Mărul

Puteam pune doar poza unui măr, însă deşi o imagine face cât 1.000 de cuvinte, totuşi nu poate să acopere un subiect atât de vast precum mărul. Stăteam la birou şi mă bucuram de savoarea unui măr Ionatan sau Jonathan (dacă este să transcriu numele soiului după ţara de origine), când

mă pomenesc gândindu-mă la cât de multe se pot spune/scrie despre banalul măr.

Nu sunteţi convinşi? Păi, să vedem… Să începem cu chestiile elementare. Mărul este un fruct dar şi un pom, atenţie, pom, nu copac, copacii alcătuiesc pădurile de foioase, conifere sau mixte, pe când pomii se găsesc în grădina bunicii sau în livezile special amenajate. Despre pomul măr n-ar fi prea multe de spus, pe lângă faptul că produce mere, mai poate constitui suport pentru cuibul unei pasări (ori doar loc de aterizare), loc de căţărat pentru copii, în zile cu soare, un posibil locşor de stat la umbră (nici nu o face degeaba, căci crengile îi poartă roadele) şi eventual lemn de foc (desigur atunci când nu mai rodeşte).

Cât priveşte fructul măr, se schimbă situaţia. Mai întâi lucrurile banale, mărul poate să fie roşu, galben, verde sau o combinaţie a culorilor (sub diverse nuanţe) anterior menţionate (de obicei bicolor, tricolor n-am văzut, deci nu bag mâna-n foc că ar exista, dar ce ştiu eu, n-am făcut cursuri horticultură).

Mărul se poate consuma ca atare, ori parte a unor sortimente alimentare ceva mai elevate, prăjitură sau ştrudel cu mere, in fine, de obicei deserturi. Mai există desigur, gemul, compotul, precum şi sucul de mere. De asemenea, mărul se poate coace, rezultatul fiind de-a dreptul delicios, iar dacă vreţi ceva şi mai sofisticat, încercaţi merele confiate. Ah, da, mărul este un aliment gustos şi sănătos, recomandat de nutriţionişti, în diverse cure, dar este folosit şi ca leac băbesc pentru anumite afecţiuni (oţetul de mere). Vedeţi ce multe se pot spune despre banalul măr, şi am enumerat doar lucrurile obişnuite, deloc extraordinare. Abia acum urmează să descoperim adevăratele virtuţi ale mărului, şi nu-s deloc puţine. Sigur, nu toate merele se remarcă prin calităţi ieşite din comun, totuşi se cunosc câteva tipuri care practic au schimbat cursul istoriei. Să ne gândim puţin…

Mărul lui Newton, dacă nu exista pomul sub a cărui umbră să-şi facă omul siesta şi nici fructul care să-I pice tocmai atunci în cap. Păi mai descoperea el celebra lege a gravitaţiei. A mai fost şi mărul lui Wilhelm Tell, care s-a lăsat nimerit de săgeată pentru a-i salva copilul. Uneori, mărul a fost mai rătăcios, de pildă, mărul Discordiei, care pe lângă faptul că a iscat zâzanie între trei zeiţe, l-a mai pus şi pe inocentul Paris într-o situaţie ingrată, ducând într-un final la pieirea Troiei (Elena fiind răzbunarea zeiţei Atena pe Paris care o desemnase pe Afrodita ca fiind cea mai frumoasă). Tot la capitolul malefic intră fructul oprit (tot un măr era) din grădina Edenului, vizibil la bărbat, pe care curiozitatea feminină la privat (pe ea aşijderea), de un trai paradisiac (ispita şarpelui nu se constituie într-o scuză pentru Eva). Tot mărul a trezit inspiraţia prozatorilor, amintiţi-vă bunăoară de basmul Prâslea cel voinic şi merele de aur, precum şi poeţilor clasici (pentru care mărul devine un simbol, de multe ori erotic) sau anonimi, cum e cazul sorcovei.

În concluzie mărul poate deveni oricând subiect pentru un roman, sunt atât de multe teme de abordat, ce mai... este un adevărat "erou". Da', chiar de ce numai despre măr găsim atât de multe repere, părul cu al său fruct delicios, para, ce au de nu apar. Ştiu, nu-mi soptiţi, perelor le este dat să cadă în gura lui Nătăfleaţă şi obligatoriu trebuie să fie mălăieţe.

Ar mai fi de amintit programul Mere în şcoli, benefic de altfel, (se pare că s-a renunţat la acesta din păcate), venit complementar celuilalt program guvernamental, Cornul şi laptele, care de multe ori era biscuitul sau napolita cu brînză topită, dar asta este deja altă poveste.

Gata, n-or fi chiar 1.000 de cuvinte dar vreo 500 să tot fie, suficient cât să ne edificăm asupra problemei mărului (pom şi fruct). Eu mă duc să-mi iau un măr, povestea asta lungă despre meri şi mere mi-a deschis apetitul.