oameni tot mai apăsaţi de grija zilei de mâine, de faptul că deja cu toate eforturile depuse abia reuşesc să se menţină undeva pe la graniţa unui trai decent, fiind la doar o jumate de pas de ceea ce ar însemna începutul dezumanizării. Aud despre tot mai mulţi reşiţeni care pornesc în lumea largă, unde văd cu ochii, doar-doar le-o fi mai bine, pentru că aici nu mai au nimic în ce să aibă încredere, pentru că practic viitorul este inexistent, pentru că totul se duce de râpă într-un ritm accelerat ori cel puţin constant dar sigur. Mi-aş dori tare mult ca această campanie să-şi găsească ecoul, să sensibilizeze pe cine trebuie, dar tare mă tem că voi auzi numai răspunsul politicianului X (acela care recunoaşte că nu are soluţii); nu mă aştept să aud de compania Z adusă de politicianul Y, asta chiar dacă cumva se va auzi glasul lui Y perorând pe această temă.

Scuze pentru aceste rânduri pesimiste, însă sta este realitatea pe care o percep...şi m-am cam săturat... Aş fi vrut să vă întreb ce faceţi şi cum vă distraţi de 1 Mai, apoi de Paşte, dar nu prea îmi vine. Nu o fac şi dintr-un fel de respect pentru reşiţenii mei care au prea puţine, spre deloc motive de bucurie, iar cei care vor căuta sărbătoarea din aceste zile ce vin, o face doar pentru a se îmbăta cu iluzia speranţei (care zice-se moare ultima) că odată va fi din nou bine. Pe aici, speranţa a murit demult, în ce să mai spere omul, în politicianul X sau Y, este un gest mult prea pueril, nimeni nu mai crede în basme, căci prea am văzut cum de la an la an, oraşul ăsta (ţara asta) merge din rău înspre mai rău. Da' poate sunt eu un pesimist, poate totuşi se mai poate salva ceva, bine ar fi...

10 comentarii:

  1. Mie Resita imi mirosea candva a otel parca vedeam peste tot otel...rosu.Portile fabricilor,tramvaie,blocuri si muzeul locomotivelor,totul era otel si rosu.Ultima data cand am ajuns acolo parca mirosea a mucegai si a gri...asa cum incepe sa miroase intreaga tara,dealtfel!
    Pacat ca s-a ajuns aici!Pana acum Resita chema oameni din intreaga tara,iar acum din nepriceperea unora ii alunga in lumea intreaga....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. Liviu... şi nu doar oţel, produse laminiate... pretutindeni în lume mai există încă echipament hidro-energetic (generatoare şi turbine), motoare diesel şi electrice, compresoare, ba or mai fi şi motoare navale, purtând emblema U.C.M. Resita, probabil undeva mai există nişte tunuri marca I.M.R, precum şi reductoare cu sigla RRR (Renk). Păcat că între timp totul s-a dus de râpă... şi nenorocirea este că întotdeauna mai e loc de coborât.

      Ștergere
  2. Da, intradevar speranta moare ultima...
    Apreciez interesul tau pentru Resita,bravo pentru articol.
    Imi place! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am născut şi trăiesc în Reşiţa, evident că sunt interesat de soarta oraşului... numai că, aşa cum îi spuneam lui Livius, când e vorba de rău niciodată nu ajungi la "fund", intotdeauna mai este loc de coborât. Iar de iluzia că odată va fi altfel, eu unul m-am cam săturat, aşa că nu mai sper la nimic bun.
      Multumesc pentru laudă însă meritul aparţine iniţiatorului acestei campanii de sensibilizare şi responsabilizare a celor care zice-se ar putea face ceva la nivel naţional nu doar local. Eu, n-am făcut decât să promovez ideea pentru cei care n-au găsit poate originalul pe Google. Nu-mi fac iluzii că politrucul X ori Y va citi, chair dacă ar face-o, nu mă aştept la vreo iniţiativă din partea unor asemenea specimene ori mai degrabă sub-specii umane, să nu folosesc termeni neacademici precum lichele ori jigodii... nah că am zis-o ;) Mi-a scăpat şi mi-e lene să streg... poate totuşi citeşte vreunul şi se simte cu musca pe căciulă, deşi m-aş mira.

