Steaua Invicta

Trebuie să recunosc că ieri la 19:55 când m-am aşezat comod în faţa televizorului pentru a-mi vedea favoriţii jucând meciul anului (deocamdată, cine ştie poate vin şi alte meciuri, încadrabile acestei categorii), aveam mari emoţii.

De Ajax am trecut graţie dozei de noroc
care îl cam însoţeşte pe Gigi, dar în meciul cu londonezii de la Chelsea, nu te mai puteai baza pe baftă. Sunt deţinătorii trofeului, au învins Barcelona şi chiar dacă nu mai sunt echipa aceea fantastică din epoca Mourinho, porneau drept favoriţi, chiar dacă jucau pe National Arena.

Nu o să mă apuc acum să comentez fazele meciului, de analiză tactică nici nu se pune problema, sunt alţii care se pricep mai bine, (Ilie Dumitrescu, Cornel Dinu, gazetarii sportivi etc.), voi spune doar că sunt fericit. Victoria la limită, (1:0), evident nu ne garantează calificarea în optimile UCL, nici pe departe, dar nici nu am pierdut la scor de forfait, aşa cum unii răutăcioşi preziceau în zilele premergătoare meciului.

Pe scurt, am văzut un meci animat, cu faze periculoase la ambele porţi, dar ceea ce este mai important am văzut o echipă (Steaua), care nu părea timorată de blazonul echipei londoneze. Acum nici nu putem predinde un joc ultraofensiv din partea Stelei, s-ar fi terminat urât, scor de polo, ca să nu exagerez cu handbalul. Oricum, Steaua a jucat, cum n-am prea mai văzut-o de multişor, a fost curajoasă şi vorba dictonului, "norocul îi ajută pe aceia care îndrăznesc".

Sigur, urmează meciul din deplasare de pe Stamford Bridge, asadar, nici vorba ca zarurile să fii fost aruncate, vor fi 90 de minute (poate 120 sau chiar lovituri de departajare) de foc, mai precis un meci nerecomandat cardiacilor. Eu însă tot sper în calificare, ştiu că par mai mult decât optimist, dar n-am ce-i face, sunt stelist.

Revedeţi cele mai importante faze ale meciului, inclusiv golul lui Rusescu (34') din penalty, aici