marți, 27 august 2013

Bătălia de la Arnhem

WW2 Arnherm battle
Bătălia de la Arnhem, cea mai mare operaţiune militară cu trupe aeropurtate din istorie, a devenit pentru aliaţi o înfrângere incontestabilă. Istoria înfrângerii începe atunci când germanii descoperă într-un planor doborât, planul amănunţit al operaţiunii aliate, numită codificat, “Market-Garden”. Faza “Market” prevedea paraşutarea
trupelor aliate în spatele poziţiilor germane în zona Arnhem, care urmau apoi să ocupe şi să mentină podurile peste Meuse, Waal şi Rin. Faza “Garden”, prevedea străpungerea frontului şi atingerea podurilor de către o coloană de blindate.

Avertizat asupra planurilor ofensive aliate, mareşalul Model va concentra în jurul capului de pod de la Arnhem 14 divizii. Serviciile de informatii aliate n-au ţinut însă seama de informaţiile rezistenţei olandeze şi susţineau (eronat) prezenţa a doar 8 divizii germane în zonă. Astfel, operaţiunea aliată aeropurtată începută pe 17 septembrie 1944 prin desantul masiv al trupelor aliate (între care celebrele şi galonatele divizii 82 şi 101, aeropurtate americane) în sectoarele Arnhem si Nijmegen, lua startul cu un handicap major şi anume, nepermisa subestimare a forţelor defensive germane.

La 23 septembrie se aduc întăriri la Nijmegen, dar în acest timp la Arnhem, Divizia 1 britanică, care după 7 zile de luptă, nu mai numără decât 2.300 combatanţi cu muniţia pe sfârşite, începea retragerea, casă cu casă spre Rin. În noaptea de 25 spre 26, supravieţuitorii Diviziei 1 britanice de la Arnhem (2.163 dintr-un total 10.005 militari), reuşesc să treacă Rinul şi se repliază la sud de fluviu. Diviziile 82 şi 101 aeropurtate americane îşi menţin poziţiile în sectoarele Nijmegen şi respectiv Eindhoven, însă vremea rea şi dârza apărare germană le-au împiedicat să facă joncţiunea cu grupul de armate din Arnhem.

În concluzie, la 26 septembrie germanii controlează Rinul ca şi mai înainte, pe toată lungimea sa şi aveau să stăpânească Olanda, până la 21 martie 1945. Rampele de lansare a rachetelor V-2, rămân intacte, portul Anvers continuă să rămână inutilizabil, anihilarea trupelor germane din zona gurilor Escautului desfăşurându-se între 20 septembrie şi 8 noiembrie, Aversul primind primul cargou aliat abia la 28 noiembrie. Cât despre pierderile de vieţi omeneşti, unităţile aeropurtate aliate, numărând iniţial 35.000 oameni, au înregistrat pierderea a mai mult de 13.000 militari ucişi, răniţi şi dispăruţi, adică mai bine de o treime din efectivele angajate în luptă, germanii pierzând în acest timp doar 3.400 soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri.


Sursa: revista Magazin Istoric, nr. 1 (94) ianuarie 1975
Sursa FOTO

8 comentarii:

  1. De obicei istoria ne vorbeste doar despre marile victorii ale aliatilor. E bine cand ne aducem aminte si de victoriile insemnsate ale nemtilor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oarecum, e normal să fie aşa, contezi doar atunci când învingi, învinşii sunt uitaţi, putem vedea asta chiar şi în viaţa de toate zilele.

      O seară plăcută, Robert :)

      Ștergere
  2. Încercarea îndrăzneaţă a aliaţilor a avut un scop nobil. Probabil că modul cum a fost orchestrat poartă şi amprenta amiralului britanic Montgomery!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu siguranţă, Monty a contribuit la elaborarea planului opreraţiunii, apoi şi-a asumat-o (ca un adevărat britanic) considerând-o ca pe o înfrângere personală, desigur neuitând de micile înţepături (obişnuite la el) la adresa americanilor şi chiar superiorului său de atunci gen. Eisenhower (Ike). În acelaşi context, generalul german Student, comandatul Armatei 1 paraşutişti a Luftwaffe punea eşecul operaţiunii Aliate pe seama vremii nefavorabile şi a ezitării de a parasuta trupe deasupra Arnhemului încă din prima zi.
      În prezent, consideră că principala greşelă a fost subestimarea defensivei germane, deşi se speculează şi asupra unor dezinformări greşite (voite sau nu) din partea rezistenţei, ba chiar a fost suspectat de trădare unul dintre personajele importante din rezistenţa olandeză, Christiaan Lindemans, căruia i se imputa faptul că ar fi fost agent dublu. Adevărul nu s-a aflat, tipul s-a sinucis înainte de a fi judecat.

      Seară faină, Adrian :)

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. :)) Se-nţelege! De fapt, feldmareşal în majoritatea surselor ;)

      Ștergere
  4. Dupa multa geografie si putina psihologie, Centurion s-a intors la marea lui dragoste: istoria. E bine si asa...mi-e sa nu ne ademenesti cu niste fizica sau matematica. Atunci sa vedem pe unde scoatem camasa. :P :D

    Scuze, dar am niste emotii groaznice pentru diseara. Batalia de la Varsovia e pe punctul de a incepe. Trebuie sa invingem inamicii. :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. HE he he :))) Prima dragoste ;)
      Nu mă provoca, cine ştie cum reuşesc vreun cocteil, istorie, geografie (călătorii), mate şi fizică :)))
      Stai, că mai am nişte idei (fără istorie) poate cu puţină metafizică şi psihologie, venite pe vremea când mă legănam lipsit de orice griji, în hamac, prin Ibiza, Tenerife şi Sardinia :)

      Lasă emoţiile... ţi-am spus şi la tine pe blog, ne calificăm! Gândeşte pozitiv, vorba unei postări de acum vreo două trei zile... :))))

      Seară, plăcută şi victorioasă (la Varşovia) :D

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.