      Ștergere
  3. Daca ar fi doar Resita... am mai avea sperante... Probleme sunt in toata tara, locuri de munca nu mai exista... sperantele au cam murit... :((

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, nenorocirea pentru noi este că nu este ceva local ci generalizat...Umblă lumea disperată după un loc de muncă şi zice că la prins pe D-zeu de picior când prinde salariul minim pe economie. Prin zona mea mulţi au ales calea Austriei (evident cei care stiu ceva germana), dar indiferent că un job acolo îţi rezolvă problemele financiare, nu este tocmai un ideal în viată să lucrezi făcând naveta câte o lună, apoi după una stată acasă să pleci din nou. Da' până la urmă ce să facă oamenii, dacă ţara asta nu te vrea, pleci (dacă poţi) şi nu priveşi în urmă deloc (nici măcar cu mânie, deşi uneori îţi vine măcar o înjurătură) Trist ce se petrece şi mai trist ce urmează, fiindcă da, ai dreptate şperanta a murit...demult!

      Ștergere
  4. Prietene, am şi eu două curiozităţi legate de Reşiţa şi nu mai am răbdare până la serata aia:))
    1. Cum mai e treaba cu fotbalul? Pe vremuri, CSM-ul rupea (mi-aduc aminte de rosso-nerii din Banat şi Sansiro Ciocoi). Acum, am impresia că-s în liga a 3a. Parcă a mai apărut o echipă...Muncitorul, nu?
    2. Pun pariu că Dani Oţil era un papiţoi încă de când era mic. Da ori ba? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1) Ce fotbal, ziceam eu că întotdeauna este loc de în jos... CSM-ul era prin Europa prin 54 daca mi-aduc eu bine aminte istoria dinaintea erei mele. Acu' de multă vreme nu prea au sponsori. A mai rămas handbalul, dar cine stie, cum ziceam... de coborât e loc. MUncitorul e echipă veche, la fel Gloria si mai aveam Arsenal prin C... Cristi Chivu tot la CSM (Metalu') s-a lansat, în paranteză tatăl său, Mircea, a fost un antrenor apreciat aici (stadionul din Valea Domanului îi poartă numele în semn de aducere aminte după dispariţia lui).
      2) Dani Oţil... WTF is Dani... suntem generaţii diferite, eu treceam pe lângă poarta de la care striga el, uite mami trec soldaţii...,nici acum nu prea ştiu ce-i cu el afară că umblă sau umbla cu Răduleasca..., ah şi se dă cu motoru' prin munţi, cică "enduro" ... în rest "another NO NAME" dintre cei pentru care s-a inventat replica: "too many idiots, too few bullets".
      3) "Serata" aia tot o să aibă loc odată si-odată...nu stiu cand şi cum dar neapărat trebuie să ne cunoastem nu doar de virtual ;) NU de alta dar atatea pasiuni comune, de la sport la cultura lichidelor încât ar fi păcat...să nu glumim la o masă cu de toate şi evident discuţii culturale :D

      Ștergere
  5. In Resita a cam ramas doar speranta ... in rest a cam murit totul. E mult prea mult de scris si de vorbit despre acest subiect si sunt tare slabe sansele ca sa se mai indrepte ceva.

    @Ionut - De Dani Otil nu stiu prea multe dar Razvan si-a inceput cariera in presa (televiziune) la emisiunea "Contrapunct" de la televiziunea locala Terra Sat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Încet, încet, am vaga bănuială că nici măcar speranţe nu vor mai exista... oricum, dată fiind starea de fapt, a avea speranţă devine pe zi ce trece tot mai ilogic... În ce să mai speri... în nemurirea sufletului? (deşi f. probabil nici asta nu denotă logică)

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.